Infecțiile coloanei vertebrale

Ce sunt infecțiile coloanei vertebrale?

Infecțiile coloanei vertebrale, inclusiv osteomielita și spondilodiscita, sunt niște infecții rare în care bacteriile, fungii sau virusurile invadează măduva spinării sau vertebrele. Osteomielita vertebrală afectează în mod particular oasele ce alcătuiesc coloana vertebrală, în timp ce spondilodiscita este o infecție a discurilor intervertebrale și a corpurilor vertebrale adiacente. Vino la SANADOR pentru tratament modern!

Infecțiile coloanei vertebrale pot apărea din diverse cauze, precum traumatisme directe la nivelul coloanei, infecții în zone de proximitate, prin diseminare hematogenă a bacteriilor sau ca o complicație postoperatorie.

În mod uzual, ostomielita vertebrală era diagnosticată mai frecvent la adulții peste 50 de ani, însă în ultima perioadă este din ce în ce mai des observată în rândul adulților tineri, din cauza unor factori de risc precum consumul de droguri intravenoase. În lipsa unui tratament prompt, infecțiile coloanei vertebrale pot duce la paralizie sau chiar sepsis și deces.

• 
  021 9699 Programează-te acum!

Tipuri

Infecțiile spinale cuprind o gamă largă de afecțiuni ale componentelor anatomice ale coloanei vertebrale și măduvei spinării, fiecare având caracteristici distincte. Termenul de infecții spinale cuprinde un spectru larg de infecții ce sunt preponderent cauzate de bacterii, infecțiile fungice sau virale find mai rare.

După locul infecției și caracteristicile asociate infecției spinale, se descriu mai multe tipuri:

• Discită infecţioasă – predominant observată la copii;
• Spondilite – constau în infecţiile vertebrelor şi ale proceselor vertebrale;
• Spondilodiscită – presupun infecţia discului intervertebral și a corpurilor vertebrale adiacente;
• Infecții septice ale articulațiilor disco-vertebrale;
• Abcese epidurale – manifestate rar ca abces spinal izolat, frecvent implicând diseminarea în vecinătate, în canalul medular.

Infecțiile bacteriene ale coloanei vertebrale se împart suplimentar în infecții piogene sau granulomatoase (tuberculoza sau bruceloza), cu variate manifestări în părți diferite ale coloanei vertebrale. Infecțiile se pot extinde în canalul medular și afecta sacul dural sau în spațiul epidural ori la țesutul conjunctiv paravertebral. În general, infecțiile nu rămân localizate la un segment anatomic și au tendința să disemineze, cuprinzând mai multe structuri ale coloanei vertebrale.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru infecțiile coloanei vertebrale

Factorii de risc ce predispun la infecții ale coloanei vertebrale sunt multipli: consumul de droguri, diabetul zaharat, hemodializa și insuficiența renală, imunosupresie cauzată de consumul de alcool sau de corticosteroizi ori de afecțiuni maligne sau SIDA. Persoanele care au istoric de endocardită infecțioasă, proceduri invazive sau operații pe coloana vertebrală sunt la risc crescut pentru a dezvolta aceste infecții. Vârstnicii, chiar şi în absenţa altor factori de risc sunt mai predispuşi la a dezvolta infecţii ale coloanei vertebrale.

Osteomielita vertebrală este în general cauzată de infecţia cu Staphylococcus aureus. Mai rar, anumiţi fungi sau micobacterii, precum Mycobacterium tuberculosis, pot duce la osteomielită vertebrală. Fracturile şi plăgile prin înţepare pot predispune la infecţii osoase.

Infecţia ţesutului conjunctiv adiacent, escarele şi infecţiile de tract urinar pot promova diseminarea microorganismelor la nivelul coloanei vertebrale, aceste tipuri de infecţii adăugându-se celorlalţi factori de risc menţionaţi.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semne și simptome de infecții ale coloanei vertebrale

Infecțiile spinale se mainfestă în general insidios, cu simptomatologie și semne minime. Cel mai frecvent simptom este durerea de spate, care se înrăutățește la mobilizare și nu răspunde la metodele clasice de calmare a durerii. Există și semne neurologice care apar tardiv în timpul bolii, indicând o posibilă prăbușire a corpului vertebral.

