Tulburarea de evitare/restricție a aportului alimentar (ARFID)

Ce este tulburarea de evitare/restricție a aportului alimentar

Tulburarea de evitare/restricție a aportului alimentar (cunoscută sub acronimul ARFID) a fost recunoscută oficial ca o patologie distinctă în a cincea ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-V), fiind inclusă în categoria tulburărilor de nutriție și alimentație. La SANADOR, pacienții cu tulburări de alimentație au acces la consultații de psihologie și la consiliere psihologică, pentru gestionarea corectă a acestor situații.

DSM-V stabilește următoarele patru criterii esențiale pentru diagnosticarea ARFID:

Criteriul A: Este prezentă o tulburare de alimentație sau hrănire asociată cu una sau mai multe dintre următoarele:

• Scădere semnificativă în greutate (sau lipsa creșterii așteptate la copii);
• Deficiență nutrițională semnificativă;
• Dependență de nutriția enterală (sondă) sau suplimente orale;
• Interferență marcantă cu funcționarea psihosocială.
• Cauzele posibile pentru această perturbare (conform DSM-V-TR) includ lipsa apetitului, probleme senzoriale legate de alimente și evitarea legată de frică.

Criteriul B: Interferența cu alimentația nu se datorează lipsei de alimente sau practicilor culturale/religioase.

Criteriul C: Tulburarea nu este atribuită altor tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervosa sau bulimia nervosa, fapt demonstrat prin absența preocupărilor legate de forma sau greutatea corpului.

Criteriul D: Tulburarea nu este cauzată de o altă afecțiune medicală sau psihiatrică care să explice mai bine perturbarea (a se vedea lista de Diagnostice Diferențiale).

• 
  Vino la SANADOR! Sună la 021.9699!

Manifestări clinice ale tulburării de evitare/restricție a aportului alimentar

ARFID se manifestă printr-o evitare sau restricționare a aportului alimentar care, spre deosebire de anorexie nervoasă, nu este motivată de o dorință de a pierde în greutate sau de o tulburare de imagine corporală, ci de un set de factori declanșatori (driveri). Această restricție conduce la consecințe clinice semnificative.

Comportamentele restrictive se nasc, de regulă, din trei surse principale. Prima sursă este reprezentată de problemele senzoriale, unde individul dezvoltă o aversiune marcată și persistentă față de texturi, mirosuri, gusturi sau chiar aspectul specific al alimentelor, dictând o dietă extrem de restrânsă.

Al doilea driver este frica condiționată, o teamă intensă, adesea declanșată de un incident traumatic, de consecințe negative ale alimentației, cum ar fi frica de sufocare, vărsături, dureri abdominale sau reacții alergice. În fine, al treilea driver este lipsa de interes – un apetit scăzut, o sațietate precoce sau o incapacitate de a percepe senzația de foame.

Indiferent de cauză, această restricționare alimentară se materializează în consecințe grave, care afectează profund starea de sănătate. Pe plan nutrițional, pacienții se confruntă cu malnutriție și deficiențe nutriționale majore, ajungând uneori să depindă de nutriția enterală (sondă) sau de suplimente orale pentru a supraviețui.

În ceea ce privește impactul ponderal, se observă o scădere semnificativă în greutate sau eșecul atingerii greutății așteptate la copii și adolescenți, afectând negativ curbele de creștere. Deși ARFID poate afecta indivizi de orice greutate, manifestările restrictive nu sunt niciodată motivate de preocupările legate de siluetă, ci de experiența neplăcută a hrănirii.

Pe lângă efectele fizice, există un impact funcțional serios. Orele de masă devin o sursă de stres intens, ducând la deteriorarea funcționării psihosociale, la izolarea socială și la evitarea adunărilor care implică mâncare. Comportamentele observate frecvent includ luarea de înghițituri foarte mici, prelungirea exagerată a timpului meselor și mestecatul excesiv. Un debut al simptomelor poate fi brusc, urmând unui incident traumatic, și este adesea însoțit de o tulburare de anxietate. În cazul pacientelor, malnutriția severă poate duce la amenoree primară sau secundară.

• 
  Programează-te la SANADOR și ai grijă de sănătatea ta!

Etiologia ARFID

În ciuda atenției crescânde, etiologia și neurobiologia ARFID rămân insuficient înțelese în literatura academică. Se consideră că ARFID are cauze complexe, care cuprind:

• Predispoziții genetice;
• Influențe de mediu;
• Mecanisme neurobiologice;
• Factori psihosociali.

Un studiu amplu pe gemeni din Suedia a indicat o componentă ereditară semnificativă a ARFID, sugerând că factorii genetici joacă un rol esențial în dezvoltarea tulburării. La gemenii cu vârste între 6 și 12 ani, predispoziția a fost atribuită în principal factorilor genetici aditivi, cu o contribuție moștenită estimată la aproximativ 79%, iar factorii de mediu neîmpărtășiți reprezentând restul de 21%.

De asemenea, experiențele din copilăria timpurie, sensibilitățile senzoriale și tulburările de anxietate pot contribui la dezvoltarea ARFID. Modelele neurobiologice propun că ARFID poate prezenta anomalii în reglarea apetitului, percepția senzorială și o activare crescută a sistemului de frică. Aceste disfuncții contribuie la apariția tulburărilor de anxietate comorbide și la perpetuarea comportamentelor alimentare restrictive.

Aceste elemente etiopatogenice sunt similare cu cele întâlnite la alte tulburări de alimentație. ARFID prezintă de asemenea caracteristici comune cu anorexia, inclusiv alimentația restrictivă, greutatea corporală scăzută și deficiențele nutriționale. Există dovezi care sugerează o posibilă etiologie comună între ARFID și anorexie, deoarece pacienții diagnosticați inițial cu ARFID pot dezvolta ulterior anorexie.

• 
  Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Fiziopatologie

ARFID este asociată cu alterări în regiunile cerebrale implicate în recompensă, motivație și procesarea senzorială a alimentelor. Insula, o zonă care ajută la reglarea stărilor interne ale corpului și la procesarea informațiilor senzoriale, este considerată implicată în fiziopatologia ARFID. La expunerea la stimuli alimentari, persoanele cu ARFID pot prezenta tipare de activare atipice în insulă, ceea ce duce la răspunsuri aversive față de anumite texturi, gusturi sau mirosuri.

Cercetările privind ARFID sunt încă la început. Rolul serotoninei în procesarea senzorială și anxietate sugerează un potențial mecanism prin care dereglarea neurotransmițătorilor ar putea influența tulburarea. În plus, problemele de procesare senzorială, care nu sunt exclusive ARFID, ci sunt prezente și în alte afecțiuni (de exemplu, autism), pot fi asociate cu o funcție anormală a serotoninei, susținând în continuare necesitatea investigării rolului serotoninei în ARFID.

Un studiu recent a propus că fiziopatologia ARFID ar putea fi legată de următoarele 3 ipoteze neurobiologice:

1. Sensibilitate senzorială intensificată: Persoanele cu sensibilitate senzorială pot avea o percepție intensificată a gusturilor, în special amar și dulce, putând fi clasificate ca „supertasters”, din cauza unei predispoziții biologice.
2. Lipsa de interes pentru alimente: Lipsa de interes observată la unii pacienți cu ARFID ar putea fi legată de o activitate cerebrală redusă în zonele de reglare a apetitului (de exemplu, hipotalamusul și insula), care afectează senzațiile de foame și sațietate.
3. Răspuns exagerat la frică: În cazul pacienților cu ARFID care provine din frica de consecințe aversive (de exemplu, sufocarea), poate fi prezent un răspuns de frică exagerat, declanșat posibil de circuite cerebrale supra-active legate de frică, care implică amigdala și cortexul prefrontal.

ARFID cuprinde o populație eterogenă, influențată de factori biologici și de mediu în dezvoltarea și persistența tiparelor lor alimentare.

• 
  Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație! 

Complicații provocate de tulburarea de evitare/restricție a aportului alimentar

Consecințele medicale care decurg din tulburarea de evitare/restricție a aportului alimentar (ARFID) sunt vaste și pot imita cele observate în anorexia nervoasă, fiind o reflectare directă a malnutriției și a deficiențelor nutriționale cronice. Implicarea sistemică a bolii subliniază necesitatea unei abordări medicale și nutriționale urgente.

Sistemul cardiopulmonar și homeostazia: Aportul energetic inadecvat determină o reducere a masei cardiace, manifestată clinic prin bradicardie, hipotensiune arterială și riscul de aritmii cardiace amenințătoare de viață. Pot apărea prolaps de valvă mitrală, hipotensiune ortostatică și cardiomiopatie care poate progresa către insuficiență cardiacă. Un risc deosebit îl constituie sindromul de re-alimentare, care poate declanșa edem pulmonar și necesită monitorizare atentă.

Sistemul renal și echilibrul electrolitic:  Funcția renală este compromisă de deshidratare și dezechilibre metabolice, putând duce la leziune renală acută sau la progresia către boală renală cronică. Dezechilibrele electrolitice sunt cvadruple: hipokaliemia, hiponatremia, hipocalcemia, hipomagnezemia și hipofosfatemia sunt frecvente și periculoase, contribuind la aritmiile cardiace. De asemenea, se pot forma calculi renali și poate apărea proteinurie.

Sistemul gastrointestinal: Deficitul nutrițional induce disfuncție a motilității gastrointestinale, rezultând în gastropareză (întârzierea evacuării gastrice) și constipație cronică. Manifestările clinice asociate includ disfagie, boală de reflux gastroesofagian (BRGE), meteorism abdominal și flatulență excesivă, sindrom de intestin iritabil (SII) și dispepsie funcțională. Pe termen lung, pot surveni leziuni structurale, precum ulcerațiile peptice, și disfuncție hepatică, evidențiată prin alterarea testelor funcționale hepatice.

Sistemul endocrinologic și reproducerea: Reglarea hormonală suferă disfuncții semnificative. Se constată dereglarea hormonului de creștere și anomalii tiroidiene (ex: hipotiroidism). La femei, malnutriția duce la amenoree hipotalamică și pubertate întârziată, afectând fertilitatea și crescând riscul de complicații ale sarcinii. La bărbați, se observă disfuncție erectilă și libidou scăzut. Dezechilibrele metabolice includ hipoglicemie și disfuncția axei leptină-grelină.

Sistemul musculo-scheletal: Afectarea masei corporale și deficiențele de micronutrienți au un impact direct asupra sistemului structural. Apare scăderea masei musculare, asociată cu slăbiciune musculară generalizată și întârzierea recuperării post-traumatice. O consecință majoră este afectarea sănătății osoase, manifestată prin osteopenie și osteoporoză și un risc crescut de fracturi. La copii, malnutriția severă poate duce la retard de creștere și rahitism.

Sistemul dermatologic: Tegumentele, părul și unghiile reflectă direct starea nutrițională, manifestându-se prin piele uscată, descuamată, alopecie (rărirea sau căderea părului), paliditate și edeme. Pot apărea vânătăi ușoare (echimoze) și afecțiuni inflamatorii cutanate, precum eczemă sau dermatită.

Sistemul imunitar: Deficiențele nutriționale severe compromit funcția imunitară, traducându-se prin susceptibilitate crescută la infecții, vindecare afectată a rănilor și eficacitate redusă a vaccinurilor din cauza atrofiei țesuturilor limfoide și a inflamației cronice.

Complicații neuropsihologice și funcționale: Malnutriția afectează structura și funcția cerebrală, determinând reducerea volumului cerebral și diverse deteriorări cognitive, inclusiv deficite de memorie, atenție și funcție executivă. Se pot manifesta neuropatii, convulsii, dificultăți de concentrare și învățare și tulburări de somn. Pe plan psihologic, pot apărea tulburări de dispoziție, iritabilitate și labilitate emoțională, izolare socială și dezvoltare socială afectată, conducând la o deteriorare semnificativă a calității generale a vieții și la tensiuni în relațiile familiale.

• 
  Sănătatea ta merită cele mai bune servicii medicale. Programează-te la SANADOR!

Diagnosticul de ARFID

Diagnosticul ARFID este clinic și implică o evaluare medicală, nutrițională și psihologică amănunțită a pacientului. Evaluarea clinică a ARFID debutează cu o anamneză detaliată, esențială pentru a înțelege pe deplin tabloul tulburării. Aceasta urmărește stabilirea debutului, duratei și amplitudinii comportamentelor alimentare restrictive, precum și identificarea oricăror factori precipitanți, cum ar fi experiențele traumatice legate de hrănire sau plângerile gastrointestinale asociate.

O componentă vitală este istoricul dietetic complet, care documentează obiceiurile alimentare actuale și anterioare, tipurile și cantitățile exacte de alimente și băuturi consumate, inclusiv locațiile tipice de masă, metodele de gătire preferate, mărcile specifice de alimente și sursele de masă (ex. restaurante specifice sau mese gătite acasă).

De asemenea, medicii clinicieni trebuie să se concentreze pe identificarea aversiunilor individuale, notând preferințele și, mai ales, respingerile legate de texturi, arome, mirosuri și aspectul vizual al alimentelor. Nu în ultimul rând, este crucială notarea consecințelor fizice și funcționale, precum scăderea semnificativă în greutate (sau eșecul atingerii creșterii așteptate la copii) și orice dependență de suplimente nutriționale sau nutriție enterală. Mai mult, stabilirea prezenței comorbidităților de sănătate mintală sau a afecțiunilor medicale subiacente este imperativă.

Examenul fizic medical urmărește:

• Evaluarea parametrilor fizici critici: o analiză meticuloasă a semnelor vitale, deoarece anomaliile precum bradicardia, hipotensiunea arterială sau modificările ortostatice pot indica o suferință cardiacă sau dezechilibre hemodinamice secundare malnutriției. O atenție deosebită se acordă curbelor de creștere și evaluării maturității sexuale (stadiul pubertății), pentru a identifica orice întârziere în dezvoltare, care este o consecință frecventă a deficiențelor calorice și nutriționale cronice.
• Identificarea semnelor obiective de malnutriție: cașexia și atrofia musculară (pierderea masei musculare) evidente, precum și manifestări ale deficiențelor de micronutrienți. Examenul gastrointestinal poate scoate la iveală semne de golire gastrică întârziată sau constipație, consecințe ale aportului scăzut de fibre și ale motilității intestinale încetinite.

Evaluarea psihologică

În ultimul deceniu, au fost dezvoltate instrumente de evaluare pentru screeningul, diagnosticarea și urmărirea rezultatelor tratamentului pentru ARFID. Evaluarea psihologică a ARFID cuprinde interviuri structurate desfășurate la cabinet și măsuri de autoevaluare (self-reporting measures).

Un rol esențial al evaluării psihologice este acela de a investiga și a exclude Criteriul C și Criteriul D din DSM-V. Prin utilizarea unor instrumente psihologice standardizate, cum ar fi secțiunile specifice din EDE-Q (Eating Disorder Examination Questionnaire) sau PARDI (Pica, ARFID, and Rumination Disorder Interview), psihologul clinician se asigură că nu există o preocupare intensă și disfuncțională legată de greutatea și forma corpului (Criteriul C), care ar sugera o anorexie sau bulimie nervoasă.

De asemenea, evaluarea aprofundată ajută la clarificarea faptului că restricția alimentară nu este mai bine explicată de o altă tulburare psihiatrică primară (Criteriul D), cum ar fi o tulburare depresivă majoră cu simptome de anorexie, investigând astfel comorbiditățile și stabilind diagnosticul diferențial corect.

Pentru o evaluare complexă a Criteriului D, care necesită excluderea altor tulburări psihiatrice comorbide (precum Tulburările de Anxietate, Tulburarea Obsesiv-Compulsivă, sau Tulburările de Spectru Autist, care pot fi driveri ai ARFID), se folosesc instrumente psihologice standardizate suplimentare. Printre acestea se numără:

• MACI (Millon Adolescent Clinical Inventory): Utilizat pentru a evalua patternuri de personalitate și sindroame clinice la adolescenți.
• ASEBA (Achenbach System of Empirically Based Assessment): Un sistem de evaluare cuprinzător, bazat pe dovezi, util în evaluarea problemelor comportamentale, emoționale și sociale la copii și adolescenți (rapoarte de la părinți, profesori și autoevaluare).
• BASC (Behavior Assessment System for Children): Similar cu ASEBA, evaluează o gamă largă de dimensiuni adaptative și clinice (ex. anxietate, depresie, comportament adaptativ) la copii și adolescenți.
• MASC (Multidimensional Anxiety Scale for Children): Măsoară simptomele de anxietate multidimensionale (separare, socială, fizică/generalizată) la copii și adolescenți, aspect crucial având în vedere asocierea puternică a ARFID cu tulburările de anxietate.

Instrumente de screening bazate pe interviu pentru evaluarea ARFID:

• Eating disorder assessment for DSM-5 (EDA-5);
• Structured clinical interview for DSM-5 (SCID-5);
• Eating disorder examination (EDE) ARFID module;
• Pica, ARFID, and rumination disorder interview (PARDI).

Fiecare dintre aceste metode de screening oferă caracteristici pozitive și negative.

Instrumente de autoevaluare – chestionare care măsoară diferite aspecte ale psihopatologiei ARFID, incluzând:

• Food phobia scale (FNS);
• Nine-item ARFID screen (NIAS);
• Pica, ARFID, and rumination disorder – ARFID questionnaire (PARDI-AR-Q);
• Eating disorder examination questionnaire (EDE-Q).

Deși aceste măsuri de autoevaluare oferă informații valoroase, ele au limitări și necesită validare prin intermediul screeningului bazat pe interviu. Combinarea interviurilor clinice structurate cu rapoartele de autoevaluare oferă o evaluare mai amănunțită, ajutând la stabilirea diagnosticului și la monitorizarea tratamentului.

• 
  Pentru evaluare completă și tratamente moderne, alege SANADOR!

Diagnosticul diferențial

Mai multe diagnostice pot prezenta caracteristici clinice distincte care imită ARFID și necesită evaluări clinice specifice. Prin urmare, o evaluare atentă și amănunțită este necesară pentru a distinge ARFID de alte afecțiuni medicale, psihologice sau psihiatrice.

Diagnosticele diferențiale care trebuie luate în considerare includ:

A. Tulburări de alimentație primare

• Anorexia nervoasă (AN) și Bulimia nervoasă (BN): Deși ambele implică restricție sau aport alimentar dezordonat, ele sunt diferențiate de ARFID prin Criteriul C al DSM-V: AN și BN includ o preocupare intensă legată de greutate și formă corporală (teama de îngrășare și distorsiunea imaginii corporale), care este complet absentă în ARFID. În ARFID, restricția este dictată de factori senzoriali, lipsa apetitului sau frica de consecințe.

B. Tulburări de alimentație specifice

• Pica: Este caracterizată prin ingestia repetată de substanțe nealimentare (de exemplu, gheață, argilă, păr, săpun) timp de cel puțin o lună. Pica poate fi comorbidă cu ARFID, dar nu explică de una singură lipsa de aport alimentar. Dacă o persoană prezintă și comportamentele de evitare sau restricție specifice ARFID, ambele diagnostice pot fi aplicate.
• Tulburarea de ruminație: Implică regurgitarea repetată și remestecarea alimentelor ingerate anterior. La fel ca Pica, poate apărea împreună cu ARFID, dar nu este un factor determinant al restricției alimentare de bază.

C. Afecțiuni gastrointestinale și alergice

• Boala de reflux gastroesofagian și esofagita eozinofilică: Acestea pot provoca durere, arsuri la stomac sau dificultăți la înghițire (disfagie), ducând la evitarea alimentelor din cauza asocierii dintre acestea și disconfort.
• Boala inflamatorie intestinală și boala celiacă: Aceste afecțiuni cauzează malabsorbție, dureri abdominale și alte simptome gastrointestinale care pot duce la scăderea apetitului și la restricție alimentară.
• Constipația cronică idiopatică: Disconfortul abdominal sever poate fi o cauză de evitare a alimentelor, însă evaluarea medicală poate identifica clar patologia subiacentă.
• Alergiile alimentare: Evitarea alimentelor este o reacție directă la un alergen confirmat medical; în ARFID, teama de alergii poate fi nefondată sau exagerată (frică condiționată).

D. Tulburări psihiatrice și de neurodezvoltare

• Tulburări de spectru autist (TSA): Selectivitatea alimentară este extrem de frecventă în TSA (pe fondul sensibilităților senzoriale pronunțate), dar diagnosticul ARFID se aplică doar dacă restricția duce la consecințe severe (malnutriție, dependență de suplimente) și nu este mai bine explicată doar prin TSA.
• Tulburări de anxietate: Anxietatea intensă (de exemplu, teama de a se îneca sau de a vomita) este un driver comun al ARFID. Dacă anxietatea este limitată strict la mâncare și la consecințele sale, se aplică ARFID. Fobia socială poate afecta alimentația în public, dar aportul alimentar individual acasă este de obicei normal.
• Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): Comportamentele de ritualizare în jurul mâncării pot fi prezente atât în ARFID, cât și în TOC. În TOC, ritualurile sunt legate de reducerea anxietății (ex. teama de contaminare), în timp ce în ARFID, ele sunt centrate pe acceptarea unor alimente specifice (ex. verificarea repetată a aspectului).
• Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD): Dacă restricția alimentară a apărut brusc în urma unui eveniment traumatic legat de mâncare (de exemplu, o experiență de sufocare sau intoxicație severă), PTSD poate fi un diagnostic diferențial sau comorbid.
• Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD): Lipsa de concentrare și impulsivitatea pot afecta regimul alimentar și apetitul, dar nu explică, de obicei, gradul de severitate și impactul nutrițional al ARFID.
• Tulburarea depresivă majoră: pierderea poftei de mâncare este un simptom al depresiei. Dacă scăderea în greutate este secundară unei stări depresive majore, depresia este diagnosticul primar.

E. Afecțiuni medicale

• Tulburări endocrine (boala Addison, hipotiroidism): Acestea pot duce la modificări ale apetitului și ale metabolismului. Testele hormonale sunt esențiale pentru a exclude aceste cauze primare ale scăderii în greutate.
• Anomalii structurale (orofaringe/tract gastrointestinal): Problemele fizice la nivelul gurii sau gâtului (de exemplu, îngustări esofagiene) sau ale stomacului pot cauza dificultăți mecanice de deglutiție, mestecat sau sațietate precoce. Acestea necesită evaluări imagistice și specializate.

• 
  Vino la SANADOR și descoperă standardul de excelență în îngrijirea medicală!

Tratament și management pentru ARFID

Datorită apariției recente a diagnosticului ARFID în 2013 odată cu publicarea DSM-V, există dovezi limitate care să susțină strategii de tratament pentru această afecțiune, iar ghidurile de consens nu au fost încă stabilite.

Obiectivele de tratament pentru persoanele diagnosticate cu ARFID ar trebui să cuprindă următoarele componente cheie:

1. Atingerea stabilității medicale: Abordarea problemelor de sănătate imediate și stabilizarea afecțiunilor medicale comorbide.
2. Determinarea nivelului de îngrijire: Stabilirea nivelului de îngrijire cel mai adecvat, fie ambulatoriu, fie spitalizare (internare), în funcție de nevoile individuale și severitatea simptomelor.
3. Asigurarea nutriției adecvate: Furnizarea unei nutriții adecvate și monitorizarea regulată a progresului pentru a restabili greutatea la un interval sănătos și a asigura o creștere corespunzătoare.
4. Îmbunătățirea sănătății nutriționale: Extinderea varietății și cantității de alimente consumate și abordarea oricăror deficiențe nutriționale.
5. Gestionarea fricilor și disconfortului: Abordarea și gestionarea oricăror temeri sau disconfort legate de mâncat, care pot implica terapia prin expunere sau alte intervenții comportamentale.
6. Promovarea plăcerii de a mânca: Identificarea alimentelor plăcute și dezvoltarea unei relații pozitive cu mâncarea.

În funcție de cerințele specifice ale pacientului, această echipă poate include un medic pediatru, medic endocrinolog, medic psihiatru, psihoterapeut, psiholog clinician, un dietetician, un gastroenterolog, un terapeut ocupațional și un logoped.

• 
  Prevenția înseamnă sănătate. Programează-te la SANADOR!

Managementul psihologic

Intervențiile psihoterapeutice reprezintă o componentă semnificativă a tratamentului ARFID. Terapia vizează în primul rând reducerea anxietății asociate meselor, modificarea tiparelor de alimentație dezadaptative și corectarea convingerilor eronate despre mâncare.

Terapia Cognitiv-Comportamentală pentru ARFID (CBT-ARFID): Această terapie se concentrează pe corectarea deficiențelor nutriționale, creșterea expunerii la alimente noi și diminuarea sentimentelor și așteptărilor negative legate de mâncare și de actul alimentației.

Terapia Bazată pe Familie pentru ARFID (FBT-ARFID): Abordarea se adaptează subtipului specific al ARFID și se concentrează, de obicei, pe stabilirea unor obiceiuri alimentare consistente și necesare, precum și pe câștigul ponderal treptat. Terapeuții lucrează pentru a spori încrederea părinților în modificarea strategiilor de hrănire pentru a reduce tiparele restrictive.

Managementul psihologic implică adesea o combinație de ședințe de terapie în ambulatoriu, programe intensive de ambulatoriu sau chiar spitalizare parțială, în funcție de severitatea afecțiunii. Modelul de îngrijire colaborativă, considerat cea mai bună practică, implică o echipă interprofesională de profesioniști din domeniul sănătății.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Managementul nutrițional

Reabilitarea nutrițională stă la baza tratamentului ARFID. Obiectivul principal este restabilirea obiceiurilor alimentare regulate și introducerea treptată a unei game mai largi de alimente, pentru a asigura o nutriție adecvată. Acest proces este de cele mai multe ori gestionat de dieteticieni specializați în tulburări de alimentație.

Dieteticianul, împreună cu familia, lucrează la creșterea aportului caloric total, la echilibrarea dietei și la promovarea creșterii în greutate. Noile alimente sunt introduse treptat. Este esențială monitorizarea constantă a creșterii și dezvoltării, în special la copii. Pentru a preveni efectele negative asupra gustului, dispoziției și energiei, este vitală refacerea rapidă a nutrienților esențiali.

În situațiile severe, când aportul oral este minim, poate fi necesară alimentația prin sondă nazogastrică, pentru a combate malnutriția. Scopul tratamentului nutrițional este de a îmbunătăți starea nutrițională, de a normaliza obiceiurile alimentare și de a facilita funcționarea socială legată de mâncare. Pe măsură ce starea pacientului se stabilizează, alimentele pe care le consuma anterior pot fi reintroduse progresiv.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Managementul farmacologic

Farmacoterapia nu reprezintă abordarea primară în tratamentul ARFID, dar poate fi aplicabilă în anumite cazuri de către medicul curant.

• Mirtazapina: A fost menționată datorită proprietăților sale de stimulare a apetitului și anxiolitice (de reducere a anxietății).
• Medicații pentru simptome asociate: Medicamente precum ciproheptadina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antipsihoticele atipice (de exemplu, olanzapina) sunt adesea utilizate pentru a trata simptomele asociate, mai degrabă decât ARFID în sine.
• Ciproheptadina: Este o opțiune eficientă off-label (în afara indicațiilor aprobate) pentru ARFID, deoarece îmbunătățește apetitul. Este luată în considerare ca un potențial tratament pentru adulții și copiii malnutriți, inclusiv cei diagnosticați cu ARFID.
• Olanzapina: A fost utilizată off-label pentru a ajuta la reducerea anxietății, a rigidității cognitive și a convingerilor legate de alimente care pot contribui la simptomele ARFID; la unii pacienți, poate promova creșterea în greutate.

Aceste informații au fost oferite de Psih. Andreea Mădălina Simion.

• 
  Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Programează-te!