Articulația genunchiului este expusă riscurilor de apariție a mai multor tipuri de afecțiuni. Cele mai multe dintre acestea au în comun durerea, un simptom frecvent, care poate surveni în urma unei activități fizice solicitante, a unei accidentări sau a unei leziuni degenerative. Genunchiul este și articulația cu cel mai mare volum al cavității sinoviale, fiind frecvent ținta unor procese patologice.

Tipuri de leziuni articulare

Durerea de genunchi este cel mai frecvent cauzată de afectarea intrinsecă a structurilor articulare. Mai rar, ea poate fi însă și iradiată, cel mai probabil de la nivelul șoldului, în coxartroză.

Afectarea periarticulară este reprezentată de:

  • bursite – prepatelară, anserină, chistul popliteu;
  • tendinite – patelară (genunchiul săritorului), poplitee, sindromul de tract iliotibial;
  • afectări ale ligamentelor periarticulare;
  • apofizite (leziuni ale tuberculului tibial) legate de suprasolicitarea genunchiului, în special la adolescenți.

Afectarea articulară apare frecvent în practica reumatologică, fie în cadrul unor boli ale genunchiului, fie în contextul unor boli reumatice sistemice în care genunchiul este constant implicat. Pot fi afectate membrana sinovială, cartilajul dar și meniscurile.

Mecanismul de apariție a durerii de genunchi

Durerea de genunchi poate fi de tip mecanic, după traumatisme sau suprasolicitări (activități sportive, torsiuni etc.), prin rupturi ale meniscurilor, ale ligamentelor colaterale sau încrucișate sau prin rupturi ale tendoanelor, prin suprasolicitarea acestora în timpul efortului fizic, în special la pacienții supraponderali, dar și la pacienții vârstnici cu patologie degenerativă.

Durerea de genunchi de tip inflamator apare în afecțiuni sistemice autoimune sau inflamatorii, fiind însoțită de tumefacție, căldură locală, roșeață (eritem), este prezentă în repaus și în timpul nopții, cu sau fără afectarea altor articulații, fiind însoțită uneori și de simptome generale – febră, stare generală afectată. Acest tip de durere se întâlnește în poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, artropatia psoriazică, spondilartropatiile cu afectare periferică, dar și în alte afecțiuni mai rare, precum polimiozita, scleroza sistemică, reumatismul articular acut. De asemenea, durerea de genunchi poate apărea și prin depunere de microcristale în articulație (gută, condrocalcinoză).

Durerea de genunchi în funcție de vârstă

În funcție de vârstă, cauzele durerii de genunchi pot fi diferite:

  • copii (2–10 ani) – artrită juvenilă, artrite septice sau infecțioase, osteomielită, afecțiuni congenitale;
  • la adolescenți – boala Osgood-Schlatter, ruptură de menisc, osteocondrită disecantă, dar și artrite septice, osteomielită, rar tumori osoase;
  • la adultul tânăr(18–50 ani) – bursite, tendinite, afectări ligamentare, artropatii inflamatorii, ruptură de menisc;
  • la vârstnici – patologie degenerativă de tipul gonartrozei, artropatii inflamatorii, bursite, tendinite.

Diagnosticul durerii de genunchi

Este foarte important ca, atunci când pacientul acuză durere la nivelul genunchiului, să stabilim cauza acesteia pentru a o putea trata corespunzător. În acest sens se recomandă, în funcție de caracterul durerii și în urma examenului fizic al pacientului, investigații de laborator și imagistice.

Analizele de laborator pot evidenția sindromul inflamator biologic, în cazul în care cauza este inflamația, eventual valori crescute ale acidului uric, prezența factorului reumatoid sau a altor anticorpi specifici unor boli autoimune, modificări ale hemogramei în cazul artritei septice etc.

Investigațiile imagistice indicate sunt radiografia, ecografia musculo-scheletală, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau examenul CT pentru obiectivarea leziunilor intra- și periarticulare.

Tratamentul durerii de genunchi

Tratamentul presupune combaterea durerii prin medicație simptomatică – analgezice, antiinflamatoare, decontracturante, precum și tratamentul afecțiunii de fond în cazul bolilor autoimune sau autoinflamatorii sistemice.

În cazul leziunilor traumatice sau degenerative, se va avea în vedere colaborarea cu medicul ortoped în vederea stabilirii oportunității unei intervenții chirurgicale – artroscopie, protezare articulară, infiltrații intraarticulare cu soluții viscoelastice. Nu se va neglija nici tratamentul de medicină fizică și de reabilitare, care implică aplicarea de proceduri fizicale pentru facilitarea vindecării, ameliorarea durerii și kinetoterapia pentru restabilirea funcționalității.

Informații oferite de Dr. Claudia Haralambie, medic specialist reumatologie la SANADOR.

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR