Litiaza renala

Cunoscuta in limbajul popular si drept "pietre la rinichi", litiaza renala este o afectiune a aparatului urinar, care se manifesta prin formarea si inchegarea de material cristalin si a sarurilor de la nivelul tractului urinar, de la rinichi pana la vezica urinara. Calculii se formeaza atunci cand urina este prea concentrata, ceea ce conduce la acumularea materialelor cristaline. Descoperiti la timp, calculii nu cauzeaza leziuni permanente, lucru care se intampla odata ce incep sa se deplaseze.

In cele mai multe cazuri, daca sunt descoperiti in stadiu incipient, calculii pot fi tratati prin administrarea de medicamente, alaturi de consumul unei cantitati mai mari de apa. Exista insa si cazuri in care litiaza renala poate cauza infectii urinare sau, in cazurile severe, poate necesita interventie chirurgicala. Afectiunea are o incidenta ridicata, estimandu-se ca 1 din 20 de persoane manifesta aceasta afectiune.

Simptome

Pietrele de mici dimensiuni nu prezinta de regula simptome, insa in cazul calculilor de dimensiuni mai mari pot aparea numeroase manifestari. De exemplu, calculii acumulati la nivelul ureterului (un canal de legatura intre rinichi si vezica urinara) pot ramane blocati, oprind fluxul urinar. Simptomul prevalent este durerea puternica in zona lombara, debutand acut si crescand in intensitate. Alte simptome includ tulburarea aspectului urinei, dureri in timpul mictiunii, miros diferit al urinei, senzatie permanenta de urinare.

In unele cazuri, urina poate fi de o culoare brun-rosiatica, atunci cand calculii cauzeaza sangerari de-a lungul tractului. Se recomanda vizita de urgenta la medic atunci cand persoana prezinta febra, frisoane, greata sau varsaturi, sange in urina (hematurie), dificultati la urinare.

Factori de risc

De regula, litiaza renala nu are o singura cauza, ci este o manifestare a unui cumul de factori, care duc la un dezechilibru al componentei chimice a urinei. Astfel, aceasta poate contine substante care conduc la formare de calculi, precum calciul in cantitati mari, acidul uric, oxalatul etc. Dintre alti factori de risc putem aminti:

• Deshidratarea - cauzata fie de un aport insuficient de lichide, de exercitii fizice in exces, fara un consum adecvat de lichide, fie de temperaturi ridicate;
• Istoricul familial si individual;
• Alimentatia - sarea este o substanta care incetineste filtrarea calciului la nivelul renal; zaharul si proteinele sunt alti factori care pot conduce la formarea calculilor;
• Obezitatea;
• Dezechilibrul metabolic, care poate schimba componenta urinei;
• Infectii ale tractului urinar;
• Medicamente, precum Crixivan, un diuretic folosit in tratamentul HIV.

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, se folosesc atat metode imagistice – care includ tomografia CT cu spirala, care poate identifica tipurile de calculi, radiografia abdominala, ecografia (nu este la fel de eficienta in identificarea calculilor de mici dimensiuni) sau pielografia intravenoasa (cu care se pot constata blocajele la nivelul tractului urinar) –, cat si metode paraclinice, precum compozitia urinei sau a sangelui, care poate evidentia un nivel crescut de calciu sau de acid uric.