Cunoscută în limbajul popular și drept "pietre la rinichi", litiaza renală este o afecțiune a aparatului urinar, care se manifestă prin formarea și închegarea de material cristalin și a sărurilor de la nivelul tractului urinar, de la rinichi până la vezica urinară. Calculii se formează atunci când urina este prea concentrată, ceea ce conduce la acumularea materialelor cristaline. Descoperiți la timp, calculii nu cauzează leziuni permanente, lucru care se întâmplă odată ce încep să se deplaseze.

În cele mai multe cazuri, dacă sunt descoperiți în stadiu incipient, calculii pot fi tratați prin administrarea de medicamente, alături de consumul unei cantități mai mari de apă. Există însă și cazuri în care litiaza renală poate cauza infecții urinare sau, în cazurile severe, poate necesita intervenție chirurgicală. Afecțiunea are o incidența ridicată, estimându-se că 1 din 20 de persoane manifestă această afecțiune.

Simptome

Pietrele de mici dimensiuni nu prezintă de regulă simptome, însă în cazul calculilor de dimensiuni mai mari pot apărea numeroase manifestări. De exemplu, calculii acumulați la nivelul ureterului (un canal de legătură între rinichi și vezica urinară) pot rămâne blocați, oprind fluxul urinar. Simptomul prevalent este durerea puternică în zona lombară, debutând acut și crescând în intensitate. Alte simptome includ tulburarea aspectului urinei, dureri în timpul micțiunii, miros diferit al urinei, senzație permanentă de urinare.

În unele cazuri, urina poate fi de o culoare brun-roșiatică, atunci când calculii cauzează sângerări de-a lungul tractului. Se recomandă vizită de urgență la medic atunci când persoană prezintă febră, frisoane, greață sau vărsături, sânge în urină (hematurie), dificultăți la urinare.

Factori de risc

De regulă, litiaza renală nu are o singură cauză, ci este o manifestare a unui cumul de factori, care duc la un dezechilibru al componenței chimice a urinei. Astfel, aceasta poate conține substanțe care conduc la formare de calculi, precum calciul în cantități mari, acidul uric, oxalatul etc. Dintre alți factori de risc putem aminti:

  • Deshidratarea - cauzată fie de un aport insuficient de lichide, de exerciții fizice în exces, fără un consum adecvat de lichide, fie de temperaturi ridicate;
  • Istoricul familial și individual;
  • Alimentația - sarea este o substanță care încetinește filtrarea calciului la nivelul renal; zahărul și proteinele sunt alți factori care pot conduce la formarea calculilor;
  • Obezitatea;
  • Dezechilibrul metabolic, care poate schimbă componentă urinei;
  • Infecții ale tractului urinar;
  • Medicamente, precum Crixivan, un diuretic folosit în tratamentul HIV.

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, se folosesc atât metode imagistice – care includ tomografia CT cu spirală, care poate identifica tipurile de calculi, radiografia abdominală, ecografia (nu este la fel de eficientă în identificarea calculilor de mici dimensiuni) sau pielografia intravenoasă (cu care se pot constată blocajele la nivelul tractului urinar) –, cât și metode paraclinice, precum compoziția urinei sau a sângelui, care poate evidenția un nivel crescut de calciu sau de acid uric.