Zona zoster este o afecțiune care se manifestă ca o erupție cutanată, cu apariția de vezicule dureroase, apărând drept consecință a reactivării virusului varicelo-zosterian. Persoanele cele mai afectate sunt cele în vârstă, această boală având o incidență scăzută la copii și adulți. Din punct de vedere etimologic, denumirea provine din greaca veche, unde „zoster” semnifică cingătoare sau bandă, ceea ce indică modul de distribuție a erupției cutanate.(aspect liniar pe traseul unui nerv)

Cauze

Zona zoster apare drept urmare a acțiunii virusului varicelo-zosterian, același care determină și una dintre bolile copilăriei, varicela. Acest virus face parte din familia de herpesvirusuri, fiind înrudit cu herpes simplex 1 și 2, care se manifestă sub forma herpesului genital sau al buzelor. Odată cu infecția primară, virusul se localizează la rădăcina nervilor, iar datorită unor factori favorizanți (stres, sarcină, boli neoplazice, imunosupresie), virusul se poate reactiva, manifestând erupția cutanată specifică.

Cu toate că afecțiunea nu se poate transmite de la o persoană la alta, virusul poate ajunge la o altă persoană care nu a fost afectată de varicelă. Virusul se transmite prin contact direct cu lichidul vezicular de la nivelul erupțiilor.

În anumite cazuri, pot apărea complicații, precum nevralgia postherpetică, encefalita, mielita, sindromul Ramsay-Hunt, complicații oculare, care pot conduce la defecte de vedere dacă tratamentul nu este început rapid.

Simptome

Se pot distinge trei categorii distincte de manifestări, în funcție de stadiul afecțiunii:

  • Preeruptive (nevralgia preherpetică);
  • Erupții acute;
  • Manifestări cronice.

În stadiile inițiale, pot fi observate simptome precum oboseală accentuată, fotofobie și alte simptome caracteristice gripei. Pacienții pot descrie o senzație de durere intensă și arsură în zona ce urmează să fie afectată. Apoi, la câteva zile, apare erupția veziculară specifică. Odată ce veziculele se sparg, au loc mici ulcerații care se cicatrizează rapid. Erupția dispare în maximum o lună, cu toate că durerea poate persista pentru o perioadă mai lungă de timp. Față de erupția din varicelă, cea determinată de zona zoster este mai dureroasă, iar pruritul (senzația de mâncărime) este mai puțin accentuat. În unele cazuri, virusul se manifestă pe calea fibrelor motorii, putând determina anumite deficite de ordin motor. De asemenea, simptomele pot diferi în cazul pacienților imunocompromiși.

Diagnostic

Pentru stabilirea unui diagnostic corect, se pune accentul pe anamneză și pe examenul clinic. În anumite cazuri, când nu poate fi stabilit diagnosticul doar pe baza examinării clinice, se va recurge și la efectuarea testelor de laborator, precum:

  • Realizarea unui frotiu Tzanck;
  • Verificarea prezenței anticorpilor specifici virusului varicelo-zosterian;
  • Verificarea culturilor virale.

Tratament

În funcție de stadiul bolii, dar și de complicațiile apărute, există mai multe direcții de tratament, care includ:

  • Tratamente pentru controlul durerii și reducerea episoadelor inflamatorii - se face apel la medicamente din categoria AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) precum ibuprofen, naproxen, la agenți neuroactivi precum antidepresive triciclice sau anticonvulsive, precum și la analgezice topice (lidocaina).
  • Tratamente pentru scurtarea perioadei active a virusului - se recomandă medicamente antivirale precum acyclovir, valacyclovir sau famciclovir, cu rol în încetinirea progresiei erupțiilor, dar și în atenuarea durerilor postherpetice. În mod ideal, acestea se administrează în maximum 72 de ore de la apariția simptomelor.
  • Tratamente pentru prevenirea complicațiilor - precum antibioticele, care previn infecțiile bacteriene de la nivelul erupțiilor cutanate.
  • Tratamente pentru scăderea duratei sau a incidenței nevralgiei post-herpetice - un tratament început de la primele semne ale manifestărilor poate preveni apariția nevralgiei postherpetice. Se recomandă medicamente neuroactive, analgezice, corticosteroizi, anticonvulsive, cu aplicarea sistemică sau topică. În cazurile avansate, în care pacienții se confruntă cu dureri puternice, se poate face apel la medicamente din clasa opioidelor.
  • Cu toate acestea, cea mai sigură formă de protecție este vaccinarea împotriva virusului varicelo-zosterian, recomandată tuturor persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani. De asemenea, se recomandă evitarea contactului cu persoanele care prezintă erupțiile specifice, deoarece lichidul de la nivelul veziculelor este infecțios și cu un potențial ridicat de transmitere a virusului.