Rinoplastie

Rinoplastia este intervenția chirurgicală prin care se corectează aspectul nasului, armonizându-l cu celelalte trăsături faciale. Prin poziția sa în mijlocul feței, nasul este un element determinant al fizionomiei, astfel că o distonanță cu celelalte elemente ale feței poate compromite imaginea de ansamblu. Dincolo de partea pur estetică, nasul este „poarta” prin care aerul pătrunde în corpul nostru, iar disfuncționalitățile lui pot afecta modul în care respirăm, cu repercusiuni asupra stării de sănătate (insuficiență respiratorie nazală obstructiva cu tulburări de oxigenare la efort sau repaus, tulburări de dezvoltare somatică, dificultăți în practicarea unor sporturi de performanță, cefalee rinogenă, epistaxis recidivant, rinoree posterioară, sforăit și apnee de somn, infecții locoregionale etc.).

Rinoplastia poate aduce, deci, un dublu beneficiu: estetic, pentru că poate îmbunătăți aspectul nasului, și funcțional, pentru că poate corecta anumite vicii de structură cu impact asupra sănătății și confortului personal. În acest context, putem vorbi despre două tipuri de rinoplastie: cosmetică, respectiv funcțională. Scopul este să ofere un aspect natural nasului, în echilibru perfect cu fața pacientului.

Rinoplastia cosmetică are ca deziderate principale:

• corectarea dimensiunii nasului;
• modificarea lățimii nasului la nivelul rădăcinii;
• ajustarea profilului nasului;
• corectarea vârfului nasului (îngustare, ridicare sau coborâre);
• remodelarea nărilor.

Rinoplastia funcțională, în plus față de cea cosmetică, urmărește asigurarea unei permeabilități nazale care să permită realizarea principalelor funcții ale nasului: respiratorie (prin care nasul purifică, încălzește și umezește aerul inspirat), de apărare (mecanică – reflexul de strănut, activitatea aparatului mucociliar, imunologică și bacteriologică), olfactivă și fonatorie.

Exista și o rinoplastie reconstructivă, care se adresează leziunilor grave ale piramidei nazale, cu pierdere de țesuturi, rezultate în urma unor accidente grave (de muncă, sportive, rutiere, casnice) sau a unor procese tumorale (chirurgia cancerului).

Consultația

În vederea efectuării unei rinoplastii funcționale, este necesară analiza amănunțită a cazului, care va fi efectuată de un medic rinolog sau de un specialist ORL. Aceasta va lua în calcul dorințele pacientului și cauzele afecțiunii – ereditară sau constituțională (de exemplu, o „cocoașă” proeminentă, caracteristici etnice sau genetice), posttraumatică (accidente rutiere, sportive etc.), iatrogenă (rezultate nefavorabile ale unei rinoplastii anterioare) sau congenitală (de exemplu, despicături labio-palatine - palatoschizis).

De asemenea, vor fi incluse evaluarea anatomiei nazale, analiza fotografică și examenul endoscopic nazal. Nu trebuie omisă evaluarea fiziopatologiei nazale, care poate evidenția: tulburări de permeabilitate cauzate de malformațiile congenitale, deviația de sept, hipertrofia cornetelor nazale, insuficiența valvei nazale, polipoza nazală sau tumori; tulburări secretorii; tulburări ale mirosului, ale gustului sau ale vocii; tulburări ale reflexelor nazale.

O corectă evaluare anatomică și funcțională a nasului poate fi efectuată doar de medicul specialist Otorinolaringologie (ORL), atât prin metodele clasice (inspecție, palpare, rinoscopie anterioară și posterioară), cât mai ales prin metode moderne de investigație: endoscopie, CT, RMN, rinomanometrie, rinometrie acustică, olfactometrie etc.

În urma acestei evaluări, vor fi stabilite indicațiile și contraindicațiile intervenției chirurgicale. Aceasta poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală, folosind ca procedeu de abord fie o tehnică „închisă” (inciziile sunt efectuate în interiorul foselor nazale), în cazul rinoplastiei închise, fie o tehnică „deschisă” (când inciziile intranazale se unesc cu o incizie externă la nivelul columelei – fâșia de țesut care separă cele două orificii narinare), în cazul rinoplastiei deschise.

Operația se efectuează, de obicei, după pubertate, pentru ca modificările să se armonizeze bine cu fizionomia și cu proporțiile acesteia. Rinoplastia este o intervenție personalizată, realizată în concordanță și proporție cu celelalte trăsături ale feței pacientului.

Pregătirea preoperatorie

• este necesară efectuarea de investigații paraclinice (hematologice, cardiologice, radiologice etc.), utile și pentru evaluarea riscului anestezic;
• examen preanestezic;
• examen stomatologic pentru asanarea unor eventuale focare infecțioase dentare;
• evitarea preoperatorie a fumatului, a unui eventual tratament cu antiinflamatoare, anticoagulante.

Intervenția chirurgicală

Cum orice rinoplastie are tendința de a micșora calibrul foselor nazale, rinoplastia funcțională modernă a dezvoltat o serie de tehnici și proceduri chirurgicale care permit realizarea într-un singur act chirurgical a ambelor deziderate (estetic și fiziologic), dar care totodată preîntâmpină eventuale complicații evolutive.

Recomandări pentru intervenția chirurgicală:

• efectuarea intervenției sub anestezie generală;
• folosirea unei tehnici deschise;
• utilizarea grefelor cartilaginoase (autologe, din cartilaj septal, auricular sau costal) și osoase, precum și utilizarea de fascii și lambouri de expandare și stabilizare;
• utilizarea unor tehnici speciale de sutură, ancorare;
• chirurgia valvei nazale;
• tehnici de „camuflaj” (la pacienții cu pielea subțire, în rinoplastii secundare);
• realizarea în același timp operator a dezobstrucției nazale (septoplastie, turbinoreducție, polipectomie nazală, alte proceduri de chirurgie endoscopică nazală);
• întrebuințarea atât a instrumentelor „reci” (bisturiu, foarfeci, dălți, pile), cât și a dispozitivelor moderne – laser, radiofrecvență, coblație (ablație controlată), endoscopie nazală, shaver, piezochirurgie (cu ultrasunete), instrumente cu acționare electrică/mecanică/pneumatică;
• durata intervenției chirurgicale este, în medie, de 2–3 ore.

Urmărirea și tratamentul postoperatorii

• regim igienodietetic: alimentație moale, la temperatura camerei; vor fi evitate condimentele, băuturile alcoolice sau carbogazoase, băile fierbinți;
• se va evita suflatul nasului în prima săptămână;
• tamponamentul nazal va fi extras la 2 zile postoperator;
• atela nazală va fi îndepărtată după 6 zile de la intervenție, odată cu firele de sutură;
• edemele și echimozele palpebrale și perinazale (umflăturile și vânătăile de la nivelul pleoapelor, nasului și obrajilor) se vor retrage treptat, în decurs de zile sau chiar săptămâni (până la o lună), în funcție de reacția fiecărui organism în parte;
• în situația în care a fost efectuată și turbinoreducția (micșorarea cornetelor nazale, de obicei prin radiofrecvență), sunt necesare controale periodice postoperatorii la intervale de timp variabile, în funcție de evoluția individuală (de obicei, la 3–5 zile), pentru toaletarea foselor nazale (înlăturarea crustelor și a secrețiilor până la refacerea completă a mucoasei);
• rezultatul final va fi evaluat la 6–12 luni postoperator;
• aproximativ 10% din pacienți necesită o procedură secundară, pentru corecții de obicei minore.

Recuperarea

În funcție de specificul activității profesionale a fiecărui pacient, aceasta poate fi reluată într-un interval de 1–3 săptămâni. Vor fi evitate, timp de 1–2 luni, purtatul ochelarilor, eforturile fizice intense, înotul și expunerea la soare.

Complicații postoperatorii

Rinoplastia este un procedeu relativ sigur, dar, în unele cazuri, pot apărea diferite accidente și incidente intra- și/sau postoperatorii. Dintre acestea, trebuie menționate sângerările, infecțiile, sinechiile (aderențe între structuri anatomice), perforații septale, deformări nazale (nas în „cioc de papagal”, „în șa”, „pensat”, în „V” inversat, în „clepsidră”), sindromul de „nas gol” (o formă de rinită atrofică secundară).

De asemenea, există și riscuri de natură socială sau psihologică.

Rinoplastia este o intervenție relativ ușoară pentru pacient, dar dificilă pentru chirurg. Medicul care o realizează trebuie sa aibă nu numai îndemânare și simț artistic, dar și o înțelegere corectă și completă a structurii anatomice a nasului și a sistemului respirator. Este de preferat ca rinoplastia funcțională să fie efectuată de medicul specialist ORL. Chirurgul trebuie să folosească o gamă variată de tehnici, în funcție de dorințele și așteptările pacientului, dar și de propriile preferințe, astfel încât rezultatul să fie cât mai natural cu putință.