Ce trebuie să știi despre prolapsul vaginal

Ce este prolapsul vaginal

Prolapsul vaginal, adică alunecarea vaginului din poziția sa naturală, se produce atunci când musculatura pelvină se slăbește și nu mai susține ferm organul. Acest tip de prolaps apare mai frecvent după intrarea la menopauză, la femeile care au avut mai multe nașteri pe cale naturală.

Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Simptomele prolapsului vaginal pot varia de la disconfort ușor la complicații severe, în funcție de amploarea prolapsului. Deoarece afecțiunea poate fi trecută cu vederea o perioadă mai lungă de timp, este important ca fiecare femeie să meargă la controale ginecologice periodice, pentru a depista la timp orice fel de modificare la nivelul aparatului genital.

Tipuri de prolaps

Prolapsul organelor pelvine este de mai multe tipuri, fiecare dintre acestea fiind caracterizat prin coborârea anumitor organe din poziția lor normală. Prolapsul poate afecta uterul, vaginul, vezica urinară, uretra, rectul sau chiar intestinul subțire, deseori ca urmare a unor factori precum nașterea sau vârsta înaintată.

Prolapsul apical sau vaginal: partea superioară a vaginului, denumită și "bolta vaginală", coboară în canalul vaginal. Acest lucru afectează în primul rând persoanele care au suferit o histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului).
Prolapsul uterin: uterul coboară prin canalul vaginal, uneori chiar exteriorizându-se, provocând un disconfort intens.
Cistocelul: coborârea vezicii urinare în vagin.
Uretrocelul: uretra, tubul responsabil pentru transportul urinei din vezica urinară, poate să iasă în vagin.
Rectocelul: peretele care separă de obicei rectul de vagin slăbește, permițând rectului să hernieze în spațiul vaginal.
Enterocelul: bombarea intestinului subțire prin peretele posterior al vaginului, creând o formă distinctivă de prolaps.

Aceste forme diferite ale prolapsului subliniază complexitatea afecțiunii și necesită abordări individualizate ale diagnosticului și ale tratamentului, în funcție de organul implicat și de gravitatea prolapsului.

Prolapsul are diferite grade de severitate, de la prolapsul incomplet, care este relativ minor, până la prolapsul complet, când organele pelvine se deplasează semnificativ, ieșind în afara vaginului. Cazurile ușoare sau moderate pot fi gestionate fără operație, dar cele severe necesită tratament printr-o intervenție chirurgicală.

Cauze și factori de risc pentru prolapsul vaginal

Prolapsul vaginal este influențat de mai mulți factori interconectați:

Nașterea naturală reprezintă un factor de risc semnificativ pentru prolapsul vaginal. Nașterile vaginale numeroase, travaliul prelungit (distocie la naștere) sau greutatea mare a copilului la naștere (macrosomie fetală) cresc și mai mult acest risc.
Menopauza – determină o scădere a producției de estrogen, hormon care joacă un rol crucial în menținerea rezistenței mușchilor pelvieni. Pe măsură ce nivelul de estrogen scade, mușchii pelvieni pot slăbi, ceea ce poate duce la prolaps genital.
Histerectomia - femeile care au suferit o histerectomie sunt mai predispuse să se confrunte cu prolapsul vaginal.
Îmbătrânirea în sine crește riscul de prolaps.
Activitatea fizică extremă și ridicarea de greutăți pot slăbi mușchii pelvieni, contribuind la coborârea organelor susținute de aceștia.
Un istoric familial de prolaps de organe pelvine sau factori ereditari care afectează structurile de susținere pelvină pot spori susceptibilitatea la prolaps. În această situație, este indicat un consult de genetică medicală, pentru evaluarea riscului.
Afecțiuni medicale rare, cum ar fi sindromul Marfan, sindromul Ehlers-Danlos și sindromul de hipermobilitate articulară, care afectează colagenul și țesuturile conjunctive, pot crește, de asemenea, riscul de prolaps vaginal.
Mai multe elemente legate de stilul de viață contribuie la un risc crescut de prolaps vaginal. Acești factori includ fumatul, obezitatea și prezența fibroamelor uterine, care pot pune un stres suplimentar asupra zonei pelvine.

Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Semne și simptome

Uneori, prolapsul genital poate fi asimptomatic, însă alte persoane pot prezenta diverse semne și simptome:

senzație de disconfort sau de plenitudine pelviană, mai pronunțată pe parcursul zilei sau după activități precum ortostatismul prelungit, ridicarea de greutăți sau tusea persistentă,
dureri lombare,
umflătură vaginală vizibilă,
incontinență urinară (pierderi involuntare de urină),
infecții urinare recurente,
tulburări de tranzit intestinal,
dificultăți în timpul actului sexual.

Severitatea acestor simptome poate varia de la o persoană la alta, iar diagnosticul precoce și conceperea unui plan de tratament joacă un rol crucial în gestionarea eficientă a prolapsului vaginal. Consultarea unui medic ginecolog este esențială pentru evaluarea și planificarea adecvată a intervenției terapeutice.

Posibile complicații ale prolapsului vaginal

Prolapsul vaginal netratat poate da naștere la o serie de complicații. Pe măsură ce prolapsul se agravează, pacientele pot experimenta niveluri sporite de disconfort și durere. În plus, cazurile netratate pot duce la apariția de leziuni la nivelul pereților vaginali, ceea ce creează un punct de intrare pentru infecții.

În cazul prolapsului genital, în funcție de organele implicate, complicațiile pot include un risc crescut de infecții ale tractului urinar, dificultăți la urinare, probleme de tranzit intestinal, precum și probleme în timpul actul sexual.

În timp ce recidiva este posibilă după tratament, majoritatea intervențiilor terapeutice sunt de succes, iar medicul ginecolog poate aduce în discuție opțiunile chirurgicale pentru pacientele cu prolapsuri vaginale multiple sau severe.

Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticarea prolapsului genital constă în evaluarea amănunțită și o examinare fizică efectuată de un medic ginecolog - examen bimanual. Acesta va întreba pacienta despre simptomele sale, cum ar fi senzația de plenitudine pelvină sau incontinența urinară. În multe cazuri, prezența unui prolaps poate fi confirmată prin examinarea tactilă a aparatului genital sau prin inspecție vizuală.

Alteori, pot fi necesare investigații imagistice, cum ar fi examenul RMN sau ecografia abdominală, pentru a obține o vedere detaliată a organelor pelvine.

Testarea urodinamică este o abordare diagnostică semnificativă. Această baterie de teste, care include uroflowmetria și cistometrograma, evaluează rezistența și funcționalitatea mușchilor care susțin vaginul, uterul și alte organe pelvine.

Procesul de diagnosticare are ca scop identificarea exactă a prezenței și a gravității prolapsului vaginal. Odată ce diagnosticul este confirmat, alegerea tratamentului este adaptată la circumstanțele individuale, cuprinzând factori precum tipul și stadiul prolapsului, vârsta, starea generală de sănătate și istoricul medical.

Tratamentul în prolapsul vaginal

Tratamentul pentru prolapsul vaginal este stabilit în funcție de gravitatea afecțiunii. În unele cazuri, medicul va recomanda un tratament conservator și monitorizarea evoluției afecțiunii. Tratamentele nechirurgicale sunt de obicei recomandate ca pas inițial, în special pentru cazurile ușoare de prolaps vaginal. Aceste opțiuni pot include:

Exerciții pentru întărirea mușchilor planșeul pelvin (exerciții Kegel),
Pesarul vaginal (mic dispozitiv din plastic sau cauciuc) poate fi introdus în vagin, pentru a oferi suport pentru peretele vaginal și structurile adiacente,

Pentru cazurile mai severe de prolaps vaginal, se pot lua în considerare intervențiile chirurgicale. Acestea pot fi:

Suspendarea bolții vaginale - implică atașarea vaginului la ligamentele pelvine responsabile de asigurarea suportului structural. Procedura ajută la ridicarea vaginului prolapsat.
Sacrocolpopexia - este o intervenție minim invazivă de chirurgie laparoscopică. O plasă este atașată vaginului și fixată de coccis, oferind suport organului în prolaps.
Colpocleza - înseamnă închiderea chirurgicală a vaginului. Ea oferă avantajul unui risc redus de recurență a prolapsului, dar pacienta nu mai poate avea contract sexual vaginal cu penetrare.

Alegerea tratamentului potrivit depinde de factori precum starea generală de sănătate a pacientei, vârsta și amploarea prolapsului.

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Măsuri de prevenție

Prevenirea prolapsului vaginal nu este întotdeauna posibilă, dar adoptarea anumitor obiceiuri de viață poate contribui la reducerea riscului. O rutină de exerciții pentru planșeul pelvin, cum ar fi exercițiile Kegel, poate ajuta la întărirea mușchilor pelvieni și la susținerea organelor pelvine.

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase și adoptarea unei diete echilibrate pot contribui la sănătatea pelviană generală. Evitarea fumatului este crucială, deoarece fumatul poate duce la tuse cronică, crescând riscul de prolaps genital. Prevenirea sau gestionarea constipației poate juca, de asemenea, un rol în reducerea riscului de prolaps vaginal.

Diagnosticul și tratamentul prolapsului genital la SANADOR

La SANADOR, pacientele au acces la consultații ginecologice realizate de medici cu o deosebită pregătire profesională și la analize și investigații complete, esențiale pentru screeningul și diagnosticul afecțiunilor genitale. Astfel, consultul ginecologic poate fi completat cu o ecografie vaginală, un test Babeș Papanicolau, analize pentru secreție vaginală, genotipare HPV și alte investigații avansate, în funcție de indicația medicului.

În acest fel, prolapsul genital poate fi diagnosticat din timp, înainte de a produce simptome severe și complicații, iar tratamentul poate fi unul conservator. Dacă totuși este necesar tratament chirurgical, operația se poate realiza minim invaziv, în deplină siguranță, la Spitalul Clinic SANADOR, într-un bloc operator modern, echipat cu aparatură de ultimă generație.

Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!