Tratamentul pentru prolactinom
Tratamentul prolactinomului are mai multe obiective esențiale: readucerea nivelului de prolactină în limite normale, reducerea dimensiunii tumorii și restabilirea funcției glandei hipofize. La majoritatea pacienților, tratamentul duce la ameliorarea sau eliminarea problemelor cauzate de nivelul crescut de prolactină, cum ar fi tulburările menstruale, infertilitatea sau scăderea libidoului, precum și a simptomelor provocate de presiunea tumorii, cum ar fi durerile de cap sau tulburările de vedere. Principalele opțiuni terapeutice includ medicația și, în unele cazuri, intervenția chirurgicală.
Medicamentele utilizate în mod obișnuit sunt agoniștii de dopamină, care imită efectul dopaminei și reduc secreția de prolactină, având și rolul de a micșora tumora. Tratamentul medicamentos este eficient pentru majoritatea pacienților, dar, în general, este necesar pe termen lung. Dacă nivelurile de prolactină rămân stabile timp de doi ani, medicul poate încerca întreruperea treptată a tratamentului, sub supraveghere medicală.
Se întâmplă frecvent ca nivelurile de prolactină să crească din nou după oprirea tratamentului, necesitând reluarea acestuia. Efectele adverse comune includ greață, amețeli, congestie nazală și dureri de cap, care pot fi reduse prin dozare progresivă și administrare cu alimente sau seara. În cazuri rare, unii agoniști de dopamină pot afecta valvele cardiace sau pot duce la tulburări de control al impulsurilor.
De asemenea, există agoniști de dopamină care pot fi utilizați pentru tratamentul prolactinomului la femeile care doresc să conceapă. De obicei, tratamentul este oprit la confirmarea sarcinii, însă poate fi reluat în cazul în care apar simptome precum cefalee sau tulburări de vedere, mai ales în prezența unui macroprolactinom. În aceste situații, reluarea tratamentului poate preveni creșterea tumorală. De aceea, este esențial ca pacientele care își doresc o sarcină să discute planificarea acesteia cu medicul curant înainte de concepție.
Chirurgia este indicată atunci când tratamentul medicamentos nu este eficient sau nu este tolerat sau în cazurile în care tumora comprimă nervii optici. Cea mai frecventă procedură este chirurgia transsfenoidală, realizată prin cavitatea nazală, care prezintă riscuri reduse și nu lasă cicatrici vizibile. Tumorile mari sau cele extinse în țesut cerebral pot necesita craniotomie.
Rezultatul chirurgical depinde de dimensiunea și localizarea tumorii și de nivelul de prolactină preoperator. În unele cazuri, tumora nu poate fi îndepărtată complet, necesitând tratament medicamentos postoperator. Foarte rar, dacă medicația și chirurgia nu sunt eficiente, medicul poate recurge la radioterapie pentru distrugerea celulelor tumorale restante.