Cum putem defini urticaria? Aceasta afectiune dermatologica este printre cele mai comune, manifestandu-se atat la copii, cat si la persoanele adulte. La nivel global, in jur de 20% din populatie a suferit o data in viata de urticarie, avand cel putin un episod de urticarie acuta, ce dureaza pana la o luna si jumatate. Cu toate acestea, exista si o forma cronica, mai rar intalnita, care poate aparea si disparea pe parcursul anilor.

Se banuieste ca incidenta acestei afectiuni este chiar si mai crescuta, insa natura trecatoare a formelor usoare determina lipsa rapoartelor in sistemele medicale. Frecventa manifestarilor de urticarie creste odata cu varsta, fiind predilecta la seniori.

Din punct de vedere fiziopatologic, urticaria se manifesta ca un edem la nivelul superficial al pielii, cauzat de cele mai multe ori de cresterea vaseopermeabilitatii. Urticaria afecteaza doar straturile superficiale ale dermului si este caracterizata prin insule bine delimitate, inconjurate de un halou albicios. Zonele afectate prezinta de multe ori placi efemere (care dispar in mai putin de 24 de ore), de culoare roz-roscate, avand un diametru variabil, de la cativa milimetri pana la 10-20 de centimetri.

Tipuri de urticarie

In functie de mecanismele care declanseaza urticaria, aceasta afectiune poate fi clasificata in:

  • Dependenta de imunoglobuline de tip E – se manifesta ca o sensibilitate la anumiti factori alergenici, precum polenul, medicamentele, alimentatia, veninul insectelor, mucegai, spori etc., dar si la actiunea factorilor externi, precum frigul, caldura in exces etc.;
  • Mediata de bradikinina – angioedem ereditar sau dobandit, precum aparut si in urma inhibarii enzimei de conversie a angiotensinei;
  • Mediata de sistemul complement – reactii la diverse seruri sau prezenta in cazul vasculitei necrotizante;
  • Neimunologica – declansata de opiacee, antibiotice, substante de contrast folosite in radiologie, aspirina, coloranti, AINS (antiinflamatorii nesteroidiene);
  • Idiopatica – atunci cand cauza nu este identificata cu precizie.

Cauze si factori de risc

Precum am observat mai sus, urticaria poate fi provocata de unul sau mai multi factori, care includ:

  • Alimente – arahide, oua, nuci, susan etc.;
  • Medicamente – aspirina, ibuprofen, anumite anitibiotice, precum penicilina;
  • Acarieni, intepaturi sau muscaturi de insecte;
  • Transfuzii de sange;
  • Polen;
  • Anumite plante, precum iedera otravita;
  • Latex;
  • Factori externi precum caldura, frig, expunerea la radiatiile solare, presiune etc.;
  • Anumiti aditivi alimentari, precum colorantii (tartrazina), salicilatii, benzoatul;
  • Alte afectiuni, precum hipertiroidismul, diabetul zaharat, unele boli autoimune, boli virale, infectii bacteriene, infectii cu paraziti etc.

Simptome

Regiunile afectate de urticarie provoaca mancarimi (prurit), insa uneori senzatia descrisa poate fi de durere, arsura sau tensiune cutanata (in special in cazurile asociate cu angioedem, care afecteaza si straturile profunde ale dermului). Edemul se poate manifesta la nivelul fetei (buze, tesutul din jurul ochilor), precum si in alte zone, precum maini, picioare sau regiunea genitala. De regula, zonele cu prurit pot prezenta leziuni provocate de grataj (scarpinat). Din numarul total de pacienti, 40% au doar urticarie (la nivelul superficial al pielii), 50% prezinta atat urticarie, cat si angioedem, iar 10% sunt afectati doar de angioedem.

In cazul urticariei cronice, se pot distinge anumite simptome specifice. De pilda, aparitia petelor pe piele, insotita de umflarea limbii sau a buzelor ori probleme respiratorii, poate fi un simptom precoce pentru socul anafilactic, o reactie alergica cu potential letal. In acest caz, simptomele urticariei sunt asociate cu scaderea tensiunii arteriale, senzatie de constrictie la nivelul laringelui, dificultati la respiratie, palpitatii, umflarea fetei, a limbii sau a laringelui, precum si greata, dureri abdominale, varsaturi, senzatie de ameteala sau chiar pierderea starii de constienta. Principalul "vinovat" pentru aceste reactii este histamina, un compus organic cu rol in imunitatea organismului. Uneori, insa, histamina este eliberata in cantitati foarte mari, ca raspuns la stimulii externi precum alergeni, existand riscul de a provoca un soc anafilactic, ce poate conduce la stop respirator.

Diagnostic

In cazurile de urticarie acuta, factorul declansator poate fi evident, precum ingestia alunelor sau nucilor, iar leziunile apar imediat. In alte cazuri, este greu de identificat cauza exacta, fiind necesare mai multe teste clinice si paraclinice. Atunci cand cauza nu poate fi identificata, este vorba de o urticarie idiopatica.

In cazurile izolate, cum ar fi un prim episod de urticarie, nu este nevoie de o examinare extinsa. In multe cazuri este vorba de o alergie la alimente. In schimb, urticaria cronica poate da adeverate batai de cap atat persoanei afectate, cat si medicului specialist, existand foarte multi factori de luat in considerare, precum expunerea la anumite substante, acasa ori la locul de munca, expunerea la saliva animalelor de companie, medicamentatia etc.

Prin urmare, se va acorda o importanta crescuta anamnezei, cu ajutorul careia pot fi determinate cauzele aparitiei urticariei. Din punct de vedere paraclinic, se vor efectua o serie de analize precum:

  • Hemoleucograma;
  • Examen coproparazitologic;
  • Nivelul tranzaminazelor (TGP, TGO);
  • Nivelul TSH-ului (hormonul de stimulare tiroidiana);
  • Teste cutanate;
  • Teste fizice (teste criogenice sau cu stimuli vibratori);
  • Examene de laborator (verificarea sistemului complement, nivelul VSH-ului, testarea nivelului de esteraza, a deficientei de antigen sau a unei proteine nefunctionale (in cazul angioedemului ereditar), teste pentru crioglobuline, pentru antigenii specifici hepatitei B. In anumite cazuri, se recomanda si o biopsie cutanata.

Avand in vedere caracterul formelor cronice, este necesara efectuarea unui diagnostic diferential, care sa elimine posibilitatea manifestarii altor afectiuni, precum dermatita atopica, sensibilitatea de contact, mastocitoza cutana sau sistemica.

Tratament

Tratamentul urticariei este bazat pe ameliorarea simptomelor, cu exceptia administrarii controlate a substantelor alergenice, pentru a creste toleranta la factorul respectiv. Restul metodelor de tratament urmaresc diminuarea sau eliminarea manifestarilor clinice ale afectiunii. Dintre medicamentele propuse ca tratament putem include:

  • Antihistaminice H1, care scad gradul de disconfort al pacientului prin blocarea receptorilor pentru histamina, ducand astfel la controlul pruritului. Printre medicamentele din aceasta clasa se numara difenhidramina, clorfeniramina, hidroxizin, ciprohetapidina, loratidin, fexofenadin etc.;
  • Antagonisti ai receptorilor pentru leukotriene – precum Montelukast sau Zafirlukast, folositi si in tratamentul astmului cronic sau al rinitei alergice;
  • Prednison – un medicament indicat in cazurile severe de urticarie.