Alergia (reacția alergică) este un răspuns anormal, exagerat al organismului, față de o particulă de regulă inofensivă, numită alergen. Alergenii nu produc simptome persoanelor nealergice, dar pot provoca variate manifestări în cazul celor sensibilizați.

Cei mai cunoscuți alergeni respiratori sunt: polenurile, acarienii din praful de casă, mucegaiurile, alergenii gândacilor de bucătărie, particulele alergenice ale animalelor de companie.

În funcție de alergenul implicat, rinita se poate manifesta doar în anumite perioade ale anului. Este cazul rinitei alergice sezoniere, produsă în mod uzual de polenuri. Simptomele apar în sezonul cald, de la începutul primăverii, până la sfârșitul toamnei. Clasic, rinita alergică ca răspuns la contactul cu polenuri a fost numită “febra fânului”.

Unele specii de mucegaiuri produc de asemenea rinită cu manifestare predominant sezonieră (ex. Alternaria).

Alergenii pereni (acarienii, alergenii animalelor de companie, unele mucegaiuri, alergenii gândacilor de bucătărie) produc simptome de rinită pe tot parcursul anului, în acest caz fiind vorba despre rinita perenă.

 În anumite cazuri, pot apărea complicații ale rinitei alergice, manifestate prin:

  • Sinuzită – inflamarea cavităților sinusurilor feței;
  • Polipoza nazală – dezvoltarea de mase edematoase benigne în interiorul sinusurilor sau a foselor nazale;
  • Otita – inflamarea urechii medii;
  • Astmul bronșic.

Mecanisme de producere a reacției alergice, cauze și factori de risc

Îndată ce organismul uman sensibilizat intră în contact cu un agent alergen, are loc o reacție naturală de apărare, care se manifestă prin eliberarea histaminei, dar și a altor mediatori chimici. Histamina deține un rol important în reglarea funcțiilor fiziologice ale organismului și în răspunsul imun.

Simptomele rinitei alergice sunt:

  • Strănut, cauzat de stimularea neurală asociată histaminei;
  • Rinoree (formarea de secreții nazale apoase) și lăcrimare (când se asociază conjunctivita alergică);
  • Prurit nazal (senzația de mâncărime la nivelul nasului);
  • Congestia nazală, generată de vasodilatație și de creștere a permeabilității capilare sub influența histaminei.

Agenții alergenii care pot provoca rinită alergică sunt:

  • Polenul;
  • Acarienii;
  • Alergenii animalelor de companie (câini/pisici);
  • Mucegaiurile.

Există trei grupe de polenuri:

  • Polenul arborilor, eliberat predominant primăvara (mesteacăn, alun, arin, platan, frasin, cupresacee, stejar, pin etc.);
  • Polenul buruienilor (ambrozie, pelin, parachernita etc.) - produce simptome începând cu a doua jumătate a verii până la sfârșitul toamnei;
  • Polenul ierburilor - produce simptome din mai până în iulie.

Rinita alergică poate debuta la orice vârstă. Copiii, adolescenții și adulții tineri sunt grupele de populație cu o prevalență crescută a acestei afecțiuni.

Terenul atopic, antecedentele de dermatită atopică sau alergie alimentară, precum și istoricul familial de alergie sunt factori de risc pentru dezvoltarea rinitei alergice.

Factorii care pot produce agravarea rinitei alergice sunt:

  • Substanțele chimice volatile;
  • Umiditatea sau uscăciunea excesivă a aerului;
  • Schimbările bruște de temperatură;
  • Temperaturile scăzute;
  • Poluanții de interior (fumul de țigară, substanțele chimice folosite pentru curățenie, odorizantele de interior, uleiurile volatile folosite pentru aromaterapie, particulele rezultate din arderea combustibililor);
  • Poluanții de exterior (gazele de eșapament, particulele poluante provenite din activitățile industriale sau din arderea necontrolată a deșeurilor).

Simptome

  • Rinoree (cursul nasului) apoasă sau mucoasă;
  • Obstrucția (înfundarea) nasului;
  • Strănut repetat;
  • Prurit (mâncărime) nazal, faringian sau la nivelul urechilor;
  • Prurit ocular, lăcrimare, înroșire a ochilor, atunci când se asociază conjunctivita alergică;
  • Tuse dacă secreția nazală ajunge la nivelul faringelui posterior sau dacă rinita s-a complicat cu astmul bronșic;
  • Senzație de înfundare a urechilor;
  • Durere sau usturime faringiană;
  • Cefalee (durere de cap);
  • Oboseală, capacitate scăzută de concentrare în cursul zilei, alterarea calității somnului care duc la scăderea performanțelor școlare sau profesionale.

Diagnostic

Rinita alergică poate fi diagnosticată pe baza simptomelor clinice, atunci când există corelație între expunerea la alergen și apariția manifestărilor clinice.

Confirmarea diagnosticului de alergie presupune fie efectuarea testelor cutanate la alergenii respiratori, fie dozarea din sânge a anticorpilor față de alergeni sau, mai avansat, testarea componentelor moleculare ale alergenilor.

Testarea cutanată prick a alergenilor respiratori constă în aplicarea pe piele sub formă de picături a extractelor alergenice, înțeparea acestora și interpretarea rezultatelor după 15 minute.

Testarea serologică urmarește determinarea prezenței în sânge a anticorpilor față de extractele alergenice sau a anticorpilor față de componentele moleculare ale acestora, ultima metodă permițând un diagnostic cu o sensibilitate crescută.

Tratamentul diferă de la caz la caz, în funcție de alergenul declanșator, severitatea simptomelor și asocierea complicațiilor.

În rinita alergică, la fel ca în orice boală alergică, prima măsură terapeutică este prevenirea sau limitarea contactului cu alergenul inductor.

Tratamentul simptomatic are ca scop ameliorarea până la anularea simptomelor rinitei alergice. Grupele terapeutice principale sunt decongestivele nazale, antihistaminicele orale sau sub formă de soluții nazale sau oculare, corticoizii nazali, sau, în cazurile severe, cortizonul cu administrare orală sau injectabilă.

Tratamentul care acționează asupra cauzei rinitei alergice, singurul care previne progresia bolii și apariția complicațiilor, este imunoterapia alergenică, disponibilă sub formă de soluții cu aplicare sublinguală, tablete sau sub formă injectabilă.