Cum apare un șoc anafilactic
În mod normal, sistemul imunitar ne apără de substanțele străine din mediul extern, prin producerea unor proteine numite anticorpi (imunoglobuline), precum și a unor molecule și enzime specifice. Acest proces ne protejează de expunerea la particule nocive sau diverse microogranisme, precum virusuri sau bacterii.
În caz de anafilaxie, propriul organism reacționează în mod exagerat la expunerea la anumite substanțe și determină o reacție inflamatorie extinsă și severă, cu evoluție rapidă. Legarea imunoglobulinei E de receptorul de pe celulele mastocitare determină degranularea acestora și eliberarea de histamină în cantități mari. Această substanță determină dilatarea vaselor de sânge, cu scăderea consecutivă a tensiunii arteriale, inflamația și edemul căilor aeriene, cu afectarea respirației.
Orice substanță poate deveni un posibil alergen pentru o persoană predispusă. În general, la primul contact cu alergenul pot apărea reacții alergice ușoare, de tip erupții cutanate, eritem (roșeață), prurit (mâncărime), tuse, rinoree (secreții nazale abundente sau apoase) sau strănut. Chiar dacă prima reacție alergică la un anumit alergen a fost una ușoară în trecut, există șansa apariției șocului anafilactic la o expunere ulterioară la același alergen.
Cele mai comune substanțe care pot determina șoc anafilactic la copii sunt alergenii alimentari, de tipul:
- Arahidele și nucile;
- Soia;
- Semințe de susan;
- Proteina din laptele de vacă;
- Pește;
- Crustacee.
La adulți, pe lângă alergia alimentară, alți factori declanșatori ai șocului anafilactic pot fi reprezentați de: