+4.021.969.969

Leptospiroza

Ce este leptospiroza

Leptospiroza este cea mai cunoscută zoonoză, adică o boală infecțioasă transmisă omului de la animale. Este larg răspândită în lume, fiind des întâlnită în zona tropicală și mai puțin în zonele reci, polare. În contextul încălzirii globale, are potențialul de creștere a prevalenței. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de boli infecțioase realizate de medici experimentați, la analize complete pentru diagnostic și la metode moderne de tratament.

Leptospiroza este cauzată de o spirochetă (bacterie) din genul Leptospira. Acestea sunt  microogranisme subțiri, aerobe, spiralate cu lungime de 6-20 µm. Extremitățile se termină în cârlig și au flageli axiali în pereche, cu ajutorul cărora pătrund în țesuturi. Pot fi  izolate pe mediile artificiale, fiind astfel unice în rândul spirochetelor.

Leptospiroza poate fi diagnosticată prin mai multe tipuri de teste, în funcție de recomandarea medicului.

Peretele celular al acestor microorganisme are învelișuri lipopolizaharidice cu răspuns antigenic diferit. În urma acestor diferențe antigenice se realizează identificarea serovarilor din fiecare specie. Astfel, genul Leptospira conține specia patogenă Leptospira interrogans și Leptospira biflexa, specie non-patogenă, saprofită. Are o caracteristică unică, fiind ușor transmisibilă, prin mai multe căi.

Tipuri de leptospiroză

Există două tipuri de leptospiroză. Tipul moderat este întâlnit în 90% din cazuri, fiind caracterizat de dureri musculare, frison, posibil dureri de cap. Tipul sever este regăsit între 5-15 % din cazuri, determină afectare hepatică, renală, pulmonară, ulterior insuficiență de organ, hemoragii interne și deces.

Cauze și factori de risc pentru leptospiroză

Leptospira infectează diverse genuri de animale, de la amfibieni, reptile și păsări până la mamifere. 

Ciclul de viață al leptospirei include stadiul cronic, de purtător când bacteria diseminează hematogen și se localizează la nivelul rinichilor animalului, ulterior se elimină în natură. Animalul este asimptomatic și devine rezervor și purtător al infecției. Șobolanii și câinii pot elimina cronic bacteria. Doar întâmplător sau rar oamenii devin gazde și pot elimina temporar bacteria.

Transmiterea bolii se realizează prin mai multe căi:

  • contactul cu solul sau apa dulce contaminate cu urina sau fluidele corporale ale animalelor infectate sau contaminarea acestora după ploi abundente, uragane, vijelii;
  • contactul direct cu fluidele corporale sau urina animalului infectat (prin membrane mucoase sau tegumente cu leziuni);
  • consumul de alimente sau apă contaminate precum și expunerea profesională.

Incidența infecției este sezonieră, numărul cazurilor crește în sezonul ploios (la tropice), respectiv la sfârșitul verii și începutul toamnei (în occident). 

Factorii de risc se asociază tipului de expunere.

  • Expunerea profesională: Este responsabilă de 30-50% din cazurile de leptospiroză, grupele de risc fiind: agricultori, fermieri, medici veterinari, muncitori din abatoare și industria pescuitului, instalatori (sau activități desfășurate în sistemul de canalizare), precum și proprietarii de pet-shop-uri.
  • Expunerea recreațională și mediul urban: Contactul cu apa dulce sau noroiul  cresc riscul de expunere, prin prisma activităților sportive (triatlon, rafting) sau călătoriilor.
  • Mediul urban defavorizat poate fi considerat un factor de risc, pe fondul expunerii la urina de șobolan contaminat. 
  • Focarele de leptospiroză pot fi asociate condițiilor climatice: inundațiile cresc riscul de transmitere a bolii, iar seceta concentrează focarele de boală în bazine hidrografice izolate.
  • Animalele de companie pot transmite boala, prin contaminarea cu fecalele/urina/țesuturile animalului infectat. Câinii domestici care au contact cu fermele pot transmite boala.
  • Animalele exotice de companie pot fi purtătoare de leptospiroză (reptilele) sau pot transmite boala (unele rozătoare).

Semne și simptome ale infecției cu bacteria Leptospira

Perioada de incubație a leptospirei variază între 5 zile și o lună, prezentarea clinică fiind diversă și nespecifică. 

  • La debutul infecției cu bacteria Leptospira, pacientul este febril (până la 40 °C) și tahicardic, însă în decurs de o săptămână febra dispare.
  • Tegumente: la debut pielea este caldă, poate apărea o erupție peteșială, iar în fazele târzii apar icterul și purpura.
  • Ocular: sufuzia conjunctivală (roșeața conjunctivei similară conjunctivitei,  dar fără exudat inflamator) apare precoce în evoluția leptospirozei. Uveita se întâlnește după faza  acută.
  • Muscular: pacientul acuză frecvent mialgii, în general la nivelul regiunii lombare și gambe.
  • Neurologic: clinic se pot identifica redoarea cefei, fotosensibilitate, fotofobie, tulburări de vorbire. Simptome care pot echivala cu meningismul precoce și cu encefalita.
  • Respirator: în fazele precoce nu există afectare pulmonară, poate să apară tuse seacă. În forma severă pot apărea semne de consolidare, raluri pulmonare sau wheezing (pe fondul edemului pulmonar).
  • Digestiv: hepatita (cu mărirea în volum a ficatului și sensibilitate la palpare), colecistita alitiazică și pancreatita, în cazurile severe. Pacientul poate suferi de dureri abdominale, greață și vărsături.
  • Psihiatric: delirul apare în formele severe de leptospiroză. În faza tardivă, precum și în convalescență, se întâlnesc depresia, anxietatea, iritabilitatea, psihoza, comportament anormal sau agresiv.

Fazele infecției cu bacteria Leptospira

Leptospiroza la om poate îmbrăca două sindroame clinice de prezentare:

A.Sindromul anicteric (mai ușor și autolimitat) și B. sindrom icteric ( boala Weil)- formă severă, cu afectare multiorgan și posibil deces.

A. Sindromul anicteric prezintă două faze ale bolii: o fază acută (septicemică) și alta imunologică (tardivă). Cele două faze se continuă una pe cealaltă, fiind greu de separat. Debutul afecțiunii nu se poate corela cu severitatea bolii.

A.1.Sindrom anicteric – autolimitat: Se manifestă prin acuze nespecifice de tip viral. Pacientul poate prezenta cefalee, tuse, erupție nepruriginoasă, mialgii, redoare, lipsa apetitului, diaree și febră (38- 40°C), tuse seacă, faringită.

Această fază are evoluție acută, cu durată de 5-7 zile, fiind urmată de o perioadă scurtă (1-3 zile) în care febra scade și pacientul este asimptomatic. Din acest moment, leptospiroza  poate regresa  către o formă asimptomatică sau poate evolua agresiv, către  faza imunologică.

A.2.Faza imunologică (tardivă) - se manifestă prin episoade febrile recurente  și mialgii, de intensitate mai mică celor din faza acută, însă cu durată lungă (zile, săptămâni). În această fază poate apărea meningita aseptică, simptomele meningeale pot fi întâlnite la jumătate din pacienți. De obicei durează câteva zile până la  două săptămâni. Decesul apare rar.

B. Sindromul icteric (boala Weil)

Reprezintă forma severă a leptospirozei, caracterizată prin  icter, necroză hepatică, disfuncție renală și pulmonară, hemoragii, precum și afectare musculară, nervoasă și cardiacă. În această fază, afecțiunea prezintă gravitate și poate dura  săptămâni/luni, dacă nu survine decesul.

Complicațiile leptospirozei

Diagnosticul și tratamentul inițiat precoce previn apariția complicațiilor, însă în lipsa unui management terapeutic corect pot apărea: meningita, insuficiența hepatică și renală, miocardita, aritmii (în special  fibrilația atrială), șocul hemodinamic, afectare pulmonară și decesul fătului (în cazul mamelor cu leptospiroză).

Decesele din cauza bolii Weil survin pe fondul afectării pulmonare. Pacienții care au avut meningită aseptică vor acuza dureri cronice de cap, precum și alte deficite neurologice cronice.

Manifestările oculare târzii sunt considerare complicații ale leptospirozei umane. Uveita poate apărea precoce sau tardiv, chiar și la un an de la debutul bolii.Hemoragiile subconjuctivale sunt complicații frecvente și se întâlnesc la 92% dintre pacienți.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnosticul de leptospiroză

Diagnosticarea leptospirozei se poate face prin teste serologice care se găsesc în laboratoare dedicate, cu precizarea unei sensibilități scăzute a testelor acute. De aceea, nu este recomandată utilizarea lor.

Deoarece leptospiroza poate afecta mai multe sisteme și organe, iar manifestarea clinică nu este specifică la debut, diagnosticarea formelor ușoare poate fi provocatoare. Este necesară excluderea infecțiilor virale și a gripei.

Anamneza, istoricul unei călătorii în zone endemice sau expunerea profesională/recreațională pot facilita diagnosticarea precoce a leptospirozei.

Testele serologice se folosesc pentru confirmarea întârziată a diagnosticului. Deoarece se utilizează ser acut (recoltat la 1-2 săptămâni de la debutul simptomatologiei) și ser convalescent (recoltat la două săptămâni de la debut). Detectează anticorpii totali și nu pe clase (IgG, IgM).

Testele de aglutinare microscopică (MAT) sunt standardul de aur al diagnosticării, identifică anticorpii specifici serovarului. Testarea este puțin specifică în faza incipientă a bolii. Este o procedură laborioasă și se efectuează în anumite laboratoare.

Testele ELISA sunt printre cele mai folosite, utilizează antigen reactiv, identifică IgM și sunt utile pentru diagnosticarea în aproximativ 5 zile, a infecțiilor recente. Pot da rezultate false pozitive, necesită confirmarea rezultatului.

Serovarul infectant poate fi izolat numai prin cultura bacteriană, aceasta fiind singura metodă de diagnosticare clară a leptospirozei (leptospirele pot fi identificate în sângele anticoagulat 11 zile). Dacă nu se recoltează în timp util (la  4 zile de la debutul simptomelor), cultura se negativează (prin activarea sistemului imunitar). De aceea, cultura bacteriană se utilizează pentru diagnosticarea retrospectivă.

Cultura din lichidul cefalorahidian poate identifica serovarul în primele 10 zile.

Leptospirele pot fi izolate și din urină: la câteva săptămâni de la infectare, unele culturi rămân pozitive a la long (luni sau chiar ani de la inoculare), însă sunt cronofage (cultura necesită creștere până la două luni).

Examinarea în câmp întunecat a urinei sau sângelui este o tehnică  mai puțin specifică de diagnosticare. Nu prezintă specificitate și sensibilitate, necesită 104 leptospire/ml pentru vizualizarea organismului/câmp. 

Biopsia: leptospirele se replică la nivel hepatic, ulterior diseminează în tot corpul. Prin imunofluorescență se identifică prezența leptospirelor la nivel hepatic, renal, sistem nervos central, inimă și mușchi.

Testul de hemaglutinare indirectă este o metodă ușoară și rapidă de diagnosticare, se bazează pe specificitatea de gen a anticorpilor. Are specificitate și sensibilitate mare. Este util dacă se folosește pentru diagnosticarea infecției înainte de 8 zile.

Testul leptodipstick identifică în serul uman anticorpii de tip IgM.

Testele de laborator se utilizează suplimentar pentru cuantificarea  afectării după faza acută. Analize pentru leptospiroză includ: hemograma (anemie, trombocitopenie, sindrom inflamator prezent), teste de coagulare (prelungite), modificări ale funcției hepatice (colestază, citoliză hepatică) și renale (inclusiv creatinina, sumar de urină), modificări ale enzimelor musculare.

Analiza lichidului cefalorahidian se utilizează pentru excluderea altor forme de meningite bacteriene.

Examenul radiologic pulmonar și CT de torace, ecografia abdominală, ECG sunt utilizate în vederea aprecierii leziunilor de organ.

Tratament pentru leptospiroză

Tratamentul este dictat de severitatea infectării.

În formele ușoare de boală, mediculpoate recomanda tratament simptomatic, antipiretic și antialgic, pentru combaterea febrei și durerilor, precum și administrarea de fluide și tratament oftalmologic (picături oculare).

Tratamentul cu antibiotice trebuie inițiat cât mai curând posibil, când se ia în considerare diagnosticul de leptospiroză. Tratamentul trebuie continuat  (curs complet) indiferent de rezultatul testelor serologice inițiale (pentru că diagnosticarea se face prin teste acute și de convalescență). Tratamentul precoce are cele mai bune rezultate clinice.

Formele severe de boală (incluzând boala Weil) necesită spitalizare, în special formele icterice, deoarece prezintă risc crescut de degradare și agravare. Aceste forme necesită tratament antibiotic intravenos. Afectarea pulmonară, cu detresa respiratorie, necesită ventilație mecanică.

Formele cu afectare renală sunt tratate cu corticosteroizi (recomandare  controversată), precum și cu dopamina.

Formele ușoare de boală sunt rar fatale, cele severe necesită spitalizare până la rezoluția insuficienței de organ și a infecției clinice.

  • La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cum putem preveni infecția cu Leptospira

Prevenția infecției include măsuri ce privesc omul, dar și animalele de companie.

  • Evitați înotul în apă dulce (care ar putea conține urină animală), în zonele inundate sau după ploi abundente.
  • Purtați echipament de protecție dacă manipulați sol/apă contaminată precum și dacă lucrați cu animale.
  • Controlați populația de șoareci și șobolani.
  • Fierbeți apa provenită din surse nesigure. 
  • Animalele de companie trebuie să bea doar apă curată.
  • Țineți animalele la distanță de zonele inundate, precum și departe de animalele sălbatice, rozătoare, carcase de animale sau urina altor animale.
  • Solicitați consult medical (uman sau veterinar) în cazul unei suspiciuni de leptospiroză.
  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu semne și simptome de infecții, cum este leptospiroza, au acces la consultații realizate de medici specializați în boli infecțioase, la analize de laborator și investigații imagistice performante, în funcție de indicația formulată pentru fiecare în parte. În acest fel, este stabilit diagnosticul corect și este evaluată și afectarea organelor, în cazul formelor severe de boală.

Tratamentul este indicat în funcție de specificul fiecărui caz în parte, iar pacienții beneficiază de internare în spital, atunci când există această recomandare. În cazul unor urgențe medicale provocate de infecții grave, pacienții se pot adresa către Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR
Solicită o programare Programare online Exclusiv pentru clienții SANADOR cu cont activ