Ce este malnutriția?

Malnutriția implică deficiențe sau excese nutriționale și/sau calorice, care pot fi cauzate de o alimentație deficitară, de o absorbție redusă ori de utilizarea incorectă a substanțelor nutritive în organism. Afecțiunea se asociază cu activitate inflamatorie și cu alterarea compoziției corporale, mai exact cu reducerea masei musculare, ceea ce afectează funcțiile mentale și condiția fizică. În cazul bolnavilor, malnutriția afectează recuperarea și înrăutățește prognosticul.

  • Programează-te la SANADOR pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat al malnutriției!

Necesarul de nutrienți și calorii diferă în funcție de caracteristicile individuale. Substanțele nutritive sunt macronutrienții (proteine, lipide și glucide), micronutrienții (vitamine și minerale) și alți compuși biologic activi (cum ar fi antioxidanții).Malnutriția apare atunci când statusul nutrițional al organismului este dezechilibrat sever. Aceasta reprezintă o condiție medicală serioasă, care afectează calitatea vieții, fiind asociată cu o rată ridicată de morbiditate și mortalitate. Tulburarea poate îmbrăca mai multe forme și poate afecta inclusiv persoanele cu obezitate. Iată tot ce trebuie să știi despre malnutriție.

Tipuri de malnutriție

Există mai multe tipuri de malnutriție, în funcție de dezechilibrele produse asupra statusului nutrițional și compoziției corporale.

Subnutriția

Subnutriția sau denutriția se referă la un deficit de substanțe nutritive, precum și la pierderea masei musculare și grase. Totuși, aceasta nu apare doar la persoanele subponderale, ci și la cele supraponderale sau obeze. Deși acestea din urmă prezintă un exces de țesut adipos, masa musculară poate fi redusă și pot prezenta carențe nutriționale.

Principalele tipuri de subnutriție includ:

  • Deficitul de micronutrienți: Apare atunci când organismul nu primește destule vitamine și minerale, care sunt esențiale pentru numeroase funcții fiziologice. Spre exemplu, unele dintre acestea sunt implicate în sinteza unor enzime sau hormoni;
  • Malnutriția protein-calorică: Reprezintă o stare de denutriție apărută din cauza unui aport caloric insuficient, precum și unui aport deficitar de proteine. Aceasta se asociază cu subpondere și un catabolism proteic crescut (atrofia masei musculare);
  • Marasmul: Este o formă severă de denutriție protein-calorică și cel mai comun tip de malnutriție la copii și sugari. Aceasta produce scădere ponderală semnificativă și deshidratare prin diaree cronică. Pacienții cu marasm prezintă foarte puțină grăsime și masă musculară vizibilă;
  • Kwashiorkor: Apare în cazul persoanelor cu un deficit sever de proteine, la care dieta constă într-un aport ridicat de carbohidrați (glucide). Se asociază cu retenție de fluide (edeme) și cu bombarea abdomenului;
  • Cașexia: Este cea mai severă formă de malnutriție legată de boală, fiind comună la pacienții cu cancer.

Supranutriția

Această formă de malnutriție reprezintă un dezechilibru nutrițional apărut din cauza excesului de macronutrienți și calorii, în special prin consum de alimente dense nutrițional (bogate în grăsimi și zahăr). Supranutriția produce exces ponderal și obezitate, fiind asociată cu un status inflamator cronic în contextul țesutului adipos excesiv.

Persoanele cu risc de malnutriție

Sunt predispuse la malnutriție persoanele din următoarele categorii:

  • Copiii și adolescenții – mai ales copiii sub 5 ani;
  • Bebelușii și copiii cu stenoză de pilor;
  • Femeile însărcinate și cele care alăptează;
  • Femeile însărcinate cu disgravidie emetizantă;
  • Vârstnicii – persoanele peste 65 de ani, în special cei care locuiesc singuri sau care prezintă incapacitate fizică;
  • Persoanele cu status socio-economic scăzut, cu alimentație deficitară și acces limitat la alimente nutritive;
  • Pacienții cu bulimie sau anorexie nervoasă;
  • Persoanele care urmează diete restrictive;
  • Pacienții cu tulburări de absorbție – de exemplu, cei cu insuficiență pancreatică sau boli inflamatorii intestinale (cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă);
  • Pacienții diagnosticați cu boli care afectează masticația și deglutiția (mestecarea și înghițirea alimentelor), cum ar fi anumite afecțiuni neurologice, cancer oral sau cu tulburări asociate cu reducerea apetitului (de exemplu, depresie, demență, boala Alzheimer);
  • Persoanele care suferă de alcoolism;
  • Pacienții bolnavi – în special cei instituționalizați sau spitalizați. Afecțiunile acute, traumatismele, arsurile și unele afecțiuni cronice, cum ar fi fibroza chistică, cancerul sau boala Parkinson, consumă mai multă energie comparativ cu un organism sănătos. Astfel, nevoia de nutrienți și calorii este mai mare în cazul acestor persoane.
  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Mecanismele malnutriției

Malnutriția apare atunci când aportul de alimente nu poate acoperi nevoile organismului. Acestea sunt ridicate în contextul unui metabolism accelerat, cum ar fi în copilărie sau în cazul unor patologii. Eșecul de acoperire a necesarului nutrițional are loc fie pentru că dieta este deficitară, fie din cauza tulburărilor de absorbție gastrointestinală.

Copiii și adolescenții se află într-un proces intens de creștere și dezvoltare, astfel încât greșelile de alimentație pot favoriza instalarea malnutriției.

Accelerarea metabolismului sau stresul metabolic cauzat de diferite patologii/traumatisme are ca rezultat consumul rezervelor de proteine din masa musculară, în contextul aportului nutrițional deficitar. 

Semne și simptome de malnutriție

Malnutriția poate fi caracterizată de următoarele semne și simptome:

  • Scădere neintenționată în greutate (mai mult de 5% în ultimele 3 luni);
  • Subpondere – IMC (indice de masă corporală) sub 18,5 kg/m2, care reprezintă raportul dintre greutate și pătratul înălțimii;
  • Pierderea țesutului adipos și masei musculare;
  • Lipsa apetitului;
  • Anovulație;
  • Iritabilitate;
  • Oboseală persistentă;
  • Senzația permanentă de frig;
  • Tulburări de concentrare;
  • Depresie;
  • Vindecare întârziată a rănilor;
  • Infecții recurente, cu recuperare prelungită;
  • Senzația de slăbiciune (scăderea forței musculare);
  • Respirație dificilă;
  • Amorțeli și furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor;
  • Piele uscată;
  • Căderea părului;
  • Echimoze (vânătăi);
  • Diaree cronică – în caz de marasm;
  • Inabilitatea de a crește în greutate, rotunjirea abdomenului sau edeme (umflarea membrelor) – în caz de malnutriție de tip kwashiorkor.

În cazul copiilor, pot apărea următoarele manifestări:

  • Întârziere de creștere și dezvoltare;
  • Subpondere;
  • Lipsă de energie;
  • Iritabilitate;
  • Anxietate;
  • Dezvoltare intelectuală întârziată, care poate produce dificultăți de concentrare și învățare.

Cum se pune diagnosticul de malnutriție?

Diagnosticul de malnutriție este pus prin examenul clinic și evaluarea statusului nutrițional, care poate presupune cântărirea, analiza compoziției corporale cu bioimpedanță și măsurarea altor indici antropometrici, cum ar fi circumferința brațului.

În cazul adulților, medicul utilizează un scor de risc nutrițional, pentru diagnosticul malnutriției. Un astfel de test ia în considerare următoarele caracteristici:

  • IMC-ul scăzut – în funcție de tipul testului, diagnosticul de malnutriție este pus la o valoare a IMC-ului sub 18,5 kg/m2, sub 20 kg/m2 (la persoane sub 70 de ani) sau sub 22 kg/m2 (la persoane peste 70 de ani);
  • Procentul redus de masă musculară;
  • Scădere ponderală mai mare de 5% în ultimele 3 luni sau 10% în ultimele 6 luni;
  • Prezența unui traumatism, unei afecțiuni acute sau cronice;
  • Reducerea semnificativă a aportului alimentar în ultimele săptămâni sau prezența unei boli gastrointestinale asociate cu tulburări de absorbție.

În cazul copiilor, indicele de masă corporală este corelat cu graficele (curbele) de creștere.

Medicul poate recomanda, în plus, o serie de analize de sânge. Pe lângă cele uzuale (cum ar fi hemoleucogramă), pot fi necesare teste pentru determinarea nivelului unor nutrienți din organism (de exemplu, sideremie și feritină, în cazul fierului, sau dozarea unor vitamine). Nivelul seric al albuminei și cel al prealbuminei, două tipuri de proteine, sunt sugestive pentru diagnosticul malnutriției.

De asemenea, dacă nu se cunosc cauzele malnutriției, investigațiile medicale suplimentare sunt esențiale pentru identificarea afecțiunilor care ar putea sta la baza acesteia.

Complicațiile provocate de malnutriție

Complicațiile malnutriției depind de durată, severitate și carențele nutriționale prezente. Spre exemplu, deficitul de vitamina A se asociază cu tulburări de vedere, iar carența de vitamină D produce demineralizarea osoasă sau osteoporoză. De asemenea, aportul redus de fier, vitamina B12 și acid folic produce anemie (scăderea numărului de globule roșii din sânge).

De asemenea, malnutriția este asociată cu afectarea funcției cardiace, respiratorii, renale, imune, gastrointestinale. Pe lângă consecințele fizice, malnutriția poate produce și complicații psihologice, cum ar fi depresia și anxietatea.

De asemenea, aceasta îngreunează recuperarea după afecțiuni acute, traumatisme și arsuri, ceea ce afectează prognosticul. Rata mortalității este ridicată la pacienții malnutriți tratați chirurgical.

Tratamentul malnutriției

Tratamentul malnutriției diferă în funcție de severitatea afecțiunii și are loc sub monitorizarea specialistului. Acesta presupune optimizarea alimentației, prin creșterea treptată a aportului caloric și nutritiv, pentru a preveni sindromul de realimentare, o afecțiune care pune viața în pericol. Acest sindrom apare în cazurile severe de denutriție, atunci când alimentația este reluată rapid, după o perioadă prelungită de post alimentar.

Medicul specialist în Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice poate indica un plan alimentar corect și consiliere nutrițională. Soluțiile recomandate pot include:

  • Includerea mai multor gustări în meniul zilnic;
  • Prepararea unor mese bogate în calorii și proteine;
  • Consumul unor soluții enterale orale (suplimente medicale bogate nutritiv).

În cazurile severe, când nutriția pe cale orală nu este posibilă, poate fi recomandată nutriția enterală (de exemplu, prin tub nazo-gastric) sau parenterală (pe cale intravenoasă), care se realizează în spital, cu soluții special concepute pentru aceste tipuri de alimentație.

Cum prevenim malnutriția?

Cea mai eficientă metodă de a preveni malnutriția este adoptarea unei diete nutritive și echilibrate. Aceasta trebuie să excludă produsele procesate industrial și să includă alimente din toate grupele alimentare, în cantități adecvate, cum ar fi:

  • Fructe și legume;
  • Cereale (pâine, paste, orez), preponderent integrale;
  • Leguminoase boabe;
  • Carne slabă, pește, ouă;
  • Lactate (lapte, brânzeturi, iaurturi);
  • Oleaginoase (nuci și semințe);
  • Ulei vegetal extravirgin (cum ar fi cel de măsline), în cantități mici.

De asemenea, trebuie descoperite și tratate corect afecțiunile cronice. În unele cazuri, medicul poate recomanda suplimente alimentare, dar acestea trebuie să fie recomandate de un medic nutriționist.

La SANADOR, pacienții beneficiază de consiliere nutrițională asigurată de medici empatici și experimentați, care vor recomanda un regim alimentar personalizat, în funcție de nevoile fiecărui pacient, pentru a preveni malnutriția. Dacă a apărut deja această afecțiune, atunci medicul specialist va indica soluțiile potrivite, cu schimbarea dietei și, la nevoie, administrarea unor suplimente alimentare. În plus, la SANADOR pacienții au acces la toate analizele și investigații medicale necesare pentru diagnosticul precoce al afecțiunilor care pot provoca malnutriție.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR