Radioterapia, parte importantă a planului de tratament pentru numeroși pacienți oncologici

Aproximativ jumătate din pacienții diagnosticați cu cancer necesită radioterapie în cursul evoluției bolii – pentru vindecare, pentru reducerea posibilității de recădere sau pentru ameliorarea simptomelor. Scopul radioterapiei este de a administra o doză cât mai mare de radiație tumorii și o doză cât mai mică țesuturilor sănătoase din jur. Radiația distruge în timp (nu imediat) celulele canceroase sau le încetinește creșterea.

Radioterapia: Ce este și cum acționează

Ce este radioterapia și cum acționează ea împotriva cancerului?

Radioterapia este o metodă de tratament care utilizează radiația, în special razele X, pentru a distruge celulele canceroase.

Aceasta metodă poate fi folosită în următoarele scopuri:

  • pentru vindecarea bolii canceroase (scop curativ);
  • pentru a preveni recidiva;
  • pentru a stopa înmulțirea celulelor canceroase și răspândirea în corp (metastazare);
  • în scop paliativ, pentru a ameliora simptomele (precum durerea, insuficiența respiratorie, sângerările).

Radioterapia presupune administrarea unei doze cât mai mari de radiație tumorii și a unei doze cât mai mici țesuturilor sănătoase din jur (așa-zisele organe la risc). Aceste doze, atât pentru tumori, cât și pentru organele la risc, sunt în mare parte standardizate la nivel internațional, pentru un maximum de eficiență, cu diminuarea, pe cât posibil, a efectelor adverse.

În cele mai multe situații, se folosesc fotonii, dar uneori se pot utiliza alte particule, precum electronii sau protonii (la indicația medicului curant).

Radiația ionizantă, administrată în doze mari, distruge celulele canceroase sau le încetinește creșterea prin lezarea ADN-ului celular în zona de interes. Aceste celule încetează să se mai multiplice sau mor. Distrugerea nu este imediată, poate dura săptămâni sau chiar luni după finalizarea iradierii. Este adevarat că se distrug parțial sau total și o parte din celulele sănătoase din jurul tumorii, ceea ce poate da naștere unor efecte secundare imediate sau tardive.

Acceleratorul liniar Varian TrueBeam, folosit în Centrul Oncologic Sanador pentru radioterapie

Ce tipuri de cancer sunt tratate cu ajutorul radioterapiei?

  • cancere ginecologice (sân, uter, vagin, vulvă);
  • cancere urogenitale (prostată, vezică, penis);
  • cancere ORL (faringe, laringe, cavitate orală);
  • cancere digestive (esofag, stomac, rect);
  • cancere pulmonare;
  • cancere cerebrale;
  • cancere de sânge, de măduvă osoasă sau ganglioni (leucemii, limfoame).

Tipuri de radioterapie

Radioterapia externă

Acest tip de radioterapie se realizează cu un dispozitiv (de regulă accelerator) situat în proximitatea pacientului, ce trimite cu precizie fascicule de radiații ce străbat pielea pentru a ajunge la tumoră.

Brahiterapia

Brahiterapia este o metodă prin care mici piese de metal radioactive sunt plasate în interiorul corpului, în zona de interes terapeutic.

Radioterapia metabolică (izotopică)

Efectuată fie pe cale orală (capsule sau lichid radioactive), fie prin injectarea lichidului în sânge, această terapie este folosită în tratarea anumitor tipuri de cancer tiroidian sau metastaze osoase.

Radioterapia intraoperatorie

Acest tip de radioterapie presupune direcționarea fasciculului de radiații către tumoră, chiar în timpul operației.

Tratamentul iradiant se face numai în spital, fie în regim ambulatoriu, pentru iradierea externă, fie internat una sau mai multe zile, în cazul implanturilor radioactive sau al terapiei cu radioizotopi. Durata tratamentului poate fi între 1 și 7 săptămâni.

Asocierea cu alte tipuri de tratament

Radioterapia poate fi folosită ca singura metodă de tratament (rareori) sau, cel mai adesea, în colaborare cu alte mijloace terapeutice. În general, cancerul necesită un tratament complex, multimodal, realizat prin colaborare în cadrul unei echipe multidisciplinare. Radioterapia se poate face (într-o succesiune anume, în funcție de tipul de cancer, stadiul bolii etc.) în asociere cu:

Când radioterapia este folosită înaintea chirurgiei, se numește neoadjuvantă și are drept scop diminuarea volumului tumoral, pentru facilitarea actului operator și diminuarea riscului de recidivă.

Dupa intervenția chirurgicală, radioterapia se numește adjuvantă, având ca obiectiv distrugerea celulelor canceroase restante și scăderea riscului de recidivă sau metastazare.

Efecte secundare

Cu ce efecte secundare se poate confrunta pacientul?

În timpul radioterapiei, unele porțiuni de țesut sănătos adiacent tumorii sunt lezate, astfel încât este firesc să apară o serie de efecte secundare. Majoritatea lor sunt trecătoare și pot fi prevenite prin măsuri simple sau se pot trata.

Efectele secundare pot fi împărțite în:

  • efecte secundare generale: astenie fizică, inapetență, ușoară somnolență, înroșirea pielii la locul de intrare al fasciculelor, pierderea părului în zona iradiată;
  • efecte secundare în funcție de localizarea tumorii:
    • ORL: uscăciunea gurii (prin diminuarea cantității de salivă), greutate la masticație sau înghițit;
    • plămân: greutate la înghițit (din cauza unei esofagite radice tranzitorii);
    • abdomen: greață, vărsături, diaree, crampe abdominale;
    • pelvis: diaree, simptome urinare, tenesme rectale (senzație de defecare, dar fără scaun), tulburări de dinamică sexuală;
    • cap: greață, varsături, cefalee.

Este important de reținut că radioterapia externă nu face pacientul radioactiv, astfel încât el nu este un pericol pentru cei din jur. În ceea ce privește radiația de la implant sau injecții, ea se elimină în câteva zile (fiind necesară spitalizarea de scurtă durată, în condiții speciale).

În afara tipurilor de reacții adverse menționate anterior și apărute în timpul iradierii, există și o categorie de efecte adverse tardive, ce apar la un interval de luni sau ani și, de regulă, sunt definitive. Acestea sunt rare și se trateaza diferit:

  • fibroze:
    • pulmonare, traduse prin scăderea capacității de efort sau predispoziția spre răceli mai frecvente și mai severe;
    • intestinale, cu posibilitatea apariției unei ocluzii intestinale;
    • ureterale, cu risc de hidronefroză;
  • tulburări neurologice diverse, după iradierea creierului cu doze mari;
  • disfuncții sexuale etc.

Informații transmise de dr. Tudor Alin Țârlea, medic primar Radioterapie în cadrul Centrului Oncologic Sanador.