Clasificare
In functie de gradul histerectomiei:
- simpla (in care uterul este scos si ovarele raman, fiind recomandata in cazul unui fibrom, miom, al endometriozei sau al unei rupturi uterine);
- partiala (histerectomia indeparteaza doar partea superioara a uterului, colul uterin este pastrat, iar ovarele pot fi si ele pastrate);
- totala (cel mai frecvent tip, presupune indepartarea uterului si a colului uterin, iar ovarele si trompele pot fi sau nu indepartate);
- totalizata (recomandata in cazul tumorilor uterine de mari dimensiuni, cu pastrarea functiei hormonale);
- radicala (scoaterea uterului, a colului uterin, indepartarea mucoasei cervixului, dar si din partea superioara a vaginului, cu indepartarea/pastrarea trompelor si ovarelor; aceasta se recomanda in cazul unor cancere ginecologice).
Exista si alte tipuri de histerectomii, precum cea cu anexectomie bilaterala; fundica/subfundica (pastrarea colului si a unui ovar); istmica (scoaterea uterului si pastrarea colului, in cazul afectiunilor non-canceroase); cu transplant de endometru pediculat.
In functie de tehnica folosita:
- abdominala (operatie deschisa, in cadrul careia se face o incizie de 12-17 centimetri, prin care este scos uterul; este cea mai frecventa modalitate, insa si cea care presupune cele mai mari riscuri, precum infectii sau deteriorarea tesuturilor);
- vaginala (operatie minim invaziva, in care uterul este scos printr-o incizie la nivelul vaginului, care se vindeca ulterior si nu lasa nicio cicatrice);
- laparoscopica (minim invaziva, realizata cu ajutorul unui laparoscop, introdus prin buric sau prin mici incizii in abdomen);
- robotica (minim invaziva, similara cu cea anterioara, dar in care laparoscopul este inlocuit cu un brat robotic, introdus prin mici incizii in abdomenul inferior).
Riscurile histerectomiei includ dureri cronice, incontinenta urinara, fistulele vaginale (se formeaza o conexiune anormala intre vagin si vezica/rect) si prolapsul vaginal (o parte din vagin iese in afara).
Alternativele la aceasta interventie chirurgicala sunt reprezentate de amanarea operatiei (acest lucru este posibil in cazul fibromului uterin); exercitiile fizice (de tip Kegel, pentru prolapsul uterin); tratamentul medicamentos (in cazul endometriozei); folosirea unui pesar vaginal (un dispozitiv de cauciuc/plastic, care tine uterul la loc); alte tipuri de interventii (spre exemplu, embolizarea fibroamelor).