Ce sunt valvulopatiile?

  • Funcționarea defectuoasă a valvelor inimii îți poate pune sănătatea în pericol. Vino la SANADOR!

Valvulopatiile sunt afecțiuni în care una sau mai multe valve ale inimii nu funcționează corect.

Inima are patru camere, două situate superior, numite atrii și două inferior, care se numesc ventriculi. Valvele inimii sunt în număr de patru și se asigură că sângele circulă prin inimă într-o singură direcție. Fiecare valvă este alcătuită din mici clapete numite cuspe care se deschid pentru a lăsa sângele să treacă și apoi se închid pentru ca sângele să nu se întoarcă înapoi prin valvă.

Valvele inimii sunt:

  • valva mitrală: permite sângelui să treacă din atriul stâng în ventriculul stâng,
  • valva tricuspidă: permite circulația sângelui dinspre atriul drept spre ventriculul drept,
  • valva aortică: permite sângelui să treacă din ventriculul stâng în artera aortă,
  • valva pulmonară: permite ca sângele să circule din ventriculul drept în artera pulmonară.

Dacă sunt lăsate netratate, bolile valvelor inimii pot face ca inima să lucreze mai mult și, în timp, apare insuficiența cardiacă. Această afecțiune scade calitatea vieții și chiar poate pune viața în pericol.

Tipuri de boli ale valvelor

Există trei tipuri principale de boli ale valvelor: stenoza, regurgitarea și atrezia.

  • stenoza valvulară – apare atunci când cuspele care formează valva cardiacă se îngroașă sau se unesc între ele. Acest lucru face ca valva respectivă să nu se mai deschidă așa cum ar trebui și din această cauză cantitatea de sânge care poate trece prin valvă va fi mai mică. Din cauza stenozei valvulare, inima va fi forțată să depună mai mult efort pentru a împinge sângele prin valva îngustată. Prin urmare, este posibil ca restul corpului să nu primească suficient sânge.
  • regurgitarea valvulară – se mai numește și insuficiență valvulară și apare atunci când cuspele valvei nu se închid complet, iar sângele se scurge înapoi prin valvă. Astfel, o parte din sânge circulă în direcția greșită, iar inima nu poate lucra eficient pentru a trimite sângele în restul corpului.
  • atrezia valvulară – este o afecțiune valvulară mai rară care se referă la faptul că o valvă a inimii nu se formează corect înainte de naștere.

Cauzele și factorii de risc în valvulopatii

Există mai multe cauze care pot duce la valvulopatii:

  • boala reumatismală, care poate apărea după o faringită cu streptococ netratată. Această boală duce la cicatrizarea valvelor inimii. Boala reumatismală rămâne o cauză frecventă de valvulopatii în țările mai puțin dezvoltate, dar mai rară în țările dezvoltate unde majoritatea infecțiilor streptococice sunt tratate la timp cu antibiotice. Febra reumatică poate produce și o afecțiune neurologică severă, numit coreea Sydenham.
  • endocardita infecțioasă, care este o inflamație a țesutului care căptușește inima la interior și este produsă de o infecție severă în sânge. Infecția se poate extinde la valvele inimii pe care le poate distruge.
  • bolile cardiace congenitale - afecțiuni ale inimii prezente încă de la naștere. Cea mai frecventă boală congenitală care duce la afecțiune valvulară este bicuspidia aortică (valva aortică are doar două cuspe în loc de trei).

Alte cauze ale valvulopatiilor sunt:

Factorii care pot crește riscul de apariție a unor valvulopatii sunt:

  • vârsta înaintată;
  • prezența în antecedente a unor infecții care pot afecta inima;
  • existența în familie a unor boli cardiace;
  • prezența unui stimulator sau defibrilator cardiac;
  • afecțiuni cardiace prezente la naștere;
  • hipertensiunea arterială;
  • diabetul zaharat;
  • colesterolul crescut;
  • obezitatea;
  • fumatul.

Semnele și simptomele în valvulopatii

  • Durerile în piept și starea de oboseală pot indica o valvulopatie. Programează-te!

În primele stadii ale bolilor valvulare pacienții pot să nu aibă simptome, însă pe măsură ce afecțiunea valvulară se agravează apar semnele și simptomele.

Cel mai frecvent, pacienții prezintă:

  • dificultăți de respirație;
  • durere în piept;
  • oboseală;
  • palpitații (bătăi cardiace rapide și neregulate);
  • umflarea picioarelor;
  • lichid în abdomen sau la plămâni;
  • amețeli sau stare de leșin;
  • suflu cardiac atunci când medicul ascultă inima cu stetoscopul.