Copiii cu osteomielită vertebrală se pot prezenta cu debut acut cu greață, febră și dureri de spate ce asociază rigiditate și dificultăți de mobilizare. În cazuri severe, simptomele pot progresa către febră înaltă, transpirații nocturne, leucocitoză relevată de analizele de laborator și șoc.

La examenul obiectiv, se poate decela sensibilitate deasupra vertebrei afectate, împreună cu reducerea gradelor de mobilitate. În infecțiile mai avansate, pot apărea și simptome neurologice, din cauza prăbușirii corpului vertebral sau formării abceselor epidurale. Pacienții prezintă slăbiciune, semne de compresie radiculară și paralizie.

O examinare detaliată a funcțiilor senzitive și motorii este necesară, ce va evalua și forța musculară, nivelul de sensibilitate, reflexele și tonusul rectal. Alte simptome frecvente ale infecțiilor spinale includ slăbiciunea musculară, amorțeala și furnicăturile, scăderea în greutate și dificultățile la urinat.

Plăgile postoperatorii pot prezenta secreții, roșeață și edem sau sensibilitate la locul inciziei. Osteomielita vertebrală este foarte dureroasă și se asociază frecvent cu febră, frisoane, scădere ponderală, spasme musculare și deficite neurologice. Discitele pot fi inițial asimptomatice, cu progresie bruscă către dureri severe de spate, în special în rândul copiilor.

Infecțiile de canal medular produc durere severă de spate, ce ulterior devine durere radiculară de nerv spinal și se asociază cu slăbiciune musculară și, posibil, paralizie. Infecțiile de țesut conjunctiv se pot prezenta cu simptome nespecifice, precum dureri abdominale ce pot iradia pe flancuri ori către șold sau coapsă.

• 
  Dacă ai manifestări de infecții ale coloanei vertebrale, vino la SANADOR!

Complicațiile infecțiilor spinale

Complicațiile infecțiillor spinale pot avea un impact serios sau consecințe amenințătoare de viață. Fără o intervenție promptă și tratament adecvat, complicațiile ce pot rezulta sunt:

• Compresia măduvei spinării – infecția măduvei spinării poate duce la compresie, rezultând în deficite motorii și senzitive permanente.
• Infarct de măduvă – infecțiile severe pot limita circulația sanguină către măduva spinării, ducând la ischemie (infarct).
• Fibroza măduvei spinării apare ca rezultat al inflamației cronice și al leziunilor de la acest nivel, cu formarea de țesut cicatricial ce poate agrava suplimentar deficitele neurologice instalate.
• Afectarea permanentă a nervilor spinali cu instalarea deficitelor motorii sau senzitive pe termen lung.
• Paralizia – în cazuri severe, infecțiile spinale pot duce la paralizie completă.
• Deces – aceste infecții pot fi amenințătoare de viață, în special osteomielitele, care au o rata de mortalitate de 20%.

• 
  Complicațiile infecțiilor spinale pot fi severe. Programează-te!

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticarea infecţiilor de coloană vertebrală presupune combinarea informaţiilor rezultate în urma unei anamneze amănunţite, a istoricului medical complet şi a examinării fizice şi paraclinice.

Metode cheie de diagnostic pentru infecţiile spinale includ:

• Analize de sânge – creşterea valorilor anumitor parametrii precum viteza de sedimentare a hematocritului (VSH), proteina C reactivă (CRP) şi leucocitoza sunt semne de infecţie şi inflamaţie în organism. Corelarea unui CRP crescut cu simptomatologia specifică poate ghida rapid diagnosticul către o infecţie spinală.
• Teste imagistice – examenul RMN, scanarea CT şi radiografiile simple pot obiectiva anomalii osoase sau ale ţesuturilor adiacente. Examenul RMN cu substanţă de contrast are cea mai mare sensibilitate în identificarea zonelor de infecţie şi inflamaţie.
• Biopsia de ţesut conjunctiv sau biopsia osoasă pot fi utilizate în stabilirea diagnosticului de certitudine şi identificarea microbului cauzal. Aspiraţia percutanată pe ac, ghidată CT este cea mai utilizată metodă. Metode mai noi, precum aspiraţia pe ac fin ghidată prin RMN şi CT încep să fie mai populare, datorită sensibilităţii lor crescute. Examenul histopatologic al ţesutului prelevat oferă informaţii esenţiale, dar este un proces de durată.
• Hemoculturile – mai multe seturi de hemoculturi pe medii speciale pentru germeni aerobi şi anaerobi sunt utilizate pentru a identifica microorganismul implicat. Culturi speciale pentru Mycobacterium tuberculosis sau anumiţi fungi pot fi cerute de către medic, în cazuri cu istoric de expunere la patogen sau alţi factori de risc.
• Testele moleculare (NAAT sau PCR) sunt utilizate în special când există o suspiciune înaltă de infecţie cu un microorganism atipic sau fastidios, ori când hemoculturile sunt negative sau au fost administrate antibiotice înaintea prezentării la medic.

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul pentru infecțiile coloanei vertebrale

Tratamentul pentru infecţiile spinale implică în principiu o combinaţie între terapia medicamentoasă şi, în cazurile mai severe, tratamentul chirurgical. Administrarea antibioterapiei intravenoase pe o perioadă prelungită de timp este baza tratamentului infecţiilor spinale. Alegerea antibioticului se bazează pe organismul cauzal, uneori fiind posibilă infecţia cu mai multe microorganisme. Antibiotice folosite în mod frecvent sunt vancomicina, nafcilina, gentamicina şi ceftazidima.

Antibioterapia empirică administrată până la identificarea organismului infectant trebuie să aibă un spectru larg, care să acopere şi Stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA). De asemenea, terapia antifungică poate fi adaugată empiric în cazuri cu suspiciune înaltă.

Antibioticele sunt ajustate ca doză şi durată de terapie în funcţie de rezultatele culturilor şi evoluţia în dinamică a analizelor de laborator (VSH, CRP). Uneori, protezarea şi imobilizarea prelungită pot fi recomandate pentru a menţine coloana stabilă în timpul procesului de vindecare.

Tratamentul chirurgical poate fi recomandat pentru anumite cazuri:

• Distrucţie osoasă în cantitate semnificativă;
• Prezenţa deficitelor neurologice;
• Sepsis cauzat de un abces ce nu răspunde la antibioterapie;
• Lipsa răspunsului la tratamentul non-invaziv.

Obiectivele tratamentului chirurgical sunt debridarea şi îndepărtarea ţesutului afectat, restabilirea stabilităţii coloanei vertebrale şi limitarea afectării neurologice, cu ameliorarea mobilităţii. După operaţie, pacienţii sunt monitorizaţi atent pentru apariţia complicaţiilor, precum suprainfecţia plăgii, deteriorarea funcţiei neurologice sau evenimente trombembolice. Managementul infecţiei şi al durerii prin medicaţie antialgică şi antiinflamatoare, antibioterapie şi fizioterapie este continuat şi postoperator.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții cu infecții ale coloanei vertebrale beneficiază de analize și investigații amănunțite, realizate cu echipamente moderne. Laboratorul de analize SANADOR oferă rezultate precise și rapide, iar Departamentul de Radiologie și Imagistică Medicală deține aparatură care furnizează imagini detaliate, de înaltă calitate, ca echipamentele RMN cu putere 3 Tesla și computerele tomograf cu 128 slice-uri. Atunci când medicul indică o biopsie, țesutul prelevat este analizat în Departamentul de Anatomie Patologică SANADOR, care este dotat cu echipamente și reactivi de ultimă generație.

Medicii SANADOR au experiență vastă și pregătire la cel mai înalt nivel, astfel că indică cel mai potrivit tratament pentru fiecare pacient. În cazurile în care este recomandată intervenția chirurgicală, aceasta este efectuată de neurochirurgii Spitalului Clinic SANADOR, într-un bloc operator ultramodern, în care pacientul are garanția siguranței depline a actului operator. O contribuție semnificativă în acest sens o are Secția ATI, singura din sistemul medical privat care a primit acreditarea de secție de categoria I – nivel de competență extinsă.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Programează-te!