Ce este tahipneea

Tahipneea este un termen care desemnează o respirație rapidă și superficială, caracterizată printr-un număr crescut de respirații pe minut. În mod obișnuit, un adult sănătos respiră între 12 și 20 de ori pe minut. Când frecvența respiratorie depășește acest interval, vorbim despre tahipnee. La SANADOR, pacienții au acces laconsult multidisciplinar, la investigații avansate pentru diagnostic și la metode moderne de tratament.

Tahipneea nu este o boală în sine, ci un semn clinic, care poate apărea în contexte variate, atât în mod fiziologic, cât și în cazul unor afecțiuni. Poate apărea tahipnee la nou-născut, în special dacă este prematur, fiind una dintre cele mai frecvente manifestări respiratorii din această categorie de vârstă.

Printre investigațiile care pot fi recomandate pentru a descoperi cauza care provoacă tahipnee se numără și radiografia pulmonară.

  • La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru respirație rapidă și superficială

Tahipneea apare atunci când organismul încearcă să compenseze un dezechilibru între oxigen și dioxid de carbon. Deși poate fi o reacție normală la efort fizic, febră sau stres, accelerarea respirației este adesea un semn al unei afecțiuni subiacente.

Printre cele mai frecvente cauze de tahipnee se numără:

Alte cauze includ intoxicațiile, supradozajele medicamentoase sau afectarea centrilor respiratori din creier. Pentru tahipneea tranzitorie a nou-născutului, factorii de risc includ nașterea prematură, nașterea prin cezariană, diabetul gestațional, astmul matern, greutatea mică sau mare pentru vârsta gestațională, asfixia perinatală.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semne și simptome asociate cu tahipneea

Semnele și simptomele tahipneei variază în funcție de vârstă și de cauza subiacentă, însă principalul element comun este accelerarea ritmului de respirație.

La adulți, tahipneea este definită de obicei ca o frecvență respiratorie de peste 20–25 de respirații pe minut în repaus, în timp ce la o tahipnee la nou-născut este considerată prezentă atunci când ritmul respirator depășește 44 de respirații pe minut.

Cazurile de tahipnee la copii sau la adulți pot fi însoțite de dificultăți de respirație (dispnee), senzație de aer insuficient sau chiar de dureri toracice. În cazurile în care nivelul de oxigen scade semnificativ, pot apărea semne de cianoză, adică o colorație albăstruie sau cenușie a buzelor, unghiilor sau pielii. Pe măsură ce respirația devine mai solicitantă, mușchii toracici pot fi implicați excesiv, fiind vizibilă retracția pieptului la fiecare inspirație.

În formele mai severe, pot apărea simptome asociate cu accelerarea respirației, precum oboseala accentuată și incapacitatea de a vorbi în propoziții complete. În anumite situații, tahipneea poate fi prezentă fără alte manifestări vizibile, mai ales atunci când este cauzată de dezechilibre metabolice sau afecțiuni ale sistemului nervos central.

La nou-născuți, semnele care însoțesc adesea o tahipnee tranzitorie sunt dilatarea nărilor, gemete respiratorii, retracții intercostale. Regiunea periorală poate deveni albăstruie, indicând oxigenare deficitară. De regulă, această formă de tahipnee se ameliorează spontan în câteva zile de la naștere.


  • SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Complicațiile provocate de o frecvență respiratorie crescută

Accelerarea ritmului de respirație poate conduce la o serie de complicații, mai ales atunci când persistă sau este severă.

O frecvență respiratorie crescută reduce eficiența ventilației alveolare, ceea ce duce la hipoxie (scăderea oxigenului în sânge) și, în unele cazuri, la hipocapnie (eliminarea excesivă de dioxid de carbon). Aceste dezechilibre afectează funcționarea organelor vitale, în special creierul și inima.

Accelerarea ritmului de respirație implică un efort muscular crescut, care în timp poate conduce la oboseală respiratorie, mai ales la pacienții cu boli pulmonare sau în cazurile de tahipnee la copii mici. Într-o tahipnee la nou-născut, lipsa tratamentului adecvat poate duce la insuficiență respiratorie acută, necesitatea de oxigenoterapie sau suport ventilator.

Tahipneea poate fi semnul unei afecțiuni grave nediagnosticate, precum insuficiența cardiacă, embolia pulmonară sau infecțiile severe, iar întârzierea intervenției medicale poate agrava prognosticul pacientului.

La sugari și copii, tahipneea netratată poate duce la deshidratare, alimentație inadecvată și întârziere în creștere, întrucât efortul respirator interferează cu suptul și somnul.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Diagnosticul de tahipnee

Diagnosticul de tahipnee începe cu o evaluare clinică atentă, care urmărește stabilizarea pacientului, mai ales când accelerarea respirației afectează oxigenarea. Echipa medicală acordă prioritate administrării oxigenului, atunci când este necesar, pentru a restabili echilibrul respirator.

Ulterior, anamneza și examenul fizic oferă indicii importante. Medicul va investiga prezența unor boli respiratorii cunoscute, infecții recente sau expuneri care pot explica tahipneea. Auscultația pulmonară și măsurarea saturației de oxigen prin pulsoximetrie sunt folosite pentru evaluarea stării respiratorii.

Pentru a identifica cauza exactă, medicul recomandă investigații suplimentare. Radiografia toracică ajută la depistarea afecțiunilor pulmonare sau a unor complicații, iar gazometria arterială evaluează oxigenul și dioxidul de carbon din sânge, oferind informații despre echilibrul acido-bazic. În anumite situații, medicul recomandă și teste funcționale respiratorii, ecografie toracică sau investigații cardiace precum EKG.

Analizele de sânge pot indica prezența infecțiilor, anemiei sau dezechilibrelor metabolice care pot provoca tahipnee. În cazuri mai complexe, pot fi necesare investigații imagistice avansate sau evaluări neurologice.

Tratamentul pentru frecvență respiratorie crescută

Tratamentul tahipneei depinde de cauza subiacentă și vizează corectarea dezechilibrelor respiratorii și prevenirea recurenței simptomului.

În cazurile ușoare, mai ales într-o tahipnee la copii mai mari și adulți, sunt recomandate tehnici de respirație profundă, lentă, utilizând diafragma, prin inspir și expir controlat pe nas sau gură, pentru a reduce accelerarea ritmului de respirație și a opri hiperventilația.

La sugari și copiii mici, tratamentul pentru o tahipnee tranzitorie constă în administrarea oxigenului prin mască sau canulă nazală, pentru a corecta frecvența respiratorie crescută și a asigura o oxigenare adecvată. În situații severe, când accelerarea respirației provoacă insuficiență respiratorie, este necesară intervenția de urgență prin metode avansate, cum ar fi presiunea pozitivă continuă în căile respiratorii (CPAP) sau ventilația mecanică.

Tratamentul specific pentru tahipnee include abordarea bolii de bază. În cazul bolilor cronice respiratorii, precum astmul sau BPOC, medicul prescrie bronhodilatatoare inhalatorii, care relaxează musculatura căilor respiratorii, facilitând trecerea aerului spre alveole. Infecțiile pulmonare bacteriene necesită tratament antibiotic, în timp ce infecțiile virale sunt gestionate prin terapie de susținere și deschiderea căilor respiratorii cu bronhodilatatoare.

Dacă accelerarea ritmului de respirație este determinată de anxietate, recomandările includ terapia cognitiv-comportamentală și, dacă este cazul, medicație anxiolitică pentru controlul simptomelor și prevenirea episoadelor recurente.

Cum poate fi prevenită tahipneea

Prevenția în tahipnee depinde în mare măsură de controlul și gestionarea cauzelor care pot declanșa accelerarea ritmului de respirație. Deși nu toate formele de tahipnee pot fi evitate, există măsuri eficiente care reduc riscul apariției acesteia.

Printre acestea se numără evitarea alergenilor și a factorilor iritanți, precum fumul de țigară, dar și practicarea regulată a exercițiilor fizice, pentru creșterea rezistenței respiratorii. Tratamentul adecvat al afecțiunilor subiacente, cum ar fi astmul sau tulburările de anxietate, reprezintă un factor important în prevenirea tahipneei.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, problemele respiratorii sunt gestionare printr-o abordare multidisciplinară, care include consultații de cardiologie, pneumologie, boli infecțioase, iar în cazul micilor pacienți și consult de pediatrie. În funcție de specificul fiecărui caz în parte, consultația este urmată de analize de laborator, probe respiratorii funcționale sau investigații imagistice performante, realizate cu echipamente de ultimă generație. Astfel, printr-o evaluare medicală detaliată, este stabilit diagnosticul corect, iar echipa medicală poate recomanda tratamentul potrivit.

Tratamentul este individualizat, pentru ameliorarea rapidă a simptomatologiei, prevenirea complicației și managementul corect al afecțiunii care a provocat tahipneea. În cazul unor urgențe medicale, pacienții cu dificultăți de respirație se pot adresa către Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR, pentru o evaluare medicală promptă. În funcție de recomandarea medicală stabilită pentru fiecare în parte, pacienții au acces la internare pe secția de specialitate sau, în cazuri severe, la suport respirator avansat, în Secția de Terapie Intensivă de categoria I.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR