Anemia este unul dintre cele mai frecvente diagnostice întâlnite în practica medicală. Anemia feriprivă poate fi definită printr-o deficiență de fier la nivelul organismului, care poate duce la dezechilibre volemice, tensionale și nutritive ale pacientului.

Biologic, valorile sideremiei (fierului) trebuie să fie încadrate în intervalul 50-170 micrograme/decilitru. În mod normal, cantitatea de fier din organismul unui om este de 3-4 grame.

Acesta intră în proporție de 70% în compoziția hemoglobinei (proteină care ajută la transportul oxigenului și dioxidului de carbon), iar restul se găsește în depozite sub formă de mioglobină, hemosiderină și feritină. Absorbția fierului este facută la nivelul intestinului subțire, fiind favorizată de sucul gastric, de sucul biliar și de sucul pancreatic. De aici, fierul este transportat cu ajutorul transferinei fie spre depozitare, fie spre încărcarea eritroblaștilor (celulele care produc globule roșii). O cantitate mică se pierde zilnic și prin urină, scaun, celule epiteliale moarte sau prin sângerările menstruale.

Cauze

În prezența unui aport normal de fier în organism, pot exista mai multe cauze ce conduc la instalarea anemiei feriprive:

  • Pierderi la nivelul tractului digestiv - esofagite, cancer de colon, cancer gastric, cancer esofagian, tumori ale intestinului subțire, ulcer gastric, ampulom vaterian, angiodisplazie colonică, uneori utilizarea aspirinei sau a altor AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
  • Absorbția deficitară a fierului - boală celiacă, gastrectomie, infecție cu Helicobacter Pylori, rezecții intestinale, proliferări bacteriene;
  • Pierderi de sânge non-digestive - menstruație, hematurie, transfuzii, epistaxis (sângerări nazale), hemodializă;
  • Producția scăzută de eritrocite, din cauza unei deficiențe la nivelul măduvei spinării;
  • Distrucția eritrocitelor masivă în splină, obiectivată de splenomegalie.

Factori de risc

Există anumite situații care predispun organismul să dezvolte anemie feriprivă:

  • dietă săracă în vitamine și minerale - un regim alimentar sărac în vitamina B12, folați, fier crește riscul de anemie;
  • tulburări intestinale - existența unei boli intestinale afectează absorbția fierului la acest nivel, crescând riscul de anemie;
  • menstruație - femeile aflate în perioadă fertilă, care au cicluri menstruale au risc mai mare de a dezvolta anemie datorită pierderilor eritrocitare decât femeile cu menopauză instalată;
  • sarcină - dacă, în timpul sarcinii, femeile nu suplimentează dieta cu acid folic și fier, prezintă risc de a dezvolta anemie datorită consumului mare de vitamine și minerale din corp;
  • boli cronice - cancerul, insuficiența renală, diabetul zaharat sau prezența altei boli cronice cresc riscul de a dezvolta anemie;
  • antecedente familiale - dacă există persoane din familie cu anemie ereditară (siclemie), există risc crescut de a dezvolta aceeași boală;
  • alți factori - antecedente de boli infecțioase, boli hematologice, boli autoimune, alcoolism, expunere la agenți chimici toxici, administrarea îndelungată a unor medicamente sunt situații care pot crește riscul de anemie;
  • vârsta - persoanele de peste 65 de ani au risc crescut de a dezvolta anemie.

Simptome

Simptomele specifice anemiilor se manifestă și în cazul celei feriprive:

  • Paloarea feței;
  • Stare de oboseală;
  • Palpitații;
  • Dispnee (dificultăți de respirație);
  • Tahicardie;
  • Amețeală, vertij.

Acestor simptome li se adaugă și cele specifice deficitului de fier, precum:

  • Tulburări de creștere;
  • Tulburări digestive (apetit capricios, diaree recurentă);
  • Tulburări la nivel epitelial (piele uscată, păr/unghii casante, glosită);
  • Tuburări neuropsihice (scăderea randamentului, astenie, tulburări de atenție);
  • Tulburări cardiovasculare (sufluri cardiace, palpitații, tahicardie).

Anemia feriprivă are și o serie de simptome caracteristice, care includ:

  • disfagie (dificultate la înghițire);
  • leziuni la nivelul cavității bucale;
  • unghii plate, casante, lipsite de luciu;
  • splenomegalie (creșterea anormală în volum a splinei).

Diagnostic

Diagnosticul poate fi stabilit în urma unui examen clinic general și a analizei unor parametri biologici (fier, feritină, vitamina B12, hemoleucogramă completă), precum și a efectuării altor investigații paraclinice (ecografie abdominală completă - care poate obiectiva splenomegalia).

Pacientul poate fi diagnosticat în diverse contexte clinice, printr-un consult la medicul de familie, medicul internist, hematolog, cardiolog, în funcție de tipul simptomatologiei care îl orientează către medic.

Tratament

În cazul unei suspiciuni de anemie feriprivă nu se recomandă autoadministrarea de medicamente/suplimente fără prescripția medicului. Administrarea unui supliment cu fier poate întârzia un diagnostic corect pentru patologii severe, precum cancerul gastro-duodenal. În unele cazuri, anemia nu este cauzată de un deficit de fier, iar administrarea suplimentelor pot conduce la supraîncărcarea organismului, conducând la hemocromatoză.

Dacă anemia este diagnosticată în cadrul unei spitalizări efectuate pentru altă patologie, pacientul poate primi preparate de fier cu administrare intravenoasă pentru o eficiență sporită în cazul unei anemii medii-severe.

În cazul unei anemii ușoare, pacientul poate primi prescripție pentru administrarea unor preparate de fier pe cale orală care să conțină și vitamina C ori administrarea în paralel de fier și vitamina C, datorită rolului de catalizare a absorbției fierului pe care îl exercită această vitamină în corp. Durata tratamentului variază în funcție de natura anemiei, de recurența acesteia, de antecedentele pacientului, de ale boli asociate. În general, tratamentul cu fier se recomandă pe o durată medie de 3-6 luni, cu repetarea dozării fierului la anumite intervale stabilite de medic pentru a cuantifica măsura în care s-a corectat anemia.

Alimentele bogate în fier includ carnea (ficatul de vită, în special, deoarece conține atât fier, cât și acid folic), cerealele, stafidele, broccoli, pastele, fasolea, peștele și fructele de mare.

Nu se recomandă consumul alături de alimente bogate în calciu (care scade absorbția fierului), precum: lapte, iaurt, brânză, fasole, mazăre, semințe de dovleac, tofu, năut.