Cum acorzi primul ajutor în caz de înec
Înecul este o urgență medicală care poate avea consecințe fatale în absența unei intervenții rapide și adecvate, fapt pentru care primul ajutor în caz de înec în apă poate crește semnificativ șansele de supraviețuire ale unei persoane aflate în pericol.
Urgențele medicale sunt gestionate eficient în Compartimentul de Primiri Urgențe* de la Spitalul Clinic SANADOR, care asigură pacienților ajutor imediat atunci când au cea mai mare nevoie.
Primul ajutor în caz de înec poate fi rezumat în următoarele etape:
1. Verificarea siguranței salvatorului – înainte de orice intervenție, salvatorul trebuie să se asigure că nu este expus niciunui pericol. Salvarea victimei trebuie făcută doar dacă mediul permite o acțiune în siguranță, evitând astfel transformarea salvatorului într-o a doua victimă;
2. Solicitarea ajutorului medical – este recomandată apelarea imediată a serviciilor de urgență (112); dacă sunt martori la fața locului, aceștia pot fi rugați să sune;
3. Scoaterea victimei din apă – persoana aflată în pericol trebuie adusă pe un plan drept și așezată pe spate, într-o poziție care să permită evaluarea și intervenția eficientă. În situațiile în care salvatorul nu știe să înoate sau intervenția în apă nu este sigură, acesta trebuie să alerteze imediat serviciile de urgență (112) și să solicite ajutor din jur. Fără a se expune pericolului, poate utiliza obiecte de salvare la îndemână, precum o frânghie, un băț lung, o vestă, sau un obiect plutitor (colac, minge, sticlă goală), pentru a trage victima la mal;
4. Verificarea stării de conștiență și a respirației – este recomandată stimularea victimei prin strigăt sau atingere ușoară. Dacă nu există răspuns și nu sunt observate semne clare de respirație (mișcări ale toracelui, sunete respiratorii sau flux de aer) trebuie inițiată imediat resuscitarea cardio-respiratorie;
5. Deschiderea căilor respiratorii și aplicarea a cinci ventilații inițiale – trebuie extins capul și ridicată bărbia, prins nasul victimei între degete, format un sigiliu cu gura și suflat de cinci ori, observând dacă pieptul se ridică după fiecare insuflație;
6. Inițierea compresiilor toracice – trebuie realizate 30 de compresii în zona centrală a toracelui, cu mâinile suprapuse, coatele întinse și mișcări ferme, urmate de două ventilații. Ritmul corect este de aproximativ 100–120 de compresii pe minut;
7. Continuarea resuscitării – manevrele trebuie menținute fără întrerupere până la revenirea semnelor vitale, sosirea echipajului medical, epuizarea fizică a salvatorului sau până când devine disponibil un defibrilator automat (DE). Dacă este adus defibrilatorul automat, acesta trebuie pornit imediat și trebuie urmate instrucțiunile vocale;
8. Măsuri în cazul reluării respirației spontane – dacă victima începe să respire, este recomandată așezarea acesteia în poziție laterală de siguranță. Trebuie evitată hipotermia (scăderea temperaturii corpului sub cea normalǎ) prin înlocuirea hainelor ude cu unele uscate și acoperirea victimei cu pături sau haine groase;
9. Importanța respirațiilor de salvare – în cazul înecului, insuflațiile sunt esențiale, deoarece plămânii pot conține lichid care blochează oxigenarea. Aplicarea respirațiilor de salvare poate permite eliminarea parțială a lichidului și reluarea funcției respiratorii.
-
Vino la SANADOR! Sună la 021.9699!