Avortul spontan

Ce este avortul spontan

• 
  La SANADOR, medicii sunt experimentați și empatici. Programează o consultație!

Avortul spontan sau pierderea spontană a sarcinii înseamnă oprirea sarcinii în mod natural, înainte de a ajunge la termenul de 20 de săptămâni. Pierderea spontană a sarcinii are loc cel mai frecvent în primul trimestru al sarcinii (primele 3 luni) și este adesea cauzată de anomalii la nivelul embrionului. Este important de înțeles că, în majoritatea cazurilor, mamele nu au nicio vină în producerea avortului spontan.

Consilierea privind sănătatea sexuală după un avort spontan include atât aspecte medicale, cât și suport emoțional pentru recuperare și planificare ulterioară. Avortul spontan incomplet sau complicat poate deveni o urgență ginecologică și o urgență obstetricală, fiind asociat cu hemoragie severă și necesitatea intervenției chirurgicale rapide.

Cauze și factori de risc

În funcție de momentul în care avorturile au loc în timpul sarcinii, există diferiți factori care pot influența apariția lor. Aproximativ 80% din avorturile spontane au loc în primul trimestru de sarcină, fiind frecvent legate de probleme la nivelul embrionului sau fătului. Avorturile care au loc după primul trimestru pot fi datorate unor afecțiuni medicale preexistente ale mamei.

Cauzele avorturilor spontane din primul trimestru de sarcină

• Iminența de avort.
• Boli genetice, precum anomaliile cromozomiale: aproximativ 50% din avorturile spontane din primul trimestru sunt cauzate de aberații cromozomiale. Cromozomii conțin materialul genetic sau ADN-ul. Când oul și spermatozoidul se unesc, două seturi de cromozomi (unul de la mamă și unul de la tată) se combină pentru a forma genomul copilului. Dacă apar probleme cu structura sau numărul cromozomilor, fătul nu se va dezvolta normal (Sindrom Edwards).
• Sarcina fără embrion.
• Ablație de endometru.
• Tulburări de coagulare - spre exemplu, boala von Willebrand.
• Probleme în dezvoltarea placentei.

Cauzele avorturilor spontane din al doilea trimestru de sarcină

• Afecțiunile medicale preexistente ale mamei: diabet zaharat necontrolat, obezitate în sarcină, hipertensiune arterială necontrolată, lupus eritematos sistemic, boli renale, hipotiroidism sau hipertiroidism (boala Graves) și sindromul antifosfolipidic;
• Infecțiile: rubeolă, oreion, bruceloză, citomegalovirus, HIV, chlamydia, gonoree, bilharzioza;
• Intoxicațiile alimentare cu salmonella, infecție cu toxoplasma, infecție cu Listeria;
• Boli hepatice în sarcină,
• Majoritatea medicamentelor luate în timpul sarcinii trec prin placentă și ajung la făt. Înainte de a lua orice medicament în timpul sarcinii, este important să verificați cu medicul de familie dacă este potrivit. Medicamentele asociate cu risc pentru dezvoltarea fătului sunt Misoprostol, retinoizii, Metotrexatul și antiinflamatoarele nesteroidiene;
• Fibroamele uterine, forma anormală a uterului, uter fibromatos, malformații uterine precum uter dublu;
• Oligohidramnios,
• Colul uterin slăbit;
• Boală renală în sarcină,
• Sindromul de ovare polichistice.

Această complicație în sarcină este adesea cauzată de factori genetici (precum uterul unicorn sau alte malformații uterine) sau biologici, iar starea emoțională a mamei (precum stresul, depresia), anumite activități fizice sau consumul de alimente picante nu cresc riscul de avort spontan. Cu toate acestea, este esențial ca sarcina să fie supravegheată cu atenție, iar în cazul în care mama se confruntă cu îngrijorări sau simptome legate de sarcină, este întotdeauna recomandat să consulte un medic.

În cazul unor avorturi spontane recurente, medicul poate recomanda efectuarea unor teste genetice preconcepționale, care pot identifica prezența unor mutații genetice care duc la pierderea sarcinii.

Factorii de risc în pierderea spontană a sarcinii sunt:

• Vârsta mamei: riscul de avort spontan crește odată cu înaintarea în vârstă, în special după vârsta de 35 de ani;
• Avorturi spontane anterioare;
• Consumul de nicotină (fumatul în sarcină), alcool, droguri;
• Obezitatea.

Semne și simptome în avortul spontan

• 
  Dacă ai simptome specifice avortului spontan, programează-te!

Semnele și simptomele în avortul spontan includ:

• Sângerarea vaginală. Este cel mai frecvent semn al avortului spontan. Cantitatea de sânge poate să difere, începând cu o cantitate mică de culoare maronie până la o cantitate mai mare de sânge roșu strălucitor sau chiar cu cheaguri. Trebuie menționat că sângerarea vaginală în sarcină, de cantitate mică, nu indică neapărat un avort spontan deoarece astfel de sângerări sunt comune în primele 3 luni de sarcină. În cazul în care aveți sângerări vaginale, se recomandă să contactați de urgență medicul dumneavoastră.
• Dureri și crampe în partea inferioară a abdomenului (durere pelvină): unele persoane au dureri mari, în timp ce altele pot avea crampe asemănătoare cu cele din timpul menstruației.
• Eliminarea de lichid sau țesut vaginal.
• Oprirea manifestării simptomelor de sarcină, cum ar fi absența sensibilității la sân și dispariția senzației de greață.
• Există cazuri în care avorturile spontane pot apărea din cauza unei sarcini ectopice (în afara uterului). Simptomele unei sarcini ectopice sunt de obicei observate în intervalul săptămânilor 5-14 ale sarcinii și pot include dureri constante și severe în regiunea abdominală, dureri la nivelul umărului, diaree, vărsături, leșin, amețeli. Este important de menționat că sarcinile ectopice sunt rare, dar grave și necesită asistență medicală imediată.

Metode de diagnostic în avortul spontan

• 
  La SANADOR, beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Diagnosticul se realizează prin examen obiectiv, ecografie de sarcină și măsurarea gonadotropinei corionice umane (hCG). Pasul principal în diagnosticarea unui avort spontan este ecografia. Aceasta verifică prezența sau absența bătăilor inimii fetale și dezvoltarea fătului. Măsurarea nivelului de hCG, hormonul produs în timpul gestației, poate oferi informații despre evoluția sarcinii. Un nivel scăzut poate indica un avort spontan. În anumite situații, pierderea spontană a sarcinii nu poate fi confirmată imediat și ar trebui repetate testele în 1-2 săptămâni. Testarea genetică preimplantațională pentru aneuploidii scade riscul de avort spontan.

Dacă ați avut două sau mai multe avorturi spontane, se recomandă analiza cromozomilor dintr-un țesut fetal (cariotip din produsul de concepție sau test rapid pentru aneuploidii). Scopul este de a detecta posibile anomalii cromozomiale. Dacă sunt prezente anomalii la nivel fetal se testează și cromozomii părinților, pentru a verifica dacă unul dintre ei sau ambii au anomalii cromozomiale care ar putea contribui la avorturile spontane repetate. Un test genetic avansat, care poate fi indicat în acest scop, este cariotipul molecular din lichid amniotic, vilozități coriale sau produs de concepție.

Medicul poate diagnostica următoarele tipuri de avort:

• Avort spontan pierdut: femeia a pierdut sarcina și nu a prezentat simptome evidente de avort spontan, iar ecografia indică absența bătăilor de inimă;
• Avort spontan complet: femeia a avut sângerări și a eliminat țesutul fetal, iar ecografia evidențiază uterul gol;
• Avort spontan recurent: trei sau mai multe avorturi spontane consecutive;
• Avort spontan amenințat: sunt prezente sângerările vaginale și crampele, dar colul uterin nu este dilatat;
• Avort spontan inevitabil: sunt prezente sângerările vaginale, crampele sunt severe și colul uterin este dilatat;
• Avort spontan septic: dacă există o infecție la nivelul uterului.

Tratamentul avortului spontan

• 
  Vino la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

După pierderea spontană a unei sarcini, fătul trebuie îndepărtat din uter pentru a preveni complicațiile. Dacă tot țesutul fetal a fost eliminat, nu este nevoie de niciun tratament suplimentar. În cazul în care rămân resturi de țesuturi în uter, acestea trebuie îndepărtate. Opțiunile de tratament includ:

• Managementul expectativ: în cazul unor avorturi spontane incomplete, se poate aștepta două săptămâni, pentru ca țesutul să fie eliminat în mod natural din uter.
• Tratamentul medical: dacă nu doriți să așteptați sau dacă țesuturile nu se elimină în mod natural în termen de două săptămâni, se pot administra medicamente care ajută la deschiderea colului uterin și la eliminarea țesuturilor.
• Tratamentul chirurgical: dacă tratamentul medical nu este eficient sau apar complicații, țesutul poate fi îndepărtat chirurgical. Procedura chirurgicală se numește dilatare și chiuretaj, se efectuează sub anestezie generală și are o rată de succes de 95-100%.

În general, pierderea spontană a sarcinii este un eveniment unic. Sarcina după avortul spontan este posibilă. Mai puțin de 5% dintre femei trec prin două episoade de avorturi spontane consecutive. Este posibil să rămâneți însărcinată la 2 săptămâni după un avort spontan.

Programează-te!