Ecocardiografia: indicații pentru diagnosticul și urmărirea evoluției bolilor inimii

Ecocardiografia este cea mai folosită metodă imagistică de evaluare a cordului. Ecografia cardiacă utilizează ultrasunetele pentru a furniza informații în timp real atât despre structura inimii, cât și despre funcția acesteia.

Ecografia cardiacă oferă multiple avantaje. În primul rând, nu este iradiantă, ceea ce înseamnă că poate fi folosită în siguranță inclusiv la femei însărcinate și la copii. De asemenea, ecocardiografia este disponibilă pe scară largă, este cost-eficientă și este ușor de efectuat, atât la patul bolnavului, cât și în condiții speciale, fiind utilă în ghidarea unor intervenții complexe de chirurgie cardiacă, cardiologie intervențională sau electrofiziologie.

Cum se realizează ecografia cardiacă?

Ecocardiografia se realizează cu ajutorul unui transductor ce emite și captează ultrasunete și care se poziționează fie pe toracele pacientului, în cazul ecografiei transtoracice, fie în interiorul esofagului, în cazul ecografiei transesofagiene. Ecocardiografia transesofagiană are avantajul obținerii unor imagini de calitate superioară ale structurilor cordului datorită lipsei interpunerii structurilor care afectează calitatea imaginii transtoracice, precum plămânul sau țesutul adipos.

Ce evaluează ecocardiografia?

Ecografia cardiacă evaluează:

  • dimensiunile celor patru cavități ale inimii și performanța cardiacă (funcția de pompare a sângelui în întregul organism);
  • principalele vase de sânge ce pornesc din inimă – aorta (vasul ce trimite sânge oxigenat spre țesuturi) și artera pulmonară (vasul prin care sângele neoxigenat este trimis către plămâni);
  • structura și modul de funcționare ale valvelor cardiace (mitrală, aortică, pulmonară, tricuspidă) – se pot depista astfel disfuncții ale valvelor și impactul acestora asupra cavităților inimii;
  • pericardul (foița care învelește inima) și patologia asociată acestei structuri;
  • tumorile cardiace sau vegetațiile de la nivelul cavităților sau valvelor;
  • malformațiile congenitale.

Ecocardiografia de stres

Uneori, pot fi necesare ecocardiografii mai complexe, prin care se urmărește performanța cardiacă atunci când inima este supusă stresului fizic (efort prin pedalarea pe un cicloergometru) sau farmacologic (administrarea unor substanțe care cresc frecvența bătăilor cardiace).

Scopul acestor investigații este atât diagnostic, cât și de stabilire a oportunității unor eventuale terapii invazive.

Când este indicată ecografia cardiacă transtoracică?

Ecografia cardiacă se efectuează adesea asociat cu un consult cardiologic la care pacientul ajunge fie pentru semne și simptome ca durerea toracică, respirația dificilă, palpitații, amețeală sau chiar pierderea stării de conștiență, fie în urma unei evaluări clinice la care s-a constatat de către un alt medic prezența unui suflu cardiac, a edemelor membrelor inferioare sau a unor valori tensionale mari, fie pentru prezența unor modificări ale electrocardiogramei, ale radiografiei pulmonare sau ale analizelor de sânge.

De asemenea, această investigație este indicată pentru urmărirea pacienților cu patologie cardiacă preexistentă, atunci când se agravează simptomatologia, dar și pentru evaluarea răspunsului la tratament și pentru stabilirea momentului optim pentru diversele tipuri de intervenții la nivelul inimii.

Un alt scop pentru care se efectuează ecocardiografia este de urmărire a impactului pe care îl au asupra cordului tratamentele cardiotoxice (cum sunt cele din sfera oncologică) sau afecțiunile altor organe.

Când este indicată ecografia cardiacă transesofagiană?

Ecografia transesofagiană este mai invazivă și se efectuează prin introducerea sondei la nivelul esofagului. Această metodă este indicată pentru evaluarea unor structuri ce nu se pot vizualiza transtoracic, pentru evaluarea cu acuratețe a unor valvulopatii, a protezelor valvulare sau la pacienții cu fereastră ecografică transtoracică extrem de dificilă –  situație care apare uneori la obezi, la cei cu patologii pulmonare sau cu deformări ale toracelui.

În prezent, când tendința generală este de a realiza intervenții minim invazive, ecocardiografia este utilă în ghidarea intervențiilor complexe de chirurgie cardiacă, cardiologie intervențională sau electrofiziologie.

Evaluarea ecocardiografică după COVID-19

Nu este încă bine conturată o categorie de persoane care au trecut prin infecția cu virusul SARS-CoV-2 și care să beneficieze de urmărire prin ecocardiografie.

Având însă în vedere că pacienții care necesită internare (cei cu forme medii și severe) prezintă, într-o proporție destul de mare, și afectare cardiacă, aceștia ar putea avea beneficii în urma unui screening cardiologic de rutină. Ei pot prezenta atât afectare directă a miocardului și/sau a pericardului, cât și o creștere a coagulabilității sângelui, fapt care determină apariția cheagurilor la nivel pulmonar, cu un impact important asupra cordului, crescând riscul de a dezvolta infarct miocardic.

În unele forme de COVID-19 se poate produce și o decompensare a bolilor cardiace preexistente.

La pacienții care au dezvoltat forme ușoare, persistența fatigabilității (oboselii), a durerilor toracice și a dificultăților respiratorii ar trebui investigată printr-o evaluare cardiologică care să cuprindă și o electrocardiogramă, alături de o ecocardiografie.

Informații oferite de Dr. Cristina Căldăraru, medic primar Cardiologie cu competențe în ecocardiografie transtoracică generală și specială, ecocardiografie transesofagiană și ecografie vasculară la Spitalul Clinic SANADOR