Diagnosticarea bolilor valvulare

Există mai multe investigații care ajută la stabilirea diagnosticului de boală valvulară:

  • electrocardiograma (EKG). EKG-ul permite înregistrarea activității inimii și poate arăta dacă există tulburări ale ritmului cardiac, dilatarea camerelor inimii sau leziuni ale mușchiului cardiac.
  • radiografia toracică. Radiografia toracică poate ajuta medicul să vadă dacă inima este mărită, ceea ce poate indica o afecțiune valvulară.
  • ecocardiografia. Ecocardiografia este principala investigație care se face pentru a diagnostica o boală valvulară. Este un test neinvaziv care folosește ultrasunete pentru a vedea inima în mișcare. Prin ecocardiografie medicul poate stabili dimensiunea, forma inimii și cât de bine pompează inima sângele. Un tip de ecocardiografie numit ecografie Doppler poate arăta cât de bine trece sângele prin valvele cardiace. Astfel, medicul poate stabili dacă o valvă a inimii este afectată de stenoză sau regurgitare și poate evalua cât de gravă este valvulopatia.
  • RMN cardiac. RMN-ul utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a obține imagini detaliate ale inimii. Poate evalua dimensiunea și funcția camerelor inimii, dar și existența sau severitatea unor boli ale valvelor.
  • cateterism cardiac. Această investigație nu se face de rutină pentru a vedea dacă există o afecțiune valvulară, dar poate fi folosită atunci când alte teste nu pot stabili cu exactitate existența sau severitatea unei boli valvulare. După ce s-a făcut anestezia locală, medicul introduce un tub subțire printr-o arteră de la nivelul zonei inghinale sau al brațului, pe care îl ghidează până la inimă. Apoi se injectează o substanță care colorează arterele și, cu ajutorul razelor X, se obțin imagini. Această explorare oferă medicului o imagine în detaliu a arterelor inimii și a modului în care inima funcționează. Cateterismul cardiac este foarte important înainte de intervenția chirurgicală de înlocuire a unei valve cardiace pentru a vedea dacă există o arteră înfundată. În această situație, în timpul operației de schimbare a valvei, se face și intervenția de bypass aortocoronarian, pentru a trata artera înfundată.

Tratamentul în valvulopatii

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul valvulopatiilor este diferit în funcție de valva afectată și de severitatea bolii.

În cazul în care boala valvulară este ușoară, medicul poate decide să urmărească îndeaproape afecțiunea și să recomande tratament cu medicamente, pentru a preveni agravarea acesteia și pentru a ameliora simptomele.

O serie de medicamente pot fi utile în cazul pacienților cu valvulopatii:

  • medicamente care scad tensiunea arterială, precum diureticele și vasodilatatoarele care scad volumul de muncă pe care inima trebuie să îl depună pentru a pompa sângele;
  • medicamente antiaritmice pentru a menține ritmul normal al inimii;
  • medicamente anticoagulante care împiedică formarea cheagurilor de sânge;
  • antibiotice pentru pacienții cu diferite infecții care pot afecta valvele inimii sau faringită streptococică.

Tratamentul chirurgical este necesar la pacienții cu valvulopatii severe și simptome importante. Poate consta în repararea valvei afectate sau înlocuirea acesteia.

Valvele cardiace pot fi reparate prin repararea găurilor sau rupturilor, prin îndepărtarea de țesut de la nivelul valvei sau prin separarea cuspelor. Aceste proceduri ajută valva să se deschidă și să se închidă corect. Repararea valvulară poate fi realizată prin operație pe cord deschis sau prin tehnici chirurgicale minim invazive. Stenoza valvulară poate fi tratată prin introducerea unui cateter cu balon printr-un vas de sânge până la nivelul valvei afectate. Apoi, balonul este umflat pentru a lărgi deschiderea valvei. Această procedură se numește valvuloplastie cu balon.

În cazul în care valva nu poate fi reparată, aceasta este îndepărtată și înlocuită cu o proteză valvulară mecanică sau biologică. Valvele mecanice sunt alcătuite dintr-un material artificial (metal sau plastic), iar cele biologice sunt confecționate din țesut de origine umană sau animală (porc sau vită). Procedura de înlocuire valvulară necesită, de obicei, operație pe cord deschis.

Există anumite boli ale valvelor care pot fi tratate și prin metode minim invazive (ex. stenoza aortică, regurgitarea aortică, insuficiența mitrală, insuficiența valvei pulmonare). Înlocuirea valvei aortice transcateter (TAVI) este o procedură care constă în introducerea unei proteze valvulare printr-un cateter. Acesta este introdus prin sistemul arterial până la nivelul valvei aortice. TAVI se folosește la pacienții care au riscuri prea mari și nu ar suporta o intervenție pe cord deschis.

Tratamentul valvulopatiilor la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții cu valvulopatii au acces la tratament de ultimă generație, prin metode minim invazive, care reduc riscul de complicații, durata de spitalizare și permit recuperarea rapidă. Angiograful performant Philips Azurion 7 asigură diagnostice de precizie și se folosește, de asemenea, pentru proceduri endovasculare. Valvuloplastia și TAVI se efectuează cu tehnologie modernă, de către specialiști experimentați și dedicați.  

Watch on YouTube

Prevenția bolilor valvulare

Măsuri care pot fi luate pentru a reduce riscul de apariție a bolilor valvulare:

  • tratarea la timp a infecțiilor;
  • tratarea hipertensiunii arteriale și a colesterolului ridicat;
  • adoptarea unei alimentații sănătoase;
  • renunțarea la fumat și la consumul de alcool;
  • realizarea de activități fizice regulate;
  • scădere ponderală în cazul pacienților cu obezitate;
  • renunțarea la consumul de droguri, care cresc riscul de infecție a valvelor cardiace (în special cele intravenoase).

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR