Ce este un traumatism cranio-cerebral?

  • 021 9699 Traumatismul cranio-cerebral necesită tratament medical. Sună la SANADOR!

Un traumatism cranio-cerebral (TCC) reprezintă afectarea cutiei craniene și a structurilor din interiorul acesteia printr-o forță externă. Termenul de TCC include atât traumatismul indus asupra cutiei craniene (traumatismul cranian), cât și pe cel care determină afectarea creierului (traumatism cerebral). Căderile de la mare înălțime și accidentele de mașină reprezintă printre cele mai frecvente cauze de traumatism cranio-cerebral.

Craniul este o structură osoasă care susține fața și formează o cavitate protectoare pentru creier.

Atunci când este indusă o lovitură puternică la cap, creierul se lovește de structura osoasă a craniului, acest impact determinând leziuni ale creierului.

Watch on YouTube

Leziuni produse de traumatismele cranio-cerebrale

Leziunile produse de traumatismele cranio-cerebrale pot afecta creierul pe o porțiune limitată, determinând o leziune focală, sau pot afecta o zonă mai extinsă, ceea ce va determina o leziune difuză. Cele mai frecvente leziuni induse de TCC sunt:

  • Injuria axonală difuză – una dintre cele mai frecvente tipuri de leziuni induse de traumatismele cranio-cerebrale, reprezintă afectarea extinsă a substanței albe cerebrale; substanța albă este formată din mănunchiuri de axoni, adică acele prelungiri ale neuronilor care transmit impulsurile nervoase și conectează diverse arii cerebrale între ele;
  • Comoția cerebrală – implică afectarea structurilor profunde ale creierului, ceea ce determină o disfuncție neurologică difuză, care se poate manifesta clinic prin afectarea conștienței (comă); reprezintă o formă ușoară de injurie axonală difuză;
  • Hematoamele – reprezintă sângerări distribuite în jurul sau în profunzimea creierului, determinate de ruperea unui vas de sânge ce are loc în timpul impactului; în funcție de localizarea față de meninge (acea structură membranoasă care învelește creierul, formată din 3 foițe - dura mater, arachnoidă și pia mater), se disting mai multe tipuri de sângerări:
    • Hematom epidural – apare între craniu și dura mater;
    • Hematom subdural – localizat între dura mater și arachnoidă;
    • Hemoragia subarahnoidiană – între arahnoidă și pia mater;
    • Hematom intracerebral – acea sângerare care apare în interiorul creierului și afectează țesutul cerebral;
  • Fracturile craniene – reprezintă acele fisuri ce pot implica unul sau mai multe dintre oasele ce formează craniul;
  • Contuziile cerebrale – mici învinețiri (echimoze) sau umflături ale creierului determinate de sângerarea unor vase mici.

Cauzele traumatismului cranio-cerebral

  • 021 9699 Leziunile provocate de traumatismele cranio-cerebrale pot fi severe. Apelează la SANADOR!

Cele mai comune cauze de traumatism cranio-cerebral sunt următoarele:

  • Căzăturile – căderile de la mare înălțime, alunecarea pe scări, căderea de pe bicicletă etc.;
  • Accidentele auto și de motoare – coliziunile între vehiculele auto, accidentele de motocicletă sau lovirea unui pieton de către un autoturism;
  • Violența – include atât rănile prin împușcare, cât și violența domestică sau abuzul asupra copilului;
  • Exploziile – leziunile sunt produse de undele de presiune determinate de explozii;
  • Leziunile sportive – apar la tinerii care practică fotbal, box, hochei, precum și alte sporturi de impact.

Leziunile cranio-cerebrale determinate de aceste cauze pot fi de două tipuri:

  • Penetrante (deschise) – apar atunci când un obiect, ca de exemplu un glonț, o schijă sau o armă precum cuțitul străpunge cutia craniană și pătrunde adânc în creier;
  • Nepenetrante (închise, contondente) – determinate de forțe externe suficient de puternice încât să producă zguduirea creierului în interiorul craniului; acestea sunt cauzate, de obicei, de căderi, accidente auto sau de motor, leziuni sportive, explozii.

Semne și simptome care pot să apară după o lovitură la cap

Există o multitudine de semne și simptome care pot apărea în urma unui traumatism cranio-cerebral, ce pot fi de natură fizică, cognitivă sau senzorială. Printre cele mai comune sunt:

  • Dureri de cap;
  • Amețeli;
  • Oboseală și somnolență;
  • Greață și vărsături;
  • Dilatarea uneia sau a ambelor pupile (midriază);
  • Scurgerea unor secreții apoase, incolore (lichid cefalo-rahidian) din nas (rinolicvoree) sau urechi (otoree) - pierdere de lichid cefalorahidian;
  • Afectarea vorbirii - tulburări de limbaj (disartrie);
  • Foto- sau fonofobie (sensibilitate la lumină sau zgomote);
  • Pierderea conștienței – poate fi scurtă (secunde-minute) sau mai prelungită, până la comă; gradul comei se va cuantifica întotdeauna folosind scorul Glasgow; acest scor poate avea un maximum 15 puncte și măsoară capacitatea pacientului cu TCC de deschidere a ochilor, de a răspunde verbal la întrebări și de a efectua anumite comenzi motorii;
  • Confuzie și dezorientare;
  • Afectarea memoriei (amnezie);
  • Agitație și agresivitate;
  • Convulsii.

Investigațiile recomandate după un traumatism cranio-cerebral

Deși diagnosticul de traumatism cranio-cerebral este, în primul rând, unul clinic, neuroimagistica este vitală pentru a ghida abordarea terapeutică și reprezintă baza identificării afecțiunilor intracraniene.

  • Imagistica prin CT (tomografie computerizată) – reprezintă investigația principală și cea mai utilă pentru detectarea leziunilor produse de un TCC în fazele inițiale; această metodă este rapidă, se poate face imediat în urgență și precisă, putând identifica acele leziuni care vor necesita intervenție chirurgicală imediată, cum sunt hematoamele de dimensiuni foarte mari; un alt avantaj al CT-ului este sensibilitatea foarte mare în detectarea fracturilor osoase asociate, care însoțesc, de obicei, hematoamele epidurale;
  • Imagistica prin RMN (rezonanță magnetică) – este mai sensibil în detectarea anumitor tipuri de leziuni intracraniene, cum sunt injuriile axonale și în vizualizarea sângerărilor la 1-2 zile după traumatism; limitările sale constau în timpul mai mare pentru achiziție, ceea ce nu este de ajutor într-o situație de urgență în care este necesar un diagnostic rapid, precum și accesibilitatea mai mică față de aparatul tomograf; de asemenea, este util atunci când pacientul prezintă anumite semne suspecte pentru o leziune neurologică la examenul clinic, însă examenul CT este normal.

Posibile complicații după un traumatism cranio-cerebral

Printre cele mai frecvente complicații posibile după un traumatism cranio-cerebral se regăsesc:

  • Coma – reprezintă acea stare de pierdere a conștienței în care pacientul pare că doarme și niciun stimul nu îl poate trezi; de obicei, se traduce prin leziuni extinse ale creierului; pacientul poate rămâne în acest stadiu de comă pentru zile, săptămâni, chiar ani sau poate să treacă într-o stare vegetativă;
  • Starea vegetativă – reprezintă o stare în care pacientul poate deschide ochii, poate emite diverse sunete, răspunde la reflexe sau chiar se poate mișca, însă este total lipsit de conștiența a tot ce este în jurul său; această stare poate deveni permanentă sau se poate ameliora, pacientul trecând într-o stare de minimă conștiență;
  • Moartea cerebrală – reprezintă pierderea ireversibilă a funcționalității creierului și trunchiului cerebral; se traduce prin moartea centrilor cerebrali care permit respirația și activitatea cardiacă; este incompatibilă cu supraviețuirea;
  • Convulsiile – atunci când acestea apar recurent după un TCC, determină epilepsia post-traumatică;
  • Hidrocefalia - acumularea lichidului cefalorahidian în interiorul ventriculilor cerebrali,
  • Dureri de cap – acestea pot apărea cu o frecvență crescută după un TCC și pot persista timp de săptămâni-luni după injuria cerebrală.
  • Parkinsonism – grup de tulburări neurologice care provoacă simptome similare bolii Parkinson.

Primul ajutor după o lovitură la cap

  • 021 9699 Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a ajuta pe cineva cu TCC este să apelezi la serviciile de urgență. Sună la SANADOR!

Cum putem acorda primul ajutor unei persoane cu traumatism cranio-cerebral? Prima dată vom apela serviciile de urgență pentru ajutor medical specializat. Până ce vom beneficia de acesta, există câteva lucruri pe care le putem face pentru a-i oferi un prim ajutor accidentatului. În primul rând, vom evalua căile aeriene, respirația și circulația (verificăm pulsul). Dacă pacientul nu respiră sau nu are puls, putem începe tehnicile de resuscitare cardio-pulmonară (2 respirații toracice la fiecare 30 compresii toracice).

Este important să încercăm oprirea oricărei sângerări exteriorizate prin aplicarea unei cârpe curate pe locul sângerării, având grijă să nu mișcăm capul persoanei. Nu se va aplica niciodată presiune asupra sângerării dacă se suspicionează o fractură a craniului, întrucât există posibilitatea de a deplasa fragmentele osoase în interior și de a provoca leziuni suplimentare.

Dacă pacientul varsă, îl așezăm în poziția laterală de siguranță, cu fața orientată ușor în jos, pentru a evita relaxarea limbii și blocarea faringelui posterior sau pătrunderea vărsăturii în arborele respirator.

Tratamentul recomandat pentru un traumatism cranio-cerebral

  • La SANADOR, investigațiile și tratamentele sunt de ultimă generație. Programează-te!

Un traumatism cranio-cerebral grav ce implică afectare generalizată a creierului sau sângerare trebuie întotdeauna tratată într-un cadru spitalicesc. Tratamentul depinde întotdeauna de gravitatea leziunii. Terapia imediată, în urgență, implică oxigenoterapie, asigurarea unei tensiuni arteriale adecvate și prevenirea oricărei răniri ulterioare.

Medicația administrată în contextul unui traumatism cranio-cerebral poate presupune:

  • Analgezice – pentru a ameliora durerile de cap sau pe cele determinate, de exemplu, de fracturile craniene;
  • Anticoagulante – previn formarea cheagurilor de sânge;
  • Medicație anticonvulsivantă – pentru oprirea crizelor în cazul în care acestea apar;
  • Stimulante cerebrale – pentru a crește gradul de alertă și atenție al pacientului;
  • Medicație anxiolitică – pentru pacienții agitați sau speriați.

Tratamentul neurochirurgical va fi necesar în următoarele situații:

  • Evacuarea hematoamelor cerebrale – sângerările intracraniene, în special cele mari, pot determina efect de compresie asupra creierului sănătos, determinând leziuni suplimentare;
  • Sutura fracturilor craniene;
  • Intervenții pentru oprirea sângerărilor active intracerebrale;
  • Craniectomii decompresive –creierul se poate edemația (umfla) în urma traumatismelor cranio-cerebrale; pentru a scădea presiunea în interiorul cutiei craniene medicul neurochirurg va tăia o bucată dintr-unul dintre oasele craniene (craniectomie), pentru a crea mai mult spațiu pentru creierul tumefiat.

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR