Septicemia este o afecțiune amenințătoare de viață și o urgență medicală. Septicemia reprezintă o reacție exagerată a organismului la o infecție generalizată. Aceasta are loc cel mai frecvent când o bacterie invadeaza circulația sistemică, putând ajunge oriunde în organism. În evoluție poate determina șoc septic și insuficiență multiplă de organ și provocă decesul.
Septicemia apare cel mai frecvent ca urmare a unei infecții bacteriene. Alte cauze pot fi infecțiile virale, fungice sau parazitare. Infecțiile de tract respirator (de exemplu, traheita), urinar, gastro-intestinal sau genital pot determina septicemie atunci când microorganismul incriminat depășește bariera pe care sistemul imunitar o realizează pentru a limita infecția. Patogenul ajunge în sânge, determinând bacteriemie și ulterior sepsis.
Sepsisul poate afecta orice persoană, însă este mai frecventă la vârste extreme. Nou-născuții sunt supuși unui risc mai mare de a dezvolta septicemie rapid, fără simptome clinice care să orienteze spre sursa infecției. De aceea, este important ca orice febră să fie tratată la această vârstă ca o posibilă manifestare a septicemiei. Vârstnicii peste 65 de ani pot, de asemenea, să dezvolte mai frecvent sepsis, datorită capacității scăzute de apărare a organismului.
Arsurile reprezintă o poartă de intrare pentru bacterii, iar pacientul ars prezintă un risc important de a dezvolta infecții severe și sepsis. De asemenea, unele infecții cutanatate, precum carbunculul, pot duce la complicații severe, printre care se numără și septicemia.
Pacienții purtători de cateter venos, în special central, pot dezvolta septicemie prin infectarea dispozitivului la poarta de intrare și ulterior trecerea microorganismelor în torentul sangvin.
Diabetul zaharat, chimioterapicele și dializa reduc capacitatea imună a organismului, fiind factori de risc importanți pentru dezvoltarea septicemiei.
Imunosupresia (de exemplu, infecția cu HIV), sarcina, spitalizările prelungite, ventilația mecanică, statusul post-operator și tratamentul îndelungat cu corticosteroizi sunt alți factori ce presupun un risc crescut de septicemie.
Infecțiile severe sau tratate în mod incorect pot depăși localizarea primară. Dacă sistemul imunitar nu reușește să creeze o barieră împotriva infecției, bacteriile ajung în sistemul sangvin. Sângele poate purta infecția la multiple organe, ducând, astfel, la o afectare sistemică a întregului organism. De aceea, analiza cea mai importantă pentru a identifica etiologia sepsisului este hemocultura (cultura din sânge).
Septicemia reprezintă o urgență medicală, iar semnele și simptomele care pot să apară sunt:
În funcție de locul infecției primare pacienții pot prezenta: diaree, vărsături, simptome respiratorii sau urinare iritative (polakiurie și disurie - urinări dese cu disconfort)
Complicația cea mai severă a sepsisului este șocul septic, în care bolnavul nu poate sta în picioare, e somnolent și prezintă confuzie extremă. Rata mortalității în cazul șocului septic este de 30-40%.
Datorită scăderii tensiunii arteriale și a tendinței crescute de a forma cheaguri (hipercoagulabilitate) septicemia poate determina insuficiență multiplă de organe (MSOF). Organele vitale precum inima, rinichii sau creierul pot fi afectate de lipsa de aport sangvin și de oxigen.
Complicațiile pe termen lung ale septicemiei pot fi stări de oboseală, dureri articulare sau toracice, edeme (umflarea membrelor), slăbiciune musculară și risc crescut de a dezvolta noi infecții.
Dacă suspectați că aveti septicemie este necesar să vă prezentați la cea mai apropiată Camera de Gardă, în cel mai scurt timp, pentru o evaluare completă. Septicemia nu este o afecțiune care se tratează acasă și orice întârziere poate avea consecințe foarte grave!
Medicul urgentist va efectua o evaluare clinică și va stabili severitatea simptomatologiei pe baza unui scor denumit qSOFA (quick Score for Sepsis). Acest scor cuprinde modificările statusului mental, capacității respiratorii și ale tensiunii arteriale.
Analizele de sânge efectuate de rutină în sepsis sunt hemograma, enzimele hepatice, probele renale, coagulograma și echilibrul acido-bazic. Sumarul de urină și urocultura pot fi indicate în cazul suspiciunii unei infecții cu punct de plecare urinar.
În funcție de locul infecției primare suspectate, medicul urgentist va recomanda efectuarea investigațiilor imagistice – radiografie toracică pulmonară, computer tomograf (CT), ecografie sau examinare prin rezonanță magnetică (RMN).
În puseu febril se va recolta hemocultura, în funcție de care se alege tratamentul. Hemocultura reprezintă cultivarea sângelui pe medii speciale și incubarea pentru o perioadă de câteva zile pentru a depista dacă există bacterii. În cazul în care pe mediul de cultură se vor dezvolta germeni, se va realiza antibiogramă pentru a testa sensibilitatea acestuia la diferite antibiotice și a alege cel mai bun tratament.
Septicemia necesită spitalizare și tratament antibiotic din prima oră de suspiciune a acestui diagnostic. Antibioticele utilizate cu spectru larg sau asocieri de mai multe antibiotice sunt administrate obligatoriu intravenos. Antibioterapia va fi reevaluată după rezultatul hemoculturii. Durata medie a tratamentului antibiotic este de 10 zile, dar poate depăși această durată în cazuri grave.
Administrarea fluidelor intravenos va umple patul vascular și va susține tensiunea arterială. Dacă tensiunea continuă să fie scăzută, se pot administra medicamente vasporesoare.
În cazul în care organele vitale cedează datorită infecției generalizate și a tulburărilor circulatorii, pot deveni necesare dializa, pentru a susține funcția renală, sau ventilația mecanică, pentru a permite respirația.
Septicemia poate fi prevenită prin tratarea corectă a infecțiilor și respectarea tuturor procedurilor de îngrijire, conform indicațiilor medicului curant. Igiena mâinilor prin spălarea cu apă și săpun timp de 20 de secunde, dezinfectarea leziunilor și vaccinarea sunt metode care scad riscul de infecție.
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
