Diagnosticul infecțiilor respiratorii

În sezonul rece crește incidența infecțiilor respiratorii, la toate categoriile de vârstă. Odată cu scăderea umidității relative a aerului consecutiv scăderii temperaturii, stratul de mucus ce tapetează epiteliul tractului respirator se usucă și devine ineficient în purificarea aerului inspirat. Crește astfel contactul mucoasei epiteliale din fosele nazale cu agenții potential patogeni ce tranzitează porțiunea superioară a căilor respiratorii, în timp ce receptorii endoteliali sensibilizați pot internaliza mai ușor virusurile și bacteriile.

Infecțiile virale sunt cele mai frecvente, urmate de infecțiile bacteriene, cele din urmă apărând de cele mai multe ori ca o complicație consecutivă unei infecții virale.

Diagnosticul diferențial este esențial pentru alegerea tratamentului țintit, cu maxim efect asupra patogenului implicat și efect minim asupra microbiotei pacientului. De cele mai multe ori, diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei, similară uneori în diferite infecții virale, bacteriene sau alergii/hipersensibiltate.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că jumătate din antibioticele prescrise sunt administrate pentru infecții virale, caz în care nici nu au vreun efect asupra evoluției bolii, ba dimpotrivă, pot exercita o presiune pozitivă asupra apariției mecanismelor de rezistență. Antibioticul este preluat atât de bacteriile patogene, cât și de cele saprofite (flora microbiană normală).

Prin selecție naturală și adaptare genetică, bacteriile dezvoltă mecanisme de rezistență la antibiotice. Aceste modificări, localizate la nivelul unor structuri genetice transmisibile (plasmide), sunt păstrate de flora microbiană normală și transmise tulpinilor patogene cu care venim în contact. Tulpinile patogene care au încorporat un nou mecanism de rezistență sunt transmise apoi altor persoane, de la care pot prelua alte mecanisme de rezistență ș.a.m.d. Astfel, a apărut conceptul de "superbug", bacterie rezistentă la majoritatea antibioticelor.

Utilizarea antibioticelor este recomandată doar când se suspectează o infecție bacteriană, iar acest lucru este confirmat prin diagnosticul de laborator. Utilizarea metodelor de biologie moleculară pentru confirmarea prezenței genomului unui anumit patogen este recomandată de toate ghidurile de specialitate, fiind considerată "gold standard". Sensibilitatea și specificitatea crescute, timpul relativ scurt de execuție și aplicabilitatea în cazul patogenilor greu cultivabili (Haemophilus influenzae, adenovirus) recomandă aceste teste în diagnosticul diferențial al infecțiilor respiratorii.

În Laboratorul SANADOR se pot efectua următoarele paneluri pentru diagnosticul infecțiilor respiratorii:

• Panel respirator - ADN  viral: adenovirus, metapneumovirus, enterovirus, parainfluenza virus tip 1, 2, 3, 4 prin PCR - tampon nazofaringian, aspirat nazofaringian, lavaj bronșic;

• Panel respirator - ADN bacterian: Chlamydophila pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae (pneumonia cu Mycoplasmă), Legionella pneumophila, Bordetella parapertussis, prin PCR - tampon nazofaringian, aspirat nazofaringian;

• Panel respirator - ARN viral: SARS-Cov-2, virusuri gripale (gripă) și virus sincițial respirator prin RT-PCR - prelevat nazofaringian (pentru diagnosticul pneumoniei cu virus respirator sincițial);

• Panel respirator - virusuri gripale A și B/AH1/AH3/H1 pdm09 și virus sincițial respirator A și B prin PCR - tampon nazofaringian, lavaj bronhoalveolar.