Ce sunt protezele valvulare?

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Protezele valvulare sunt valve cardiace artificiale care se montează la nivelul inimii pentru a înlocui valve cardiace care nu funcționează corect. Inima prezintă patru valve: aortică, pulmonară, mitrală și tricuspidă. Rolul lor este de a menține direcția corectă de curgere a sângelui. Valvele inimii pot fi afectate din diverse motive și pot duce la împiedicarea trecerii sângelui prin valvă (stenoză) sau pot lăsa sângele să curgă înapoi prin valvă (regurgitare). Unele valve care nu funcționează corect pot fi reparate prin intervenție chirurgicală, însă altele necesită a fi înlocuite cu proteze valvulare.

Watch on YouTube

Când este indicată montarea unei proteze valvulare?

  • La Centrul de Excelență în Chirurgia Cardiovasculară Minim Invazivă SANADOR se realizează frecvent operații de montare a protezelor valvulare. Programează-te!

La pacienții cu regurgitare aortică, implantarea unei proteze valvulare este indicată în următoarele cazuri:

  • regurgitare aortică severă și simptome;
  • regurgitare aortică severă fără simptome, dar cu ventricul stâng dilatat sau cu afectarea funcției ventriculului stâng;

La pacienții cu stenoză aortică, intervenția de protezare valvulară este indicată în următoarele cazuri:

  • stenoză aortică severă și simptome;
  • stenoză aortică severă fără simptome, dar cu afectarea funcției ventriculului stâng;

Indicațiile de protezare valvulară la pacienții cu regurgitare mitrală, protezarea valvulară este indicată pentru regurgitare mitrală severă și simptome, cu dilatarea ventriculului stâng sau afectarea funcției ventriculului stâng și probabilitate mică de succes a intervenției chirurgicale de reparare a valvei mitrale;

Protezarea valvulară se realizează la pacienții cu stenoză mitrală pentru pacienții simptomatici cu aria valvei mitrale sub 1,5cm², la care nu se poate efectua tratamentul percutanat cu balon.

Indicațiile de implantare a unei proteze valvulare în cazul regurgitării tricuspidiene sunt:

  • regurgitare tricuspidiană severă și simptome;
  • regurgitare tricuspidiană severă fără simptome, dar la care se observă dilatarea ventriculului drept sau afectarea funcției ventriculului drept;

La pacienții cu stenoză tricuspidiană este indicată implantarea unei proteze valvulare atunci când stenoza este severă, iar pacientul prezintă simptome sau atunci când este asimptomatic, dar se observă o dilatare progresivă a ventricului drept.

La pacienții cu insuficiență a valvei pulmonare sau stenoză a valvei pulmonare, intervenția de protezare valvulară se face atunci când valvulopatiile sunt severe, iar pacienții prezintă simptome, preferându-se proteze valvulare biologice.

Tipuri de proteze valvulare

Proteze valvulare mecanice

Există trei tipuri de proteze valvulare mecanice:

  • proteza cu „bilă în cușcă”;
  • proteza cu un singur disc;
  • proteza cu două discuri;

Proteza cu „bilă în cușcă” este cel mai vechi tip de valvă mecanică la inimă, fiind alcătuită dintr-o bilă de silicon și o cușcă metalică. Aceste proteze valvulare mecanice nu se mai folosesc deoarece se asociau frecvent cu formarea de cheaguri de sânge care blocau proteza și o împiedicau să funcționeze normal.

Proteza cu un singur disc este alcătuită dintr-un inel metalic și un disc format din carbon pirolitic. Atunci când inima se contractă, discul se deschide pentru a lăsa sângele să treacă, iar când inima se relaxează, discul se închide pentru ca sângele să nu treacă înapoi prin valvă.

Proteza cu două discuri este alcătuită din două discuri semicirculare din carbon pirolitic și un inel metalic. Discurile se rotesc liber și realizează două orificii laterale și un orificiu central prin care circulă sângele. În prezent, este cel mai utilizat tip de valvă mecanică la inimă deoarece are o deschidere mai mare decât celelalte tipuri de proteze valvulare mecanice și astfel are un risc mai mic de formare a cheagurilor de sânge.

