Ce este entorsa de genunchi?

Entorsa de genunchi este o leziune produsă prin ruperea sau întinderea ligamentelor de la nivelul acestei articulații, în urma unui traumatism. Articulația genunchiului este una dintre cele mai puternice, fiind stabilizată de ligamente viguroase, adică de benzi de colagen care interconectează componentele osoase.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Femurul și tibia sunt cele mai lungi oase care susțin greutatea corpului, iar ligamentele genunchiului sunt benzi dure și flexibile, care manșonează articulația și conectează femurul de tibie. La nivelul genunchiului există două ligamente colaterale (medial și lateral) și două ligamente încrucișate (anterior și posterior). Meniscul intern (medial) și cel extern (lateral) sunt structuri cartilaginoase, intraarticulare, cu rol în absorbția șocurilor și menținerea stabilității articulare.

Cele mai frecvente leziuni ale genunchiului apar la nivelul ligamentului încrucișat anterior și colateral medial.

Watch on YouTube

Clasificarea entorsei genunchiului

Entorsele genunchiului variază ca severitate, fiind clasificate în funcție de gradul leziunii și al instabilității genunchiului, după cum urmează:

  • Leziunile de grad I - leziunea ligamentară este minimă, la nivel microscopic. Nu există instabilitate articulară. Poate fi prezentă echimoza sau un minim grad de tumefacție și durere. Articulația afectată poate susține greutatea, iar acest tip de leziune necesită cel mai scurt timp de refacere.
  • Leziunile de grad II sunt rupturile parțiale. Pot fi prezente tumefacția, durerea de genunchi și un grad minim de instabilitate articulară (la încărcarea articulației, genunchiul poate fi dureros și instabil).
  • Leziunile de grad III (cele mai severe) sunt leziuni complete, uneori cu dezinserție ligamentară. Tumefacția și echimoza sunt importante, la fel și instabilitatea articulară, iar pacientul nu poate susține ortostatismul sau îl menține cu greutate.

Cauze și factori de risc

Cauzele apariției entorsei de genunchi sunt multiple.

Traumatismul

În general, entorsa genunchiului apare în urma unui traumatism. Tipul leziunii diferă în funcție de mecanismul de producere al traumei. Traumatismele directe, cele sportive sau căzăturile generează forțe care pot întinde sau comprima aparatul capsulo-ligamentar sau țesuturile moi adiacente.

Forțele interioare (în valgus) lezează ligamentul colateral medial, ulterior pot rupe ligamentul încrucișat anterior și meniscul intern. Acest tip de traumatism este cel mai frecvent întâlnit în special la fotbaliști, fiind însoțit de rotația externă și flexie. De exemplu, afectarea ligamentului încrucișat anterior se poate produce la mișcarea bruscă a piciorului spre exterior și a genunchiului spre interior (rotație în valgus a genunchiului), precum și la o forțare spre anterior a gambei, cu dislocarea tibiei raportată la femur.

Forțele externe (în var) afectează ligamentul colateral lateral, ligamentul încrucișat anterior sau ambele, simultan, iar forțele anterioare, posterioare și mișcările de hiperextensie afectează ligamentele încrucișate.

Ruptura ligamentului încrucișat posterior este frecvent rezultatul unei traume importante. Aceasta apare atât după traumatisme sportive, cât și după accidente de circulație.

Suprasolicitarea

Supraîncărcarea mecanică, mișcările bruște (schimbarea direcției sau oprirea bruscă) pot cauza întindere sau ruptură ligamentară, prin neadaptarea organismului la efort. Apar fatigabilitatea musculară și deformările articulare.

Musculatura

O musculatură hipotonă, cu tonus muscular scăzut, nu poate susține suprasolicitarea mecanică și nici stabilitatea articulației genunchiului.

Redoarea articulară

Redoarea articulară, generată în principal de lipsa de mișcare, dacă nu este tratată, poate duce la instalarea anchilozei. Aceasta, caracterizată prin limitări articulare și încordare musculară, generează slăbiciune funcțională și instabilitatea zonei.

Postura deficitară și încălțămintea incorectă

Pronarea genunchilor cu aplatizarea arcurilor plantare și anchiloza articulară cresc presiunea și stresul articulației. Similar se întâmplă și cu încălțămintea uzată, neadaptată piciorului sau sportului practicat. Se produce presiune suplimentară pe articulația genunchiului, prin neadaptarea la biomecanica individului.

Istoricul personal

Prezența unei entorse a genunchiului creste riscul unei noi accidentări.

Tipul activităților sportive

Leziunile genunchiului sunt mai întâlnite la sportivii care practică sporturi alerte, cum ar fi: fotbal, baschet, lacrosse, hockey de câmp. Afectarea ligamentului încrucișat anterior poate apărea în cursul activităților care presupun mișcări bruște laterale și mișcări de răsucire (handbal, fotbal), de obicei fără un contact direct. De asemenea, creșterea nivelului de antrenament sau al competiției, precum și sporturile de contact prezintă risc similar.

Femeile care practică anumite sporturi prezintă un risc mai mare de a face o leziune de ligament încrucișat anterior decât bǎrbații. Există studii de calitate moderată (Hewett 2007), care prezintă un risc crescut al leziunii ligamentare în timpul fazei preovulatorii a ciclului menstrual. Explicația fenomenului nu este foarte clară, posibil ca laxitatea ligamentară să aibă un rol important.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome de entorsă la genunchi

Durerea are intensități diferite, în funcție de gradul leziunii ligamentare. În cazul leziunilor moderate, durerea poate fi surdă, pulsatilă sau foarte intensă și dispare sau este diminuată în repaus și reapare în cazul mobilizării. Leziunile ligamentelor colaterale medial și laterale produc durere la nivelul regiunii mediale și laterale a genunchiului, iar afectare meniscului intern și extern va genera durere pe zona interliniului articular medial, respectiv lateral. Pacientul va simți durere și la mișcările de flexie-extensie extremă, precum și limitarea mobilității pasive.

Tumefacția este dictată de gradul leziunii, dar și de timpul scurs de la debutul traumatismului, iar mobilitatea articulară poate fi limitată de gradul leziunii și al tumefacției. De asemenea, prezența unui zgomot audibil, similar unui pocnet, poate sugera o leziune severă (completă), însă este un semn nespecific.

Entorsa de genunchi este mai frecventă la sportivii de performanță.

Încărcarea articulației, adică susținerea greutății pe articulația afectată, este influențată de gradul tumefacției și al leziunii ligamentare. Pacientul poate simți un grad de slăbiciune la nivelul genunchiului, iar uneori, zona instabilă poate indica leziunea ligamentară. De exemplu, leziunea ligamentului colateral lateral poate induce instabilitatea genunchiului spre interior. Pacienții cu probleme de instabilitate a genunchiului sunt afectați pe termen lung în desfășurarea activităților cotidiene, precum și în practicarea sportului.

Echimoza poate acompania leziunile de la nivelul celor patru ligamente, însă se întâlnește mai frecvent în afecțiunile ligamentului încrucișat anterior. Echimoza se remarcă pe și în jurul rotulei.

Simptomatologia prezentată este variabilă, mai ales în cazul entorselor de grad mic. Poate apărea la câteva ore de la producere sau după o zi de repaus. Totodată, semnele și simptomele din entorsele genunchiului pot fi similare altor leziuni de la nivelul genunchiului (spre exemplu, ruptura de menisc) sau pot fi acompaniate de alte leziuni.

La nivelul compartimentului lateral al genunchiului, poate apărea durere cauzată de entorsa ligamentului colateral lateral, precum și de o leziune a meniscului extern sau tendinita bandeletei iliotibiale. De aceea, este important ca orice activitate sportivă să fie sistată și pacientul să fie evaluat de un medic ortoped, pentru diagnosticarea corectă și tratament specific.

Diagnostic

Diagnosticul începe printr-un examen clinic. Medicul examinează pacientul prin inspecția articulației, apreciază aspectul clinic, poziția piciorului, posibilitatea de sprijin pe piciorul afectat și mersul. Pacienții cu dureri și tumefacția  genunchiului vor fi examinați prin mișcări de extensie activă. Astfel, medicul poate observa o posibilă leziune a mecanismului extensor - leziuni ale tendonului patelar, tendonului cvadriceps, fracturi ale patelei sau ale tubercului tibial. 

Pentru evaluarea leziunilor meniscale, ligamentare sau ale capsulei articulare medicul folosește testele de stabilitate și cele pentru menisc, cum ar fi Apley și Lachman. Aceste testări sunt indicate când simptomatologia și-a diminuat intensitatea. În cazul pacienților cu hemartoză (acumulare sanguină la nivelul articulației) și / sau instabilitate severă trebuie exclusă leziunea vasculară a arterei poplitee.

Medicul ortoped poate recomanda și un examenul imagistic, pentru diagnosticul precis al leziunii, astfel încât să stabilească dacă pacientul are o entorsă sau o luxație. Radiografiile vor fi solicitate dacă medicul suspectează o fractură, prin utilizarea regulii Ottawa.

Examenul RMN oferă detalii importante despre afectare intraarticulară. De asemenea, pot fi recomandate și investigații suplimentare când se suspectează leziuni asociate. În cazul leziunilor vasculare, se pot efectua angiografie CT sau arteriografie, dacă genunchiul este dislocat sau în hiperextensie severă.

  • Spitalul Clinic SANADOR dispune de tehnologie medicală de top, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Stil de viață și tratament în entorsa de genunchi

Tratamentul este dictat de gradul leziunii, de cele mai multe ori fiind conservator. Entorsele de grad mic I și II necesită PRICE (protection, rest, ice, compression, and elevation), inițiat cât mai precoce, adică în primele 24-72 de ore.

Protecția. Pentru a evita sau limita încărcarea articulației afectate, se pot utiliza cârje, bastoane, bețe de drumeție și orteze.

Repausul este și el foarte important în procesul vindecării. Este recomandat repausul relativ, care ajută la vindecare, nu este restrictiv și nu încetinește procesul de recuperare. În primele zile nu se va efectua efort fizic.

Gheața sau crioterapia. Minimalizează și reduce edemul, scade intensitatea durerii. Nu se va aplica direct pe tegumente și nu va fi folosită mai mult de 15 minute, cu pauze de 1-2 ore între aplicații. Dacă apare sau există alergie la rece, crioterapia nu se folosește.

Compresia se efectuează prin bandaje elastice, contribuind la reducerea edemului. Se va împacheta articulația în forma de opt sau spirală, începând cu câțiva centimetri sub zona afectată și terminând cu câțiva centimetri deasupra acesteia. Se va aplica o tensiune moderată care va permite compresia amplă, însă nu strânsă. Dacă apar senzația de presiune, furnicături, tulburări circulatorii, se va lărgi imediat compresia, iar folosirea bandajului elastic este recomandată doar în cursul zilei.

Poziția proclivă, realizată prin poziționarea articulației afectate deasupra inimii, ajută la întoarcerea venoasă, controlează edemul și scade durerea. Este eficientă în primele 24-48 de ore.

Tratament medicamentos

Pentru ameliorarea simptomelor, se pot utiliza antialgice sau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pe o perioadă limitată, cu avizul medical.

Tratamentul chirurgical

Entorsele severe, în special cele de grad III, au nevoie de atelă, imobilizare de peste șase săptămâni și consult pentru tratament chirurgical. În cazul unei colecții lichidiene intraarticulare, artrocenteza (puncția articulară) poate diminua considerabil durerea și spasmul.

De menționat că tratamentul anticoagulant, dar și celulita locală, reprezintă contraindicații pentru efectuarea manevrei. Leziunile de grad III ale ligamentului colateral medial și ale celui încrucișat anterior necesită tratament chirurgical minim invaziv prin artroscopie de genunchi.

Recuperarea după entorsa la genunchi

Fizioterapia este utilă în funcție de tipul leziunii și de pacient. Imobilizatoarele vor fi folosite de pacienții cu genunchi instabil sau cu fractură numai până la consultul ortopedic, pentru că repausul îndelungat nu este recomandat.

Exercițiile fizice mențin forța musculară, având beneficiu în recuperarea funcţionalității genunchiului. Cu avizul specialistului în Medicină fizică și de reabilitare, în primele zile după traumatism pacientul poate să efectueze exerciții isometrice - punerea în tensiune a mușchiului  de o forță virtuală, fără efectuarea mișcării în articulația genunchiului.

Scopul recuperării medicale este de a preveni formarea țesutului cicatricial, slăbiciunea musculară și redoarea articulară, precum și de restabilire a propriocepției. Prin tehnici de mobilitate articulară, masaj și electroterapie, durerea se ameliorează. Se utilizează exerciții de amplitudine optimă a mișcărilor, forță și flexibilitate, dar și de reeducare neuromusculară.

Utilizând tehnici și exerciții individuale, raportate la fiecare pacient, se urmărește detensionarea zonei și creșterea tonusului muscular. Este vizată corectarea defectelor biomecanice care pot predispune pacienții la noi traumatisme, prin afectarea mișcării.

Fotbaliștii sunt mai expuși riscului de leziuni la nivelul genunchiului.

Se pot efectua exerciții cu ridicarea de greutăți mici, cuplate în serii repetitive și se pot utiliza benzi de rezistență. Apoi, cu trecerea timpului, în mod controlat și progresiv, greutatea și intensitatea programului de kinetoterapie va crește. Exercițiile de stretching se utilizează pentru creșterea elasticității, scopul fiind revenirea la amplitudinea normală a mișcărilor și redobândirea flexibilității.

Intensitatea și durata programului de recuperare sunt determinate de vârsta pacientului, de istoricul medical, nivelul de competiție (în cazul atleților), precum și de gradul leziunii. Revenirea la activitățile sportive uzuale, anterior entorsei este dictată de absența durerii. Exercițiile simple, cum sunt ghemuirea, alergatul, săriturile și mișcările dintr-o parte în alta, trebuie executate fără durere.

Timpii de vindecare într-o entorsă de genunchi diferă în funcție de gravitatea leziunii, de tratamentul utilizat și de pacient. Entorsele de grad I se vindecă adesea în una până la patru săptămâni, iar cele de grad II necesită între patru și posibil zece săptămâni. Vindecarea în cazul entorselor de grad III este mai îndelungată, până la șaisprezece săptămâni, și va fi nevoie de folosirea cârjelor între șase și opt săptămâni.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, diagnosticul entorsei de genunchi este stabilit de medici ortopezi experimentați, în urma unui consult de specialitate care poate fi urmat și de investigații imagistice rapide și precise, realizate cu echipamente performante.

Tratamentul recomandat de medicii SANADOR este personalizat, specialiștii ținând cont atât de severitatea leziunii și de intensitatea simptomelor, cât și de stilul de viață al fiecărui pacient și de nivelul său de activitate fizică. Intervențiile chirurgicale artroscopice, atunci când sunt necesare, sunt realizate la Spitalul Clinic SANADOR în cele mai bune condiții de siguranță, într-un bloc operator modern.

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții beneficiază de tratament prin chirurgie artroscopică pentru entorsele de genunchi care au indicație medicală în acest sens.

Pentru o recuperare optimă a mobilității articulare, pacienții beneficiază și de un program personalizat de reabilitare medicală, la recomandarea medicului specialist. Procedurile de fizioterapie și de kinetoterapie pot fi indicate după artroscopia de genunchi, pentru a grăbi vindecarea, sau pot fi recomandate ca unic tratament, în cazul entorselor mai puțin severe, care nu necesită intervenție chirurgicală.

Măsuri de prevenție

Cele mai multe leziuni traumatice ale genunchiului apar în timpul activităților sportive (agrement sau competiție) și casnice (grădinărit). Studiile arată că traumatismele severe ale genunchiului cresc riscul apariției artrozei de genunchi.

Prevenția presupune utilizarea echipamentului corespunzător și a unui antrenament personalizat, în funcție de resursele și abilitățile sportivului. Aceasta se realizează prin consolidarea forței musculare,   fiind  recomandată încălzirea înainte de începerea antrenamentului sau a efortului.

Exercițiile de stretching sunt benefice, pentru că îmbunǎtǎțesc coordonarea și stabilitatea dinamică a genunchiului. De asemenea, încălțămintea trebuie să fie adecvată sportului practicat, iar pantofii de alergare ar trebui să fie schimbați după fiecare 150-300 de km. Nivelul activității sportive trebuie crescut progresiv, nu mai mult de 5-10% săptămânal.

Netratată, entorsa de genunchi duce la instabilitate articulară, cracmente, dificultăți în efectuarea mișcărilor, deteriorarea tendoanelor și ligamentelor, leziuni meniscale și modificări în statica articulară, dar și accentuarea artrozei.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR