Colecistita cronică

Ce este colecistita cronică?

• 
  Ai probleme cu vezica biliară? Programează o consultație!

Colecistita cronică apare cel mai frecvent ca o consecință a mai multor episoade de inflamație acută, datorată litiazei biliare (colecistită cronică litiazică). Calculii reprezintă un stimul pentru inflamație și iritație la nivelul mucoasei peretelui biliar.

Colecistita cronică este descrisă, mai rar, și în absența litiazei biliare, ca o stare de inflamație constant prezentă la nivelul peretelui vezicii biliare.

Indiferent de mecanism, în timp, inflamația duce la îngroșarea și fibrozarea țesutului, organul devenind treptat nefuncțional.

Cauzele colecistitei cronice și factorii de risc

Colecistita cronică este observată cel mai des în rândul persoanelor cu litiază biliară, însă există și alte cauze mai rare precum: obstrucția biliară din pricina unor aderențe abdominale sau a unei formațiuni tumorale, infecții bacteriene sau virale ori compromiterea fluxului sanguin de la acest nivel – fie în urma unei intervenții chirurgicale, fie post-traumatic.

Cei mai importanți factori de risc care predispun o persoană la a dezvolta colecistită cronică sunt oglindiți de factorii de risc pentru dezvoltarea calculilor biliari și sunt reprezentați de vârsta peste 40 de ani, consumul de anticoncepționale orale, diabetul zaharat, un număr crescut de nașteri și istoricul familial de litiază biliară.

Mecanismele colecistitei cronice

Vezica biliară este un organ sacular, localizat în porțiunea inferioară a ficatului. „Fierea” sau colecistul are rol în depozitarea lichidului biliar (bilă), care este secretat în ficat, în mod continuu.

Principalul scop al lichidului biliar este acela de a emulsiona grăsimile, acesta fiind eliberat din colecist în intestinul subțire, după ingestia de alimente. De asemenea, secreția de bilă este calea majoritară prin care se elimină excesul de colesterol din circulația sanguină.

Atunci când capacitatea lichidului biliar de a emulsiona grăsimile este depășită (colesterol mărit), grăsimile precipită la nivelul vezicii biliare, formând calculi – sau, în limbaj popular, pietre la fiere.

În cazul colecistitei cronice litiazice, inflamația este dată de migrarea unui calcul biliar pe ductul de excreție al colecistului (canal cistic) și blocarea evacuării bilei în intestin, după mese. Chiar dacă blocajul este incomplet, acumularea retrogradă de lichid biliar concentrat la nivelul colecistului (colestază), menține constantă iritația mucoasei.

În absența calculilor, sunt date care sugerează că inflamația mucoasei este întreținută de suprasaturarea cu colesterol a lichidului biliar. 

• 
  În majoritatea cazurilor, colecistita cronică este provocată de calculii biliari. Programează-te!

Simptomatologia colecistitei cronice

• 
  Colecistita cronică produce durere. Vino la SANADOR!

Colecistita cronică se caracterizează prin atacuri repetate de durere și inflamație. Durerea este mai puțin intensă și cu o durată mai mică decât în colecistita acută și este localizată în cadranul superior drept al abdomenului, însă uneori poate iradia către spate, cel mai frecvent în omoplatul drept.

Dacă durerea este dată de un calcul ce blochează canalul cistic, aceasta se va manifesta mai violent, prin crampe abdominale puternice apărute brusc, fenomen cunoscut sub denumirea de colică biliară.

Durerea din colica biliară se accentuează în inspir profund și este aproape întotdeauna însoțită de agitație, transpirații reci, greață și vărsături. Alte simptome însoțitoare, mai rare, sunt: febra și/sau frisonul, balonarea, icterul (colorare în galben a pielii și a ochilor), uneori în asociere cu scaune decolorate și urină închisă la culoare.

Complicațiile colecistitei cronice

Complicațiile, în lipsa unui tratament adecvat, variază de la infecții banale până la deces. Acestea sunt fie complicații ale inflamației cronice, fie ale litiazei biliare cronice:

• Colecistita suprainfectată – Colestaza favorizează înmulțirea microorganismelor și dezvoltarea infecțiilor. Acestea pot depăși peretele vezicii biliare și pot disemina în sânge, mergând până la o infecție generalizată și amenințătoare de viață numită septicemie.
• Gangrenă – Lichidul biliar care stagnează poate determina necroza (moartea) țesutului vezicii biliare. Necroza este un teren propice pentru dezvoltarea bacteriilor anaerobe și duce adesea la suprainfecție.
• Pancreatită – Vezica biliară și pancreasul își evacuează conținutul în duoden (prima parte din intestinul subțire) printr-un orificiu comun, numit sfincterul Oddi, prevăzut cu o valvă. Dacă un calcul din colecist migrează, el se poate inclava la nivelul valvei. Acest lucru va produce obstrucție și staza enzimelor de digestie, foarte iritante, în pancreas, determinând inflamația acestuia.
• Colangita/Angiocolita – Reprezintă inflamația căilor biliare și apare în urma suprainfecției acestora.
• Peritonita – Constă în inflamația țesutului care căptușește cavitatea abdominală. Apare prin extinderea inflamației și infecției de la nivelul peretelui vezicii biliare.
• Cancerul de vezică biliară și vezica biliară de porțelan – Puseele de inflamație repetate ce au loc în colecistita cronică se vindecă prin fibrozarea și îngroșarea progresivă a peretelui vezicii biliare. În timp, colecistul devine un organ din ce în ce mai rigid, mai mic ca dimensiuni și mai nefuncțional. Acest tip de colecist poate fi observat prin investigații imagistice și poartă denumirea de „vezică biliară de porțelan”. La persoanele cu acest tip de colecist, riscul de dezvoltare a cancerului vezicii biliare este crescut și poate merge până la 60%.

Diagnosticarea colecistitei cronice

• 
  Diagnosticarea corectă este esențială pentru tratament. Programează-te la SANADOR!

Diagnosticul colecistitei cronice se pune prin corelarea simptomelor cu rezultatele analizelor de laborator și a investigațiilor imagistice.

Durerile epigastrice sau în cadranul superior drept al abdomenului, apărute în special după consumul de mese bogate în grăsimi, sunt înalt sugestive pentru colecistită. Dacă acestea se asociază cu durere la palparea abdomenului superior drept și cu un număr crescut de leucocite la analizele de laborator, următorul pas pentru stabilirea definitivă a diagnosticului de colecistită îl reprezintă ecografia abdominală.

La ecografie se pot observa, în majoritatea cazurilor, edemul (îngroșarea) peretelui vezicii biliare, acumularea de lichid pericolecistic, prezența calculilor sau dilatarea căilor biliare. Semnul ecografic al lui Murphy reprezintă accentuarea durerii la trecerea cu sonda de ecografie peste zona de proiecție a vezicii biliare la nivelul peretelui abdominal și poate fi utilizat pentru a diagnostica colecistita.

În cazul în care rezultatul ecografiei este negativ, însă suspiciunea clinică de colecistită este mare, următorul pas în algoritmul de diagnostic îl reprezintă efectuarea unei colescintigrafii.

Colescintigrafia sau radiografia tip HDA este o procedură prin care se urmărește penetrarea unei substanțe radioactive prin căile biliare și digestive. Dacă la mai mult de 30 de minute de la injectarea radiotrasorului (acid iminodiacetic hepatic marcat cu 99mTc) acesta nu poate fi vizualizat în interiorul vezicii biliare, înseamnă că ductul cistic biliar este blocat și poate fi pus diagnosticul de colecistită. Acest test poate demonstra și capacitatea de excreție restantă a colecistului.

În anumite cazuri, sunt necesare investigații imagistice mai amănunțite pentru a pune diagnosticul de certitudine, precum colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP), colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP) sau tomografia computerizată abdominală (CT abdominal). Fiecare dintre aceste proceduri prezintă anumite avantaje și dezavantaje.

Avantajele ERCP vs MRCP

Ambele proceduri oferă posibilitatea de a explora căile biliare, colecistul și ductul pancreatic, însă ERCP reprezintă o procedură minim invazivă în care se pătrunde cu un endoscop la nivelul tractului digestiv superior, iar în anumite cazuri (calculi sau stricturi la nivelul canalului cistic sau a sfincterului Oddi), ERCP permite tratarea patologiei în cadrul aceleiași proceduri. Așadar, MCRP este o procedură cu scop pur diagnostic, iar ERCP poate avea atât viză diagnostică, cât și curativă.

Afecțiuni cu manifestări similare colecistitei cronice (diagnosticul diferențial)

Există câteva afecțiuni care pot mima un tablou clinic similar cu al colecistitei cronice. Acestea sunt:

• Colica biliară acută – Similară cu cea din colecistită cronică, aceasta diferă prin durata simptomelor. De regulă, durerea din colica biliară acută atinge un maxim de intensitate în 30 de minute, apoi începe să se remită lent, dispărând complet în aproximativ 6-8 ore.
• Colangita acută – Diferă de colecistita cronică prin localizarea inflamației doar la nivelul căilor biliare. Poate fi diagnosticată prin prezența febrei și a dilatației de căi biliare vizualizată ecografic.
• Sindromul Fitz-Hugh Curtis – La femeile cu boala inflamatorie pelvină, durerile perihepatice pot mima tabloul de colecistită cronică. De asemenea, poate fi observat lichid pericolecistic la ecografie. Acest diagnostic este infirmat prin colescintigrafie.

Tratamentul colecistitei cronice

• 
  La SANADOR sunt disponibile tratamente de ultimă generație. Programează-te!

Deoarece colecistita cronică prezintă multe complicații și evoluția sa predispune la dezvoltarea cancerului de vezică biliară, tratamentul recomandat în aproape toate cazurile este exclusiv chirurgical și implică îndepărtarea vezicii biliare – colecistectomie.

Colecistectomia poate fi efectuată fie clasic, prin chirurgie abdominală deschisă, fie prin tehnici moderne de intervenție laparoscopică, mai puțin invazive, cu timp de recuperare mai scăzut însă mai costisitoare.

Pentru persoanele care nu pot suporta o intervenție chirurgicală, tratamentul conservator constă în modificarea obiceiurilor alimentare (urmărirea unei diete), scăderea în greutate și administrarea unor medicamente care dizolvă colesterolul de la nivelul vezicii biliare. Dezavantajele tratamentului conservator sunt durata lungă de timp până la dispariția simptomelor (până la 2 ani) și rata mică de succes terapeutic (10-20%).

Prevenirea colecistitei cronice

Prevenția colecistitei cronice nu este întotdeauna realizabilă și din ce în ce mai multe date arată că dieta în colecistită nu previne eficient apariția calculilor biliari sau progresia colecistitei acute către una cronică.

Totuși, prevenția poate avea efect asupra factorilor de risc care predispun la colecistită. Dieta în colecistită implică, în principal, evitarea alimentelor bogate în grăsimi și a emulsiilor.

De asemenea, controalele regulate prin analize de laborator și ecografie abdominală pot preveni progresia unei colecistite acute sau a litiazei biliare către colecistita cronică, așadar este recomandată efectuarea lor anuală. Recomandarea se adresează  în special persoanelor cu factori de risc pentru colecistită.

Programează-te!