Tahicardia este denumirea medicala data accelerarii frecventei batailor inimii, cu depasirea valorilor normale de pulsatii pe minut. Etimologic, se compune din „tahi”, care inseamna rapid, si „cardie”, care inseamna inima. Aceste valori crescute sunt inregistrate in stare de repaus, ritmul cardiac fiind inregistrat fie in camerele superioare ale inimii, fie in cele inferioare sau in ambele, crescut in mod fiziologic sau determinat de o anumita patologie. Valorile ritmului cardiac depind si de varsta subiectului, tahicardia fiind semnalata odata cu depasirea urmatoarelor valori:

  • peste 180 bpm (batai pe minut) la nou-nascuti;
  • peste 170 bpm la sugari (pana la 1 an);
  • peste 140 bpm la copiii cu varste cuprinse intre 3 si 4 ani;
  • peste 130 bpm la copiii cu varste cuprinse intre 8 si 12 ani;
  • peste 120 bpm la adolescenti;
  • peste 100 bpm la adolescentii cu varsta peste 15 ani si la adulti.

Prin urmare, tahicardia poate fi provocata din cauze fiziologice (tahicardie sinusala) sau patologice.

Tahicardia sinusala este de cele mai multe ori asimptomatica, manifestandu-se ca raspuns al organismului la diversi stimuli fiziologici, precum efortul, sau la eliberarea de catecolamine, in situatii de stress, lupta, furie, frica, anxietate etc. Alte cauze pentru tahicardia sinusala pot include:

  • hipertermia maligna;
  • hipertiroidism;
  • boala Kawasaki;
  • anemie, insuficienta cardiaca;
  • boala pulmonara cronica, ischemia coronara acuta sau infarctul miocardic;
  • hipovolemia cu hipotensiune si stare de soc;
  • socuri electrice;
  • hipoxie;
  • sevraj.

Tahicardia patologica este o aritmie cu potential periculos, avand originea la nivel ventricular sau atrial. Poate fi o complicatie, deseori fatala, a infarctului de miocard.

Tipuri

In functie de regularitatea batailor, tahicardia poate avea un ritm regulat (tahicardia ventriculara, tahicardia atrioventriculara nodala reintranta, tahicardia jonctionala) sau neregulat (fibrilatia atriala sau ventriculara). De asemenea, tahicardia poate fi impartita in trei categorii, in functie de localizarea de la nivelul inimii:

Tahicardia atriala – este o forma benigna de cele mai multe ori, care debuteaza la nivelul atriilor. Nodul atrioventricular preia impulsurile electrice, insa nu le transmite mai departe, catre ventricule;

Tahicardia jonctionala – aceasta forma este provocata, in majoritatea cazurilor, de o scurtcircuitare ce are loc la nivelul nodului atrioventricular. De asemenea, acest tip de tahicardie poate fi declansat si de catre un fascicul de conductie anormal, fiind de regula benigna. Tahicardia jonctionala poate evolua prin crize paroxistice, purtand numele de Boala lui Bouveret;

Tahicardia ventriculara – este cea mai periculoasa forma, putand degenera rapid, iar in timp are potentialul de a declansa alte patologii grave, precum fibrilatii si stop cardiorespirator. Necesita atentie medicala urgenta, fiind o afectiune greu de tolerat, din cauza ventriculului ce nu mai poate indeplini functia de ejectie a sangelui.

Simptome

O tahicardie poate evolua fara ca pacientul sa prezinte simptome clare. Pot aparea, in unele cazuri, palpitatii, dureri in piept sau puls crescut, pana la stari de ameteala sau chiar sincopa (lesin). Cu toate acestea, cand este depistata, tahicardia trebuie tratata imediat, in caz contrar avand potentialul de a degenera sub forma unor complicatii severe, precum insuficienta cardiaca, accidentul vascular cerebral sau stop cardiorespirator.