Ce este anosmia

Anosmia, cunoscută și sub denumirea de orbire olfactivă, este termenul medical care desemnează pierderea mirosului. Simțul olfactiv joacă un rol esențial în percepția gustului, de aceea pierderea mirosului și gustului apar adesea împreună. La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de specialitate și de investigații performante, pentru stabilirea cauzei care a dus la pierderea mirosului.

Anosmia reprezintă pierderea parțială a mirosului sau pierderea completă a mirosului, afectând capacitatea de a detecta mirosuri plăcute sau neplăcute din mediul înconjurător. Cel mai frecvent, apare temporar, în urma unei răceli sau a unei sinuzite acute, dar poate deveni persistentă, mai ales la persoanele de peste 50 de ani, din cauza scăderii naturale a sensibilității olfactive odată cu înaintarea în vârstă.

În unele situații, anosmia poate semnala afecțiuni medicale mai grave, precum o leziune traumatică cerebrală. Simțul mirosului funcționează prin intermediul neuronilor senzoriali olfactivi localizați într-o zonă specială din partea superioară a cavității nazale. Aceștia detectează moleculele inhalate și transmit informația către creier, care interpretează mirosul.

  • La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Tipuri de anosmie

Anosmia poate fi clasificată în funcție de durată sau de momentul apariției:

  • Anosmie temporară: apare frecvent în contextul infecțiilor virale ale căilor respiratorii superioare (precum răceala sau gripa) sau în urma unei expuneri temporare la substanțe iritante. De regulă, simțul mirosului revine după tratarea cauzei;
  • Anosmie permanentă: se referă la o pierderea completă a mirosului care nu se recuperează în timp, fiind asociată cu leziuni ireversibile ale sistemului olfactiv;
  • Anosmie congenitală: este o formă rară, în care individul se naște fără capacitatea de a percepe mirosurile. Poate fi o anomalie izolată sau parte dintr-un sindrom genetic;
  • Anosmie dobândită: apare mai târziu în viață din cauze diverse, cum ar fi infecții respiratorii superioare, traumatisme craniene sau boli neurodegenerative.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Cauze și factori de risc pentru pierderea mirosului

Cauzele anosmiei sunt variate și pot implica atât afecțiuni locale ale cavității nazale, cât și probleme neurologice mai complexe. Printre cele mai frecvente cauze se numără infecțiile care afectează mucoasa nazală, precum sinuzita acută sau cronică, răceala obișnuită, gripa, febra fânului (rinita alergică), rinita nonalergică și COVID-19. Acestea determină inflamație și congestie nazală, împiedicând moleculele odorante să ajungă la receptorii olfactivi.

De asemenea, fumatul poate contribui la afectarea mucoasei nazale și la diminuarea treptată a capacității de a percepe mirosurile.

Anosmia poate fi cauzată și de obstrucții fizice în interiorul nasului, cum ar fi vegetațiile adenoide (polipi nazali) sau tumori, care blochează fluxul de aer necesar pentru perceperea mirosurilor. Leziunile cerebrale sau afectarea nervilor olfactivi pot duce, de asemenea, la pierderea mirosului.

Astfel de situații includ îmbătrânirea, traumatismele craniene, intervențiile chirurgicale cerebrale, expunerea la substanțe toxice, anevrismele cerebrale, dar și afecțiuni neurologice precum boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza multiplă, boala Huntington sau demența cu corpi Lewy.

Alte cauze includ dezechilibre hormonale (hipotiroidism), deficiențe nutriționale (zinc, deficit de vitamina B12), anumite medicamente, tratamente cu radiații, rinoplastia sau sindroame genetice rare.

Anumiți factori de risc pot crește probabilitatea apariției anosmiei. Fumatul, fie activ, fie pasiv, afectează negativ mucoasa nazală și receptorii olfactivi, contribuind la pierderea mirosului.

De asemenea, expunerea profesională la substanțe toxice, cum ar fi solvenți sau substanțe chimice industriale, poate deteriora terminațiile nervoase implicate în percepția mirosurilor. Vârsta înaintată este un alt factor important, întrucât simțul olfactiv tinde să se diminueze odată cu îmbătrânirea.

Persoanele care au un istoric familial de boli neurodegenerative, precum boala Alzheimer sau boala Parkinson, prezintă un risc crescut de a dezvolta anosmie. În plus, infecțiile respiratorii recurente pot afecta în mod repetat mucoasa nazală și nervii olfactivi, favorizând apariția pierderii parțiale sau complete a mirosului.

Semne și simptome care pot însoți anosmia

Anosmia poate apărea ca un simptom izolat, însă adesea este însoțită de alte manifestări clinice, în funcție de cauza subiacentă. Una dintre cele mai frecvente asocieri este cu pierderea gustului, având în vedere legătura strânsă dintre simțul mirosului și cel al gustului. Acest fenomen este frecvent observat în infecțiile virale, unde pacienții descriu o pierderea mirosului și gustului simultană.

În cazurile de afecțiuni inflamatorii sau infecțioase ale căilor respiratorii superioare, anosmia poate fi însoțită de congestie nazală, rinoree (secreții nazale), durere facială și cefalee, caracteristice în special sinuzitelor.

În contextul bolilor neurologice, pot apărea tulburări de memorie sau comportament, în timp ce în situațiile în care anosmia este determinată de o compresie cerebrală, pot apărea și tulburări de echilibru sau de vedere.

Complicații ale pierderii mirosului

Anosmia nu înseamnă doar pierderea plăcerii de a percepe mirosuri, ci poate avea și consecințe grave asupra sănătății și siguranței personale. Persoanele care suferă de pierderea mirosului și gustului sunt mai predispuse la toxiinfecții alimentare, deoarece nu pot detecta alimentele alterate.

De asemenea, riscul de accidente crește, întrucât anosmia împiedică perceperea fumului în caz de incendiu sau a scurgerilor de gaze naturale ori substanțe chimice periculoase, ceea ce poate duce la expuneri toxice fără ca persoana să își dea seama.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnosticul de anosmie

Diagnosticul de anosmie începe cu o anamneză amănunțită, care urmărește stabilirea modului de debut al simptomelor (brusc sau progresiv), contextul în care acestea au apărut (precum o infecție virală, un traumatism cranian sau expunerea la substanțe toxice) și identificarea eventualelor simptome asociate, cum ar fi pierderea gustului, congestia nazală, cefaleea sau tulburările neurologice.

Examinarea fizică presupune efectuarea unei rinoscopii anterioare și evaluarea pasajelor nazale pentru a depista prezența unor formațiuni anormale (polipi, tumori), secreții sau alte obstrucții.

Pentru evaluarea funcției olfactive medicul utilizează teste specifice, care pot fi calitative și constau în identificarea unor mirosuri standardizate precum cafea, mentol sau oțet, sau cantitative, cum ar fi olfactometria și testul UPSIT (University of Pennsylvania Smell Identification Test), care oferă o evaluare obiectivă a capacității de a recunoaște mirosurile.

În completarea investigațiilor, pot fi recomandate metode imagistice, precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN), utile în identificarea eventualelor leziuni cerebrale, tumori, procese inflamatorii (precum sinuzita) sau malformații ale structurilor implicate în percepția olfactivă.

Tratament pentru pierderea mirosului

Tratamentul anosmiei vizează, în primul rând, afecțiunea de bază care a dus la pierderea mirosului. În cele mai multe situații, ameliorarea cauzei determinante duce și la recuperarea parțială sau completă a funcției olfactive.

De exemplu, în cazul unei sinuzite, administrarea de antibiotice poate elimina infecția și restabili capacitatea de a percepe mirosurile. Dacă anumite medicamente afectează mirosul, înlocuirea acestora cu alternative mai bine tolerate poate reduce simptomele de anosmie.

În situațiile în care există o obstrucție la nivelul nasului, cum ar fi un polip nazal sau deviație de sept nazal, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta problema și a permite reluarea normală a percepției olfactive.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație!

Prevenția anosmiei

Prevenția pierderii mirosului presupune adoptarea unor măsuri generale care protejează atât căile nazale, cât și sistemul nervos. Printre acestea se numără evitarea fumatului și a expunerii la substanțe toxice, tratarea corectă și la timp a infecțiilor respiratorii, utilizarea echipamentelor de protecție în activitățile cu risc de traumatisme craniene, controlul eficient al bolilor alergice cu ajutorul tratamentului adecvat, vaccinarea împotriva gripei și COVID-19, precum și monitorizarea atentă a bolilor neurodegenerative, în special la persoanele vârstnice.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, persoanele care se confruntă cu pierderea mirosului au acces la consultații ORL și de rinologie, la analize de laborator și investigații specifice performante, pentru identificarea cauzei. În funcție de indicație, acestea pot fi urmate și de consulturi de neurologie sau neurochirurgie, prin abordare multidisciplinară, atunci când există suspiciunea unei leziuni cerebrale.

Investigațiile imagistice avansate sunt efectuate cu echipamente de ultimă generație, precum CT 128 slice și RMN 3 Tesla. Atunci când este indicat un tratament chirurgical, pacienții beneficiază la Spitalul Clinic SANADOR de proceduri moderne de chirurgie endoscopică ORL sau de neurochirurgie, în funcție de cauza anosmiei. Operațiile au loc într-un bloc operator bine dotat, cu sprijinul Secției de Anestezie și Terapie Intensivă de categoria I.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Programează-te la SANADOR!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR