Ce este parestezia?

Parestezia se referă la o senzație caracterizată prin furnicături, arsuri sau amorțeală în corp sau în picioare. Aceste senzații apar de obicei la nivel cutanat, atunci când se aplică presiune asupra unui nerv, ca atunci când picioarele sunt încrucișate pentru o perioadă îndelungată.

Senzația este, în cele mai multe cazuri, inofensivă și temporară, dispărând atunci când persoana afectată își schimbă poziția pentru a atenua presiunea asupra nervului. Cu toate acestea, dacă parestezia persistă în timp, ea poate indica o afecțiune medicală subiacentă, cum ar fi afectarea nervilor sau diabetul.

De ce apare parestezia trecătoare?

Parestezia trecătoare, sau tranzitorie, se referă la o formă temporară de parestezie cutanată. Aceasta se caracterizează prin episoade scurte de senzații, precum furnicături sau amorțeală într-o anumită zonă a corpului. Acest tip de parestezie este adesea legat de compresia temporară a nervilor sau de reducerea localizată a fluxului sanguin, din cauza anumitor poziții sau activități.

Alte cauze de parestezie trecătoare includ:

  • deshidratarea;
  • migrena;
  • niveluri scăzute ale unor vitamine, în special ale vitaminei B12, care este importantă pentru sănătatea nervilor;
  • sindroamele de compresie nervoasă.

Parestezia trecătoare se rezolvă de obicei de la sine, odată ce presiunea asupra nervului sau a vaselor de sânge este eliberată. Este considerată benignă și nu necesită, de obicei, tratament medical. Cu toate acestea, dacă parestezia tranzitorie devine frecventă, cronică sau este însoțită de alte simptome îngrijorătoare, este recomandat ca persoana afectată să apeleze la un medic pentru evaluare și tratament.

De ce apare parestezia cronică?

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Parestezia cronică se referă la o formă persistentă și de lungă durată de parestezie cutanată. Spre deosebire de parestezia trecătoare, parestezia cronică implică senzații anormale, cu caracter continuu și recurent.

Parestezia cronică poate fi un indiciu al unei afecțiuni medicale subiacente, al unei leziuni nervoase sau al altor probleme de sănătate. Aceasta poate necesita evaluare și tratament medical ce vizează cauza principală în vederea atenuării simptomelor persistente.

Parestezia cronică poate apărea din cauza unor afecțiuni subiacente precum:

Cum se manifestă paresteziile?

Parestezia afectează în mod obișnuit membrele superioare și inferioare, deși poate apărea și în alte părți ale corpului. În funcție de zonele afectate, pacienții se pot prezenta cu:

  • parestezii la mâini (mâini amorțite);
  • parestezie la picior (furnicături în picioare, care pot fi provocate inclusiv de fracturi de coccis);
  • senzații de arsuri;
  • senzație de frig;
  • furnicături în corp;
  • parestezie facială (senzația de „față amorțită”). Aceasta poate afecta diferite zone ale feței, inclusiv obrajii, buzele, bărbia, fruntea sau chiar întreaga regiune facială. Parestezia facială poate fi un simptom al unei boli subiacente.

Parestezia cronicăpoate escalada până la durere, descrisă frecvent de pacienți ca o senzație de înjunghiere, cu afectarea funcției normale a membrului afectat. Atunci când apare la nivelul membrelor inferioare, poate împiedica capacitatea de mers.

Metode de diagnosticare

Parestezia poate fi diagnosticată prin diverse metode:

  • Anamneza. Medicul va pune întrebări pacientului pentru a înțelege natura, durata și frecvența senzațiilor de furnicături în picioare, mâini amorțite, parestezie cutanată sau parestezie facială, precum și orice alte simptome relevante. Detaliile despre stilul de viață, activitățile și tratamentele urmate de pacient sunt, de asemenea, relevante pentru a forma o imagine de ansamblu a afecțiunii.
  • Examinarea fizică. Se efectuează un examen fizic amănunțit pentru a evalua zona afectată și pentru a identifica orice semne sau anomalii vizibile. Medicul va verifica dacă există slăbiciune musculară, modificări ale reflexelor și deficite senzoriale. Această examinare ajută la identificarea localizării și a cauzelor potențiale ale paresteziei.
  • Examinarea neurologică. Deoarece parestezia implică senzații nervoase anormale, un examen neurologic este adesea o parte importantă a evaluării. Aceasta include evaluarea coordonării pacientului, a forței musculare, a reflexelor și a percepției senzoriale.

Pentru diagnosticare, se efectuează următoarele teste:

  • Electromiografia (EMG) presupune introducerea unor electrozi în interiorul mușchilor, pentru a evalua activitatea electrică a acestora. Oferă informații despre cât de bine interacționează nervii și mușchii și poate ajuta la detectarea problemelor subiacente.
  • Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) utilizează magneți și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale structurilor interne ale corpului. Este deosebit de utilă pentru identificarea anomaliilor structurale sau afecțiunilor care afectează creierul, măduva spinării sau nervii.
  • Ecografia poate fi utilizată pentru a vizualiza zone mai mici, cum ar fi articulația mâinii în cazurile în care pacientul se prezintă cu parestezii la mâini. Aceasta ajută la evaluarea comprimării sau deteriorării nervilor.
  • Radiografiile sunt folosite pentru a capta imagini ale oaselor și pot ajuta la identificarea problemelor legate de structura sau alinierea oaselor care pot cauza compresia nervilor.
  • CT. Tomografiile computerizate oferă imagini detaliate și sunt utile pentru evaluarea anomaliilor coloanei vertebrale.
  • Analize de laborator. Pot fi efectuate analize de sânge pentru a exclude afecțiunile care ar putea contribui la parestezii, cum ar fi diabetul, deficiențele de vitamine sau tulburările autoimune.
  • Puncție lombară: În anumite cazuri, se poate efectua o puncție lombară pentru a analiza lichidul cefalorahidian (LCR), cu scopul detectării unor semne de infecție spinală, inflamație sau a unor afecțiuni neurologice.

Alegerea testelor diagnostice depinde de simptomele specifice, de constatările fizice și de cauzele suspectate ale paresteziei. În urma evaluării și a diagnosticului, pot fi determinate opțiunile de tratament și de gestionare adecvate.

Tratamentul paresteziei

Strategiile de tratament și de prevenire a paresteziei sunt următoarele:

  • Repaus. Repausul membrului afectat este adesea recomandat pentru a permite vindecarea. În unele cazuri, poate fi necesară o orteză sau o atelă pentru a imobiliza zona și a preveni deteriorarea țesuturilor.
  • Kinetoterapie. Fizioterapia de recuperare are ca scop întărirea mușchilor care înconjoară nervul afectat. Mușchii mai puternici pot atenua comprimarea țesuturilor și pot reduce riscul de recurență. O condiție fizică mai bună a mușchilor poate îmbunătăți, de asemenea, flexibilitatea, amplitudinea mișcărilor și mobilitatea.
  • Medicamente. Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) și chiar injecțiile cu steroizi pot fi prescrise pentru a ameliora durerea și a reduce inflamația.
  • Intervenții chirurgicale. Atunci când tratamentele conservatoare nu oferă ameliorare, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a atenua presiunea asupra nervului afectat. Opțiunile chirurgicale pot include proceduri cum ar fi eliberarea ligamentului carpian, îndepărtarea pintenilor osoși (cheilectomia) sau tratamentul chirurgical al herniei de disc.

La SANADOR, medicii evaluează atent pacienții cu parestezie, pentru a descoperi cauza acesteia. Investigațiile avansate, realizate cu cele mai performante echipamente, asigură precizia diagnosticului. În funcție de acesta, pacientul primește tratament și recomandări referitoare la stilul de viață, astfel încât să revină la o stare de sănătate optimă. Spitalul Clinic SANADOR este multidisciplinar, astfel că pacienții au acces la medici experimentați, cu specializări diverse. Astfel, au șanse mai mari de a primi un tratament potrivit, iar pacienții cu probleme de sănătate multiple beneficiază de o abordare integrată și personalizată.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR