Ce este șocul?

Șocul este un dezechilibru între aportul de sânge către organe și nevoia acestora pentru a funcționa normal. De cele mai multe ori, termenul de șoc este folosit pentru a descrie șocul hipovolemic prin pierderile de sânge din traumatisme majore.

  • Fiecare clipă contează! Sună la 021.9699 și cheamă o ambulanță SANADOR!

Există însă și alte tipuri de șoc și este important să fie recunoscute simptomele, pentru a ajunge cât mai repede la un Compartiment de Primiri Urgențe, pentru a primi asistență medicală de specialitate. Șocul de orice cauză poate pune viața în pericol.

Șocul este o cauză importantă de mortalitate. Organele suferă, deoarece sunt private de oxigenul necesar pentru supraviețuire. În funcție de durata de timp în care nu sunt vascularizate conform cerințelor, pot să apară sechele în funcționarea lor. Șocul poate duce la moarte prin stop cardiac.

Tipuri de șoc

Există 4 tipuri principale de șoc, împărțite în funcție de cauza apariției lor. Acestea sunt șocul hipovolemic, șocul distributiv, șocul cardiogenic și șocul obstructiv. Managementul și tratamentul acestora este realizat în funcție de tipul de șoc.

Șocul distributiv prezintă mai multe subtipuri – șoc anafilactic, septic și neurogen.

De ce apare șocul ?

Șocul hipovolemic este cauzat de pierderile de sânge (hemoragii). Sângele rămas în circulație în organism nu poate să  acopere în totalitate nevoile organelor, fiind distribuit în principal către cele vitale (creier, inimă). Șocul hipovolemic apare frecvent în cazul unor accidente rutiere. O altă situație ce poate să producă șoc hipovolemic este deshidratarea. Copiii mici au un risc crescut de deshidratare prin vărsături și diaree și să dezvolte rapid șoc hipovolemic.

Șocul distributiv este cauzat de asemenea de o incapacitate a sângelui de a vasculariza complet organismul. Cauza acestuia însă, spre deosebire de șocul hipovolemic, este un tonus scăzut al vaselor. Sângele stagnează în anumite zone, nereușind să ajungă acolo unde este nevoie.

Șocul anafilactic este un tip de șoc distributiv datorat unei reacții exagerate a sistemului imunitar față de anumite alimente, medicamente sau întepături de insecte. Un alt exemplu de șoc distributiv este șocul septic, complicație a sepsisului (infecție sistemică a întregului organism). Șocul neurogenic datorat leziunilor măduvei spinale se încadrează de asemenea în această categorie.

Șocul cardiogenic apare în insuficiența cardiacă. Inima nu reușește să iși efectueze funcția de a pompa sânge în tot organismul. Cauzele șocului cardiogenic sunt – aritmii (bătăi neregulate ale inimii), bradicardie (ritm lent al inimii) sau afectarea miocardului (mușchiului inimii). 

Șocul obstructiv apare atunci când traiectul prin care sângele circulă întâlnește un obstacol. Acest lucru se poate datora pneumotoraxului (aer acumulat în pleură), hemotoraxului (sânge acumulat în pleură) sau tamponadei cardiace.

Cum se manifestă?

Clinic, o persoană în șoc trebuie evaluată de un medic cardiolog. Modificările principale ce pun diagnosticul de șoc clinic sunt – hipotensiunea arterială, tahicardia (frecvența cardiacă crescută pentru a compensa scăderea tensiunii arteriale) și pulsul slab perceput.

Șocul hipovolemic se manifestă prin tahipnee (respirație rapidă), extremități reci, anxietate, tahicardie și scăderea tensiunii arteriale și a temperaturii corporale.

Șocul distributiv se poate prezenta clinic prin cele trei semne clasice descrise mai sus. În plus, pacienții pot prezenta rash (erupție pe piele), febră, durere abdominală, vărsături, dificultate în respirație sau tuse. Pentru a diferenția acest tip de șoc de cel cardiogen – extremitățile (mâinile și picioarele) sunt calde.

Șocul cardiogenic este suspectat atunci când simptomele descrise sunt cele de durere în piept ce iradiază la nivelul brațului stâng și gâtului, dificultate în respirație, palpitații și confuzie. Picioarele pot fi umflate și reci, iar pielea este palidă.

Șocul obstructiv se manifestă prin respirații rapide, scăderea tensiunii arteriale, bătăi rapide ale inimii, diureză în cantitate mică sau absentă, tegumente reci și durere toracică sau abdominală.

Primul ajutor în caz de șoc

Primul ajutor în starea de șoc este esențial și poate salva vieți. Trebuie evaluată starea de conștiență a persoanei, dacă respiră și dacă prezintă puls, apoi trebuie apelat Serviciul 112 cât mai repede posibil.  Dacă semnele vitale sunt absente, se va începe CPR (resuscitarea cardio-pulmonară). Pentru un adult, este recomandat un raport de 30 de compresii toracice, alternând cu 2 respirații salvatoare. Compresiile toracice se realizează cu o mână așezată peste cealaltă și apăsând cu putere, astfel încât sternul să coboare 1/3 din diametrul antero-posterior al toracelui. Respirațiile se fac gură la gură, ținând nasul victimei pensat.

