Ptoza palpebrală

Ce este ptoza palpebrală?

Ptoza palpebrală, cunoscută și sub numele de „pleoapă căzută”, este caracterizată de slăbirea mușchilor pleoapei superioare și duce adesea la obstrucționarea vederii. Această afecțiune poate avea diverse cauze, cum ar fi traumatismele, procesul natural de îmbătrânire sau anumite boli. SANADOR asigură servicii medicale complete pentru diagnosticul și tratamentul ptozei palpebrale.

Ptoza se poate manifesta la un singur ochi (ptoză palpebrală unilaterală) sau la ambii ochi (ptoză palpebrală bilaterală). Există două forme principale ale ptozei palpebrale: cea dobândită și cea congenitală. Ptoza palpebrală dobândită poate să apară ca rezultat al unei leziuni la nivelul pleoapei sau poate fi asociată cu procesul natural de îmbătrânire sau alte afecțiuni. În contrast, ptoza palpebrală congenitală este prezentă încă de la naștere.

Ptoza palpebrală congenitală se datorează adesea unor anomalii ale mușchilor responsabili de ridicarea pleoapelor. Aceste anomalii pot consta în dezvoltarea insuficientă a mușchilor sau în funcționarea necorespunzătoare a acestora. În unele cazuri, poate fi vorba și de o slăbiciune a conectării mușchiului la structurile osoase ale pleoapei. Ptoza congenitală poate varia în severitate, de la ușoară până la cazuri mai pronunțate, care pot afecta vizibil funcția vizuală și aspectul pleoapei.

Deși de obicei nu generează complicații serioase pentru sănătate, efectul asupra vederii și aspectului fizic îi determină pe pacienți să se prezinte la medic, pentru tratament. Atât copiii, cât și adulții se pot confrunta cu pleoapă căzută, iar tratarea acesteia poate îmbunătăți atât vederea, cât și aspectul estetic.

Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Cauze și factori de risc pentru pleoapa căzută

Anumite boli pot contribui semnificativ la această afecțiune, în special dacă ambele pleoape sunt afectate. De exemplu, leziunile nervoase sau incidentele temporare, cum ar fi orjeletul, ar putea cauza căderea unilaterală a pleoapei, în timp ce cazuri rare pot lega ptoza palpebrală de întinderea mușchilor sau a tendoanelor după operația pentru cataractă.

În cazuri mai grave, ptoza ar putea fi un semn al unor probleme de sănătate critice, cum ar fi accident vascular cerebral, tumori cerebrale sau cancere legate de nervi sau mușchi. Tulburările neurologice, cum ar fi miastenia gravis sau sindromul Horner, care afectează mușchii sau nervii oculari, pot duce, de asemenea, la pleoapă căzută.

Vârsta joacă un rol în dezvoltarea ptozei palpebrale, în primul rând din cauza procesului natural de îmbătrânire, care afectează mușchiul ridicător al pleoapelor. Pe măsură ce persoanele îmbătrânesc, acest mușchi se poate slăbi sau întinde, ceea ce duce la aspectul de pleoapă căzută. Deși apare mai des la adulții în vârstă, ptoza nu se limitează la un anumit grup de vârstă, poate afecta inclusiv bebelușii.

Ptoza palpebrală congenitală ar putea fi influențată de factori genetici și poate avea un impact negativ asupra vederii. Ptoza palpebrală dobândită ar putea rezulta din întinderea sau ruperea accidentală a aponevrozei mușchiului ridicător al pleoapei, adesea din cauza diferitelor activități, precum frecarea ochilor, utilizarea lentilelor de contact rigide sau intervențiile chirurgicale la nivelul ochilor.

Programează-te acum la SANADOR! Sună la 021.9699!

Semnele și simptomele care pot însoți ptoza palpebrală

Deși nu este întotdeauna dureroasă, ptoza palpebrală poate obstrucționa vederea. Pacienții pot, de asemenea, să ridice sprâncenele pentru a contracara pleoapele căzute, ceea ce poate provoca în timp o tensiune la nivelul capului și al gâtului.

Semnele de ptoză pot implica frecarea excesivă a ochilor, lăcrimare excesivă, tulburări de vedere și oboseală sau dureri în jurul ochilor. Uneori, impactul afecțiunii merge dincolo de efectele fizice ale acesteia, afectând starea psihică a pacientului, din cauza implicațiilor legate de aspect.

În caz de ptoză palpebrală congenitală, există riscul de a dezvolta ambliopie sau „ochi leneș”, dacă pleoapa căzută împiedică semnificativ vederea. Tratarea precoce a ptozei congenitale este crucială pentru a preveni problemele de vedere pe termen lung.

Ptoza palpebrală poate duce la diverse complicații, mai ales în cazurile severe. Una dintre acestea este astigmatismul, generat de presiunea exercitată asupra ochiului de către pleoapa căzută. Astfel, astigmatismul poate distorsiona vederea, determinând o percepție neclară a obiectelor.

Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Stabilirea diagnosticului

Pentru a diagnostica ptoza palpebrale, medicul oftalmolog realizează o examinare fizică detaliată și analizează istoricul medical al pacientului. Înțelegerea frecvenței și a duratei episoadelor de ptoză este crucială pentru identificarea posibilelor cauze subiacente.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul recurge la diverse teste și proceduri. Examinarea cu lampa cu fantă implică utilizarea unei surse intense de lumină pentru a examina în detaliu globul ocular. Uneori, specialistul recurge și la dilatarea pupilei, pentru a facilita identificarea oricăror probleme asociate. Testul la edrofoniu, cunoscut și sub numele de testul Tensilon, presupune administrarea injecțiilor cu clorură de edrofoniu, pentru a evalua slăbiciunea mușchilor oculari. Acest test poate fi util în diagnosticarea miasteniei gravis.

Aceste proceduri de diagnosticare contribuie la confirmarea prezenței ptozei palpebrale și la identificarea posibilelor motive care stau la baza acesteia, permițând medicului să elaboreze un plan de tratament adecvat și adaptat nevoilor specifice ale pacientului.

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Tratamentul pentru pleoapă căzută

Tratamentul pentru ptoza palpebrală variază în funcție de cauza și de severitatea acesteia. Dacă afecțiunea este legată de vârsta înaintată și nu are un impact semnificativ asupra sănătății, poate fi indicat tratament doar din considerente estetice.

Afecțiunile subiacente care contribuie la ptoza palpebrală vor fi abordate ca parte a planului de tratament. Intervenția chirurgicală ar putea fi necesară în cazul în care pleoapa căzută obstrucționează vederea. Operația are ca scop întărirea mușchiului ridicător al pleoapei, pentru repoziționarea acesteia.

În caz de ptoză palpebrală congenitală, intervenția chirurgicală poate fi recomandată pentru a preveni dezvoltarea ambliopiei. Cu toate acestea, procedurile chirurgicale pot avea anumite riscuri, inclusiv asimetrie a trăsăturilor faciale, sângerare, infecție, leziuni ale corneei sau reapariția ptozei.

Picăturile oculare cu oximetazolină sunt eficiente în tratamentul pentru ptoza palpebrală dobândită, ajutând la ridicarea pleoapelor căzute. Acest medicament necesită o utilizare zilnică, dar s-ar putea să nu fie eficient pentru toate cazurile de ptoză.

Riscurile și complicațiile potențiale trebuie discutate cu un oftalmolog înainte de a lua în considerare o intervenție chirurgicală. Gestionarea adecvată a medicației și o discuție detaliată cu medicul despre posibilele efecte adverse ale procedurii sunt aspecte esențiale ale tratamentului ptozei palpebrale.

Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la consultații oftalmologice realizate de medici experimentați și la toate investigațiile necesare pentru diagnosticul afecțiunilor oculare. Atunci când este necesară o intervenție chirurgicală pentru ptoza palpebrală, procedura este realizată în deplină siguranță, cu rezultate bune pe termen lung.

În funcție de indicație, pacienții pot beneficia și de un consult de neurologie, urmat de analize și investigații specifice, la recomandarea medicului, pentru a stabili dacă ptoza este provocată de o afecțiune neurologică. În acest fel, poate fi tratată cu succes cauza care a dus la slăbirea mușchilor pleoapei.

Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!