Ce este mioza

Mioza reprezintă micșorarea pupilelor, care determină reducerea diametrului acestora. La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de specialitate și de investigații avansate, realizate de medici oftalmologi cu experiență, cu ajutorul unor echipamente performante.

Pupila, situată în centrul irisului, are rolul de a regla cantitatea de lumină care ajunge la retină, structura fotosensibilă a globului ocular. Atunci când lumina este mai puternică, pupila se contractă și se micșorează.

La SANADOR, pentru stabilirea cauzei de mioză și recomandarea tratamentului adecvat, pacienții au acces la consultații și investigații oftalmologice.

Mioza poate apărea ca răspuns fiziologic normal la lumină sau la focalizarea privirii asupra unui obiect aflat la mică distanță, însă adesea are cauze patologice sau medicamentoase.

  • Alege SANADOR pentru investigații imagistice de înaltă precizie!

Cauze pentru micșorarea pupilelor

Micșorarea pupilelor poate avea multiple cauze, fiziologice sau patologice, care influențează funcționarea mușchilor irisului și a nervilor implicați în controlul reacțiilor pupilare.

În mod normal, diametrul pupilelor variază între 2 și 8 milimetri, adaptându-se la intensitatea luminii pentru a regla cantitatea de lumină care ajunge la retină. Procesul este controlat de doi mușchi principali care acționează sub influența sistemului nervos parasimpatic.

La nou-născuți, micșorarea pupilelor are un rol protector, menținând ochii sensibili ai bebelușului feriți de lumina intensă în primele 2 săptămâni de viață. La vârstnici, contracția excesivă a pupilelor se datorează adesea slăbirii musculaturii care reglează deschiderea acestora.

Anumite medicamente pot provoca micșorarea pupilelor ca efect secundar. Substanțe utilizate în tratamentul anxietății, al spasmelor musculare sau al convulsiilor, cum este diazepamul, dar și antihistaminicele precum difenhidramina, pot induce mioză. În aceeași categorie se încadrează și opioidele, care acționează asupra sistemului nervos central și reduc diametrul pupilelor.

Afecțiuni care determină contracția excesivă a pupilelor

Mioza poate fi determinată de o varietate de afecțiuni neurologice, inflamatorii, infecțioase sau traumatice, care afectează direct irisul, nervii oculari sau structurile cerebrale implicate în reglarea răspunsului pupilar.

Una dintre cauzele frecvente este sindromul Horner, o afecțiune care rezultă din întreruperea căii nervoase simpatice dintre trunchiul cerebral și ochi. Sindromul poate apărea secundar unei leziuni cervicale, unui accident vascular cerebral, unei tumori sau chiar unei intervenții chirurgicale în regiunea gâtului.

Nevralgia migrenoasă (migrenele cluster) pot produce manifestări similare, prin afectarea tranzitorie a funcției simpatice oculare. În aceste cazuri, mioza apare de obicei pe o singură parte.

O altă cauză importantă o reprezintă afecțiunile inflamatorii oculare, precum uveita sau irita, care implică inflamația irisului și a structurilor adiacente. Procesul inflamator duce la spasm al mușchiului sfincter pupilar și împiedică dilatarea pupilei. În unele cazuri, inflamația determină formarea de sinechii, aderențe între iris și cristalin, care blochează pupila într-o poziție de constricție.

Traumatismele oculare sau traumatismele cerebrale pot determina micșorarea pupilelor, fie prin afectarea directă a irisului, fie prin leziuni ale trunchiului cerebral, în special la nivelul punții (accident vascular pontin). Aceste leziuni perturbă căile nervoase care coordonează reacțiile pupilare, rezultând o contracție persistentă a pupilelor.

Neurosifilisul se manifestă prin așa-numitele pupile Argyll Robertson, caracterizate prin constricție pupilară marcată, lipsa reacției la lumină și păstrarea răspunsului la acomodare. Afecțiunea apare în stadiile tardive ale sifilisului netratat, când agentul infecțios pătrunde în lichidul cefalorahidian și afectează centrii nervoși implicați în controlul pupilar.

Intoxicațiile cu substanțe neurotoxice, precum organofosfații, benzodiazepinele sau clonidina, pot genera mioză accentuată prin stimularea excesivă a sistemului parasimpatic sau inhibarea celui simpatic. Aceste cazuri sunt considerate urgențe medicale deoarece pot fi asociate cu depresie respiratorie și alte manifestări sistemice severe.

Boli autoimune precum scleroza multiplă sau artrita reumatoidă pot determina contracția excesivă a pupilelor, secundar proceselor inflamatorii cronice care afectează nervii optici și structurile oculare.

  • Rezultate rapide și diagnostic precis, asigurate de medici experimentați. Vino la SANADOR!

Cum se manifestă mioza

Mioza se manifestă prin contracția excesivă a pupilelor, care devin vizibil mai mici decât în mod normal și pot reacționa slab la variațiile de lumină. În funcție de cauza care o determină, această manifestare poate fi însoțită de o serie de simptome oculare și neurologice, variind în severitate.

Printre manifestările generale se numără vederea încețoșată, durerea oculară, cefaleea, fotofobia (sensibilitatea crescută la lumină), înroșirea ochilor și, în cazuri severe, diminuarea vederii. Aceste simptome apar deoarece mioza modifică modul în care lumina pătrunde în ochi și poate fi însoțită de inflamație, tensiune oculară sau afectare neurologică.

În sindromul Horner, mioza apare unilateral și este adesea asociată cu ptoza palpebrală (căderea pleoapei superioare) și anhidroză (absența transpirației) pe partea afectată a feței. Aceste semne reflectă afectarea nervilor simpatici care controlează ochiul și mușchii faciali, cauzată uneori de leziuni cerebrale, tumori sau traumatisme ale gâtului.

În cazul migrenelor de tip cluster, mioza este de asemenea unilaterală și este asociată cu durere intensă în jurul ochiului, lăcrimare abundentă, congestie nazală și sensibilitate crescută la lumină și sunet. Crizele se repetă în episoade scurte, dar frecvente, fiind adesea descrise ca unele dintre cele mai dureroase tipuri de cefalee.

În situațiile de hemoragie intracraniană sau accident vascular la nivelul trunchiului cerebral (pontin), mioza afectează de regulă ambii ochi și poate fi însoțită de amețeli, vertij, slăbiciune bilaterală, tulburări de vorbire sau chiar pierdere bruscă a conștienței.

Când este determinată de inflamația irisului, mioza este asociată cu durere oculară, ochi roșu, fotofobie și vedere încețoșată. Procesul inflamator determină un spasm al mușchiului sfincter pupilar, ceea ce menține pupila contractată și reduce capacitatea ochiului de a se adapta la lumină.

  • Pentru evaluare completă și tratamente moderne, alege SANADOR!

Diagnosticul de mioză

Diagnosticul de mioză este stabilit printr-un examen oftalmologic și neurologic atent, având ca scop identificarea caracterului anormal al contracției pupilare și determinarea cauzei sale.

Medicul evaluează pacientul într-un mediu slab luminat, pentru a observa modul în care pupilele reacționează la modificările de intensitate luminoasă. În timpul examinării, pacientului i se solicită să privească un obiect îndepărtat, în timp ce specialistul analizează dimensiunea, forma și simetria pupilelor, precum și reacția acestora la lumină și la focalizarea asupra obiectelor apropiate.

În condiții normale, pupila are un diametru de aproximativ 2–4 milimetri în lumină puternică și între 4–8 milimetri în întuneric. În cazul miozei, diametrul pupilei scade sub 2 milimetri, indicând o contracție anormală. Medicul verifică dacă afectarea este unilaterală sau bilaterală, dacă pupila reacționează adecvat la lumină și cât de rapid se produce această reacție. Aceste observații oferă indicii esențiale privind localizarea disfuncției: la nivel ocular sau la nivel nervos central.

Pentru o evaluare completă, specialistul poate utiliza picături speciale pentru dilatarea pupilei, în scopul observării răspunsului la stimulare farmacologică. Lipsa reacției la aceste picături poate sugera afectarea nervilor parasimpatici sau prezența unei leziuni structurale la nivelul irisului.

Având în vedere că mioza poate fi un simptom secundar unor afecțiuni complexe precum traumatisme craniene, boli neurologice, inflamații oculare, infecții sau reacții adverse medicamentoase, examinarea oftalmologică este adesea completată cu investigații suplimentare. Acestea pot include analize de sânge, pentru excluderea cauzelor infecțioase sau toxice, și investigații imagistice precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN) a capului, gâtului sau toracelui, utile în detectarea unor posibile leziuni cerebrale sau a sindromului Horner.

Tratamentul pentru mioză

Tratamentul pentru mioză depinde în mod direct de cauza care a determinat apariția acesteia.

În formele fiziologice, când constricția pupilară apare ca răspuns normal la lumina intensă, nu este necesar un tratament specific. Protejarea ochilor prin purtarea ochelarilor de soare și evitarea expunerii la lumini puternice pot fi suficiente pentru menținerea confortului vizual.

În cazul miozei determinate de medicamente, medicul poate ajusta doza, întrerupe administrarea substanței cauzatoare sau o poate înlocui cu un tratament alternativ.

Atunci când mioza este provocată de inflamații oculare, medicii recomandă tratamente locale cu picături antiinflamatoare sau corticosteroizi, asociate uneori cu medicamente midriatice care relaxează mușchiul sfincter pupilar și previn formarea aderențelor intraoculare. În cazul în care inflamația are o cauză infecțioasă, medicii administrează antibiotice sau antivirale corespunzătoare.

Pentru pacienții cu nevralgie migrenoasă, tratamentul urmărește controlul durerii și prevenirea recurenței episoadelor. În fazele acute, medicii utilizează oxigenoterapie, triptani, ergotamină sau lidocaină topică.

În sindromul Horner nu există un tratament specific pentru mioză, iar intervenția terapeutică este concentrată asupra afecțiunii de bază, cum ar fi o leziune tumorală, un accident vascular cerebral sau o infecție cu virusul herpes zoster. În unele cazuri, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea unei formațiuni compresive asupra nervilor simpatici.

Când mioza este asociată cu accidente vasculare la nivelul trunchiului cerebral sau hemoragii intracraniene, tratamentul vizează restabilirea fluxului sanguin cerebral și prevenirea extinderii leziunii, prin administrarea de medicamente trombolitice, plasarea unui stent sau intervenție chirurgicală pentru oprirea hemoragiei.

În cazurile de neurosifilis sau sifilis ocular, terapia standard constă în administrarea de penicilină.

Diagnostic și tratament la SANADOR

SANADOR asigură acces la consultații de oftalmologie și neurologie realizate de medici cu înaltă pregătire, care analizează posibilele cauze ale modificării pupilei. Conduita terapeutică este stabilită pentru fiecare pacient în parte, în funcție de rezultatele evaluării clinice.

La Clinica SANADOR Victoriei Corp A sunt disponibile investigații oftalmologice avansate, efectuate cu aparatură modernă. Echipamente precum OCT Zeiss Cirrus 6000 AngioPlex, ecograful ocular SK-3000A sau sistemul Zeiss Clarus 700 permit obținerea unor imagini detaliate ale nervului optic și ale structurilor oculare, informații utile în clarificarea situațiilor în care apare mioza.

Abordarea medicală integrată facilitează stabilirea unui diagnostic corect într-un timp scurt și alegerea conduitei terapeutice adecvate. Astfel, pacienții sunt sprijiniți pe tot parcursul evaluării medicale, beneficiind de acces la resurse moderne și la expertiza unei echipe multidisciplinare.

  • Pentru investigații complete și evaluare medicală corectă, alege SANADOR!

Programează-te la SANADOR!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR