Ablatia cardiaca reprezinta interventia chirurgicala de corectare a aritmiilor, acele tulburari care fac inima sa bata prea repede sau prea incet.

Simptomele aritmiilor includ oboseala, palpitatii, dificultati de respiratie si lesin.

Realizata prin cateter, ablatia este o procedura minim invaziva, care trateaza in mod specific urmatoarele tulburari de ritm cardiac: tahicardia ventriculara si atriala, fibrilatia atriala, flutterul atrial si reintrarea atrio-ventriculara (AVRT).

Ablatia ajuta la prevenirea formarii cheagurilor de sange sau a accidentelor vasculare si se realizeaza cu ajutorul unor catetere flexibile, introduse in vasele de sange ale pacientului. Cel mai adesea, se opteaza pentru vena jugulara interna, vena subclavie sau vena femurala, impingand cateterele catre inima, unde tesutul responsabil de producerea anormalitatilor este indepartat.

Pregatire

Medicul va decide sa sugereze pacientului o ablatie in cazul in care simptomele sunt destul de severe, iar persoana in cauza are probleme in ceea ce priveste structura inimii. Inainte de interventia chirurgicala propriu-zisa, se recomanda urmatoarele masuri:

  • evitarea fumatului;
  • evitarea consumului de alimente si bauturi incepand din noaptea dinaintea operatiei;
  • evitarea medicamentelor care pot duce la sangerari in timpul operatiei;
  • informarea medicului in ceea ce priveste o raceala, gripa, febra sau orice alta boala a pacientului;
  • necesitatea recuperarii la domiciliu, pentru perioada de dupa interventia chirurgicala.

Interventie

Ablatia cardiaca se realizeaza de obicei cu anestezie generala, varianta cu sedative si antalgice administrate intravenos fiind indicata pentru copii si, doar in cazuri rare, la adulti.

Procedura propriu-zisa consta in introducerea unui numar de 2 pana la 5 catetere, pozitionate la nivelul cordului stang si/sau drept (atrial inalt, sinus coronarian, ventricul, jonctiune etc), pentru inducerea tahiaritmiei (frecventa cardiaca mare).

Apoi, va fi plasat un cateter in sinusul coronarian, care ajuta la descoperirea unor cai accesorii stangi sau a substratului altor tahiaritmii stangi. Atriul stang poate fi abordat transseptal, printr-o punctie sau un foramen oval permeabil, sau retrograd, prin traversarea valvei aortice. Ulterior, se va efectua anticoagularea, in vederea evitarii complicatiilor tromboembolice (intensitatea anticoagularii depinde de tipul ablatiei si durata intregii proceduri).

In urma unei singure ablatii, tahicardia atrio-ventriculara nodala si sindromul Wolf-Parkison-White vor fi vindecate cu o rata de succes de 90-95%, iar tahicardia atriala unifocala si flutterul atrial drept - cu o rata de succes de 90%. Pentru fibrilatia atriala, rata de succes este de 87% pe cord normal structurat si de 50% pe cord anormal (in acest ultim caz, ar putea fi nevoie de repetarea procedurii). Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste tahicardia ventriculara idiopatica (de tract de ejectie a ventriculului drept), rata de succes este de 80%.

Riscuri

Ablatia cardiaca prin cateter este o interventie sigura si numai in cazuri foarte rare pot aparea leziuni ale nervilor, sangerari sau complicatii mai grave precum accidente vasculare sau infarct.

Dupa operatie, pacientul este spitalizat pentru 1-2 zile, apoi externat pentru recuperare la domiciliu. In cele mai multe dintre cazuri, sunt prescrise medicamente antiaritmice pentru cateva luni, care fac ca inima sa se stabilizeze si sa pompeze sange intr-un ritm normal.

Daca, in urma controalelor, palpitatiile reapar in decurs de cateva luni, se recomanda o noua interventie chirurgicala.

Galerie foto