O valvă mecanică la inimă are ca avantaj durabilitatea mai mare (20-30 de ani).

Dezavantajele protezelor mecanice sunt:

  • riscul mai mare de formare a cheagurilor de sânge;
  • necesitatea tratamentului cu anticoagulante pentru tot restul vieții;
  • risc crescut de anemie hemolitică (globulele roșii sunt deteriorate la trecerea prin valvă).

Proteze valvulare biologice

Există trei tipuri de proteze valvulare biologice:

  • xenografturi (proteze valvulare cu material bovin sau porcin);
  • homografturi (valve prelevate de la cadavru uman);
  • autografturi (valve alcătuite din țesutul propriu al pacientului).

Xenografturile sunt cele mai folosite proteze valvulare biologice. Sunt alcătuite din material de origine animală (valve aortice de porc sau valve din pericard bovin).

Homografturile sunt valve prelevate de la cadavru uman și se folosesc mai ales pentru a înlocui o valvă aortică afectată.

Autografturile sunt valve alcătuite din țesutul propriu al pacientului. S-au obținut rezultate foarte bune prin folosirea pericardului propriu pentru confecționarea valvelor.

Avantajele protezelor biologice sunt:

  • risc mai mic de formare a cheagurilor de sânge;
  • nu este necesar tratamentul cu anticoagulante pentru tot restul vieții.

Dezavantajul protezelor biologice este faptul că sunt mai puțin durabile decât cele mecanice, având o durabilitate de 10-20 de ani.

Montarea unei proteze valvulare

Pregătirea intervenției

Înainte de intervenție, medicul explică în ce constă procedura și aduce la cunoștință riscurile și beneficiile acesteia. Medicul face un examen clinic complet pentru a se asigura că pacientul este în stare bună de sănătate înainte de operație. Pe lângă examenul clinic, sunt necesare analize de sânge și investigații pentru a verifica starea organelor interne.

Pacientul trebuie să avertizeze medicul dacă este alergic la vreun medicament, la iod sau la agenți anestezici. În cazul în care pacientul ia medicamente anticoagulante sau antiagregante, este posibil ca medicul să întrerupă tratamentul cu câteva zile înainte de operație.

În spital se montează o sondă urinară și o linie venoasă la nivelul brațului, pentru se putea administra medicamente intravenos. Pacientul nu trebuie să bea sau să mănânce timp de 8 ore înainte de procedură.

Realizarea procedurii

Procedura de protezare valvulară se poate realiza prin operație clasică pe cord deschis, prin chirurgie cardiacă minim invazivă sau prin cateterism cardiac.

Operația clasică pe cord deschis presupune: anestezie generală, sternotomie (tăierea sternului pentru a avea acces la inimă), oprirea inimii, dirijarea sângelui către un aparat de bypass, îndepărtarea valvei bolnave și înlocuirea cu o proteză.

Chirurgia cardiacă minim invazivă oferă numeroase avantaje, cum ar fi păstrarea integrității cutiei toracice, durere redusă, mortalitate scăzută, risc mai mic de infecții, recuperare mai rapidă și durată mai mică de spitalizare. Chirurgia cardiacă minim invazivă a fost dezvoltată pentru a oferi pacienților beneficiile operațiilor pe cord deschis, cu durere redusă și incizii limitate.

Tipurile de chirurgie cardiacă minim invazivă sunt:

  • Minitoracotomia. Constă în realizarea unor incizii mici la nivelul unui spațiu intercostal și introducerea unor instrumente speciale cu ajutorul cărora se extrage valva afectată și se introduce proteza valvulară. Acest tip de intervenție se poate realiza prin abord direct, videoasistat sau total endoscopic.
  • Chirurgia endoscopică. Presupune realizarea unor incizii mici la nivelul toracelui prin care se introduce un endoscop cu ajutorul căruia medicul poate vedea în interiorul cutiei toracice. Apoi, sub ghidaj endoscopic, medicul introduce instrumentele necesare pentru înlocuirea valvei afectate.

Implantarea unei valve cardiace prin cateterism se face la pacienții în vârstă, cu multiple boli asociate, care au un risc prea mare pentru a fi supuși unei intervenții chirurgicale. Medicul introduce un cateter printr-un vas de sânge de la nivelul zonei inghinale pe care îl avansează până la nivelul valvei afectate. Proteza valvulară este introdusă și atașată de inelul valvular prin intermediul cateterului. Avantajele implantării unei valve transcateter sunt spitalizarea redusă, recuperarea rapidă, sângerarea minimă și riscul scăzut de complicații.

Recuperarea

După operație, pacientul este transportat într-un salon de terapie intensivă pentru a fi monitorizat câteva zile. Se vor monitoriza în permanență ritmul inimii, tensiunea arterială și nivelul de oxigenare. Inițial, pacientul este intubat și respiră cu ajutorul unui aparat. După ce se trezește din anestezie, se va scoate tubul și pacientul va respira singur. O asistentă ajută pacientul să tușească și să respirați adânc la fiecare două ore, pentru a evita ca mucusul să se acumuleze în plămâni și să provoace o pneumonie. Medicul administrează medicamente pentru durere, pentru a controla tensiunea arterială și coagularea sângelui.

După ce medicul a îndepărtat tuburile de respirație, pacientul poate începe să bea lichide și să mănânce. Când medicul consideră că acesta este pregătit, va fi mutat la o unitate chirurgicală. Activitatea fizică trebuie crescută treptat pe măsură ce pacientul reușește să se ridice din pat și să meargă pe distanțe mai lungi. Când starea de sănătate o permite, acesta este externat și revine la control periodic. Odată ajuns acasă, este important ca pacientul să păstreze zona chirurgicală curată și uscată și să respecte tratamentul recomandat. Medicul îndepărtează firele de sutură în timpul unei vizite de control la cabinet, dacă acestea nu au fost îndepărtate înainte de a părăsi spitalul.

Riscuri și contraindicații

  • Echipa medicală care realizează protezări valvulare este experimentată și foarte bine pregătită. Vino la SANADOR!

Pacienții cu proteze valvulare prezintă următoarele riscuri:

  • înfundarea protezei prin formarea unui cheag de sânge;
  • embolia (desprinderea unui cheag de sânge de la nivelul protezei și înfundarea unui vas de sânge, cel mai frecvent provocând accident vascular cerebral);
  • infectarea protezei;
  • anemie hemolitică;
  • deteriorarea protezei;
  • dehiscența de proteză;
  • aritmii.

Intervenția de protezare valvulară este contraindicată la pacienții care au boli asociate severe și atunci când este puțin probabil ca implantarea unei proteze valvulare să ducă la o îmbunătățire a calității vieții sau să prelungească supraviețuirea cu mai mult de un an.

Proteze valvulare la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, montarea de proteze valvulare se realizează frecvent, cu rezultate foarte bune. Multe dintre intervențiile chirurgicale sau procedurile de cardiologie intervenționale realizate la Centrul de Excelență în Chirurgia Cardiovasculară Minim Invazivă SANADOR sunt premiere naționale, posibile datorită echipei medicale de excepție și dotărilor de ultimă generație.

Watch on YouTube

La SANADOR se efectuează inclusiv implantarea transcateter a valvei aortice (TAVI), o procedură de cardiologie intervențională prin care o proteză valvulară aortică se implantează prin abord transcutanat transfemural. Valva protetică este instalată fără incizii, cu multiple avantaje pentru pacient, ca dispariția riscurilor asociate chirurgiei deschise și recuperarea rapidă.

Angiografele ultraperformante Philips Azurion 7 ale Departamentului de Cardiologie Intervențională din Spitalul Clinic SANADOR permit realizarea unor astfel de proceduri vasculare de finețe, în condiții de siguranță maxime pentru pacient și personalul medical. Postoperator, pacienții primesc cele mai bune îngrijiri de specialitate pe Secția de anestezie și terapie intensivă cardiovasculară, complet digitalizată.

Bolnavii care se adresează Centrului de excelență în chirurgia cardiovasculară minim invazivă SANADOR beneficiază de servicii medicale complete, la standarde internaționale. De altfel, centrul a fost recunoscut și în afara țării, devenind primul acreditat la nivel internațional. Astfel, pacienții au garanția actului medical de cea mai bună calitate, într-un spital cu condiții de top.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR