Această afecțiune se manifestă prin prezența calculilor la nivelul veziculei biliare (colecist) sau în căile biliare. În unele cazuri, evoluția poate fi complet asimptomatică, însă de cele mai multe ori se manifestă sub forma unei colici. Principalele complicații ale litiazei biliare sunt colecistita acută (inflamatia pereților veziculei biliare) sau litiaza căii biliare principale (atunci când calculii migrează la nivelul căilor biliare). Litiaza biliară este relativ ușor de diagnosticat, iar în funcție de stadiul bolii se poate trata pe cale medicamentoasă ori pe cale chirurgicală.

Colecistul (vezicula biliară) este un organ în formă de săculeț sau pară, cu o lungime de aproximativ 10 cm și un volum de aproximativ 40 ml. Anatomic, este situat în spatele ficatului, de unde pornesc mai multe canale (cai biliare) care fac legătură cu pancreasul și cu duodenul (canalul cistic).

Factori de risc

Această afecțiune se manifestă cu precădere la sexul feminin (2 din 3 cazuri), fiind stabilită o legătură între numărul de estrogeni și incidența bolii. Alături de acest factor de risc, mai putem enumera:

  • Dietă săracă în fibre, care poate conduce la prelungirea timpului de tranzit;
  • Obezitatea, din cauza producției crescute de colesterol biliar;
  • Boală Crohn;
  • Sarcina;
  • Intervențiile chirugicale la nivel gastro-intestinal, precum rezecția ileonului, ultima parte a intestinului subțire;
  • Afecțiuni care conduc la hemoliză (distrugerea globulelor roșii).

Tipuri de calculi biliari

Calculii biliari (pietrele) pot fi clasificați în calculi de colesterol (puri și micști) sau calculi pigmentari.Calculii de colesterol puri sunt rar întâlniți, fiind netezi și mari. Cel mai frecvent întâlniți sunt calculii micști, care provin din aglomerarea mai multor nuclee. Calculii de colesterol au un conținut redus de calciu, motiv pentru sunt aproape invizibili la o radiografie standard (radiotransparență). Calculii pigmentari sunt întâlniți în Asia și au un conținut redus de colesterol, fiind de culoare închisă de la concentrația de bilirubinat de calciu. Pot fi asociați cu stări hemolitice, ciroză hepatică sau infecții bacteriene.

Tipuri de litiază biliară

Există mai multe forme de litiază biliară, fiecare asociată cu prezența anumitor simptome, localizare sau alte particularități. În continuare, vom analiza fiecare formă, alături de tratamentul specific:

1. Formă de litiază biliară asimptomatică

În majoritatea cazurilor, pacienții sunt diagnosticați din întâmplare, în cadrul unei ecografii abdominale de control. Unii pacienți cu litiază biliară pot fi asimptomatici toată viață. Se acceptă că 30% dintre aceștia pot dezvolta complicații în decursul vieții.

2. Forma dispeptică

În această formă de litiază biliară apar manifestări nespecifice la nivelul stomacului, esofagului și intestinului. Acestea pot include:

  • La nivel esofagian - salivare abundentă (sialoree), disfagie (dificultate la înghițire), dureri în spatele sternului;
  • La nivelul stomacului - pirozis (senzație de arsură care urcă spre esofag), sațietate precoce, vărsături, eructații frecvente (ragaieli), gust amar dimineață. De regulă, manifestările apar în urmă consumului anumitor alimente colecistokinetice (care stimulează contracția fierii), precum alimente bogate în grăsimi animale, afumături, alimente "grele" (ouă, maioneză), alimente picante, ciocolată, alcool, cafea etc.;
  • La nivelul intestinului - diaree postprandială sau constipație, meteorism, flatulență.

3. Colecistită cronică litiazica

Este cea mai frecvența formă de manifestare a litiazei biliare simptomatice, apărând atunci când un calcul de la nielul colecistului se deplasează (migrează), blocând canalul cistic. Vine însoțită de dureri în zona ficatului, greață și vărsături, simptomele unei colici biliare comune. În cazul agravării durerii, poate semnala o colecistită acută. Ca formă de prevenție se recomandă alimentele sărace în grăsimi și corectarea obezității, iar ca metodă de tratament se recomandă colecistectomia.

Formele mai ușoare de colica biliară din colecistită cronică pot fi ameliorate și pe cale medicamentoasă, cu medicamente antialgice-antispastice (atropina, piafen, mialgin, scobutil) și antiemetice (emetiral, legactil, torecan).

4. Colecistită acută

Afecțiunea se manifestă atunci când canalul cistic este blocat de un calcul, conducând la inflamatia pereților colecistului. Simptomul principal este durerea intensă (mai ales la palpare), însoțită de greață și vărsături. Dacă este asociată cu frisoane poate fi un semn al infecției bacteriene. Pentru stabilirea diagnosticului este nevoie și de investigații imagistice, precum ecografia abdominală, unde se poate observa peretele îngroșat al colecistului și prezența de lichid pericolecistic, alături de numărul și dimensiunea calculilor. În cazurile greu de diagnosticat pot fi folosite și scintigrafia biliară și tomografia CT, în lipsa suspiciunii clinice.

În cazul tratamentului, se impun repausul la pat, dietă pe baza de lichide și administrarea de antispastice pentru a ameliora durerea. În cazul semnelor unei infecții se vor administra antibiotice pentru prevenirea apariției peritonitei sau empiemului. Tratementul chirurgical recomandat este colecistomia laparoscopică, care deține mai multe avantaje față de cea clasică (durata redusă de spitalizare, mai puține incizii, recuperare mai rapidă). În cazul pacienților cu colici repetate, complicații, icter, peritonită și gangrene, se recomandă metoda clasică.

5. Litiază caii biliare principale

Este caracterizată prin blocarea căii biliare de către un calcul, moment în care apare icterul. Poate avea două forme:

  • Litiază primară - când calculii sunt formați direct la nivelul caii biliare, fără infecție (calculi pigmentări); este întâlnită frecvent în Asia.
  • Litiază secundară - când calculii migrează de la nivelul colecistului și rămân blocați la nivelul caii biliare principale.

Simptomele includ durerea de tip colică biliară și icterul caracteristic. Față de icterul din cancerul de cap de pancreas, care își face apariția progresiv, icterul din litiază caii biliare principale debutează acut și se instalează rapid, fiind precedat de dureri. Acest tip de icter obstructiv este însoțit de scaune hipocrome, cauzate de cantitatea redusă de bilirubină care ajunge la nivelul duodenului. Ca metode de investigație imagistică sunt folosite ecografia abdominală, care relevă prezența calculilor, dilatarea căii biliare principale și a căilor biliare intrahepatice, colangiopancreatografia de rezonanță magnetică (CPRM) și colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP), care prezintă și avantajul tratamentului terapeutic concomitent.

Una dintre complicațiile litiazei căii biliare principale este dată de inflamatia pereților caii biliare principale (angiocolita sau colangită). Această, pe lângă durere, icter și febra, prezintă drept simptome și alterarea stării de conștientă și prezența stării de șoc.

6. Ileusul biliar

Această afecțiune se manifestă prin obstrucția lumenului intestinului subțire de către un calcul biliar, având că rezultate oprirea tranzitului intestinal. De regulă, calculul este de mari dimensiuni (aproximativ 3 cm în diametru). Este prezent la persoanele în vârstă, care au antecedente de probleme biliare. Simptomele includ distensia abdominală, oprirea tranzitului intestinal, dureri abdominale (colici), vărsături. În cazul în care calculul depășește valva ileocecală și ajunge în colon, simptomele dispar. Datorită consistenței calculilor, aceștia apar rareori la radiografia abdominală. Cel mai adesea apar semnele unei ocluzii intestinale.