O poziție cu picioarele ușor ridicate favorizează circulația sângelui către creier. Dacă victima vomită, trebuie așezată pe o parte, pentru a evita aspirația. În cazul unui accident, în care pot exista leziuni ale capului sau spatelui, trebuie evitată mișcarea în orice fel a victimei.

Persoanele ce prezintă alergii severe au de obicei un EPI-pen, un dispozitiv în formă de pix, care conține adrenalină. Utilizarea sa poate salva vieți în cazul șocului anafilactic. Injecția se realizează intra-muscular, cel mai frecvent la nivelul coapsei sau brațului.

Analize și investigații necesare

Șocul hipovolemic este diagnosticat cu ajutorul analizelor de sânge  (hemogramă, investigarea funcției hepatice, renale). Pentru a identifica afectarea cardiacă, este indicată o electrocardiogramă (EKG) și o ecografie cardiacă. În funcție de cauza ce a determinat pierderea de sânge, pot fi necesare radiografii, endoscopie digestivă sau examen computer tomograf (CT).

În cazul în care medicul suspicionează un șoc distributiv, vor fi recoltate analize de sânge. În plus, va recomanda electrocardiogramă, radiografie toracică pulmonară, ecografie cardiacă și ecografie abdominală.

Șocul cardiogenic necesită monitorizarea tensiunii arteriale și a traseului EKG. Ecografia cadiacă, prin calcularea fracției de ejecție, descrie capacitatea inimii de a își îndeplini funcția de pompă. Radiografia toracică pulmonară poate pune diagnosticul supraîncărcării pulmonare datorită stagnării sângelui.

În cazul șocului obstructiv, vor fi realizate investigații imagistice precum ecografie sau examen computer tomograf, pentru a investiga cauza acestuia. EKG-ul este recomandat în orice tip de șoc, pentru a verifica afectarea inimii.

Tratamentul recomandat pentru șoc

Tratamentul inițial în șoc vizează susținerea funcțiilor vitale și a volumul de sânge circulant. Echipa medicală de la compartimentul de primiri urgențe va monta o branulă, prin care va administra pacientului perfuzii cu soluții cristaloide, cu glucoză și electroliți sau ser fiziologic. Se pot administra și transfuzii de masă eritrocitară sau de plasmă proaspăt congelată, în funcție de indicație.

Ulterior, este tratată cauza șocului. Antibioterapia este indicată în cazul șocului septic, în funcție de bacteria suspectată. Antibioticul ales este cu spectru larg și se administrează intravenos. Tratamentul cortico-steroid poate fi adjuvant.

Șocul anafilactic este tratat cu adrenalină, administrată prin intermediul EPI-penului. Ulterior, este necesară supravegherea pacientului în spital, pentru că exista situații în care se poate repeta șocul, în interval de 48-72 de ore.

Complementar, vor fi administrate antihistaminice și corticosteroizi în tratamentul reacțiilor alergice severe. Tratamentul șocului cardiogen cuprinde oxigen și medicație.

Șocul obstructiv poate fi tratat medicamentos sau chirurgical, pentru a dizolva un cheag de sânge, pentru a extrage un embol pulmonar sau a susține pomparea sângelui de către cord.

Indiferent de tipul de șoc este important ca martorii să sune la 112 și să acorde primul ajutor! O situație specială în care martorul șocului poate salva o viață este șocul anafilactic, prin folosirea EPI-pen-ului.

Gestionarea eficientă a șocului la Compartimentul de Primiri Urgențe SANADOR

Pacienții care ajung în stare de șoc la Compartimentul de Primiri Urgențe al Spitalului Clinic SANADOR, singurul din sistemul medical privat, beneficiază de asistență medicală de urgență 24 de ore din 24. Echipa specializată în medicină de urgență evaluează imediat pacientul și realizează toate analizele și investigațiile necesare pentru stabilirea tipului de șoc și a cauzei care l-a generat. În acest fel, tratamentul poate fi administrat în cel mai scurt timp posibil.

Spitalul Clinic SANADOR dispune de 25 de linii de gardă, astfel încât pacientul are acces la consultații de specialitate, în funcție de indicația medicală. Analizele de laborator pot fi realizate în sistem point-of-care, la patul bolnavului, iar investigațiile paraclinice sunt disponibile la orice oră din zi și din noapte, la spital sau în imediat apropiere. După administrarea tratamentului necesar și stabilizarea pacientului, acesta poate fi internat pe secția de specialitate, pentru monitorizare și teste suplimentare.

De asemenea, Spitalul Clinic SANADOR dispune de un Serviciu de Ambulanță cu flotă proprie și dispecerat (telefon 021.9699), pentru pacienții care au nevoie de asistență prespitalicească de urgență și de transport specializat la spital.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR