Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian apare din cauza compresiei nervului median în zona încheieturii mâinii și se manifestă prin inflamație și durere.

Tunelul carpian este o structură fibroasă în care se află mai multe tendoane și nervul median, care controlează mișcările degetelor, cu excepția celui mic. Îngustarea acestui canal duce la o compresie a nervului, declanșând sindromul, care se manifestă în special prin senzație de amorțire, furnicături, slăbiciune musculară, chiar și durere, asemănătoare unui șoc electric.

Sindromul de tunel carpian apare din cauza apăsării exercitate asupra nervului median, care controlează mișcările degetelor mâinii.

Afecțiunea poate să apară în urma suprasolicitării mâinii sau după un traumatism, de obicei din cauza practicării unui sport (gimnastică, ciclism, tenis, rugby, golf), dar și în anumite meserii (tipografi, constructori, cei care lucrează la calculator, pictori, sculptori și violoniști). În funcție de stadiul afectării nervului median, tratamentul poate fi non-chirurgical (conservator) - medicamentos, combinat cu fizioterapie și alte proceduri de recuperare medicală, sau chirurgical, fiecare soluție având avantaje și dezavantaje. De regulă, tratamentul conservator este folosit în cazurile mai ușoare și îi permite pacientului continuarea activităților zilnice.

Watch on YouTube

Pentru a evita intervenția chirurgicală, afecțiunea trebuie să fie descoperită și tratată cât mai repede, de aceea este importantă adresarea din timp la un medic neurolog sau la un medic ortoped specializat în chirurgia mâinii.

Cum se manifestă sindromul de tunel carpian

Primele simptome sunt destul de discrete, apar noaptea și pot începe ca o ușoară amorțire a degetelor, care se agravează din cauza poziției mâinii în timpul somnului. Dimineața, senzația de furnicături se poate extinde până la umeri, iar în timpul zilei aceste senzații se manifestă sub forma unor puseuri, în timpul șofatului sau atunci când pacientul ține mâna îndoită din încheietură.

Manifestările clinice includ:

Senzație de arsură, mâncărime, furnicături în palmă sau în degete;
Dificultatea de a ține obiecte în mână;
Senzație de „curentare” în degete;
Furnicături care urcă de-a lungul brațului;
Durere și crampe musculare (pe măsură ce sindromul se agravează);
Slăbiciune musculară, pierderea coordonării și a sensibilității mâinii (în stadiile avansate ale sindromului).

Cauzele sindromului de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian apare din cauza iritării sau presiunii exercitate asupra nervului median. Astfel, tunelul carpian se poate îngusta în urma unei fracturi a încheieturii (fractură de radius) sau a unei inflamații produse de o afecțiune reumatologică, cum este artrita reumatoidă. De multe ori însă, problema apare fără să existe o boală cronică sau un traumatism, doar anumiți factori de risc:

Mișcări frecvente, repetitive ale mâinii - scrisul la tastatură, folosirea mouse-lui sau cântatul la un instrument;
Mișcări dese de apucare a unor unelte, care solicită încheietura mâinii și comprimă nervul median;
Modificări hormonale (sarcină, menopauză etc.);
Diabet zaharat (în special de tip 2);
Obezitate;
Hipotiroidism;
Rude apropiate care au avut sindrom de tunel carpian;
Tratamentul cu anumite medicamente folosite pentru cancerul mamar;
Femeile suferă de această problemă de trei ori mai frecvent ca bărbații.

Cum se pune diagnosticul

După anamneză, medicul va efectua un examen clinic amănunțit al încheieturii afectate, pe care îl va completa cu teste țintite.

Testul Tinel presupune lovirea palmei cu degetele, chiar deasupra nervului median, pentru a verifica dacă apar furnicături sau o senzație de amorțire.
Testul Phalen (sau testul de flexie) implică flexarea încheieturii timp de 60 de secunde, pentru a observa dacă în acest interval apar simptomele specifice afecțiunii.

021.9699 Vino la SANADOR pentru diagnosticul și tratamentul sindromului de tunel carpian!

Diagnosticul de certitudine în cazul sindromului de tunel carpian poate fi pus numai în urma electromiografiei (EMG). Această investigație evaluează activitatea electrică a nervilor și musculaturii, măsurând răspunsul produs de mușchi în urma unei ușoare stimulări electrice. În mod normal, un mușchi care este activ produce impulsuri electrice direct proporționale cu nivelul contracției, dar, atunci când terminațiile nervoase sunt afectate, reacția musculară este diferită. Electromiografia este realizată de medicul neurolog cu competențe în această procedură.

În stadiile mai avansate, sindromul de tunel carpian se manifestă prin inflamație și durere în palmă și la încheietura mâinii.

În urma investigației EMG, medicul poate stabili și stadiul afectării nervului median, astfel încât poate decide care este tratamentul potrivit. La nevoie, medicul poate solicita și alte investigații, pentru a obține informații suplimentare despre starea articulației – radiografie digitală sau examen RMN.

Tratamentul sindromului de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian se tratează multidisciplinar, în funcție de stadiul afectării nervului și de cauza care a declanșat manifestările clinice.

Tratamentul conservator

În primele stadii ale afecțiunii, tratamentul este conservator și poate include:

Infiltrații (injecții) cu cortizon;
Medicamente analgezice și antiinflamatoare;
Purtarea unei orteze în timpul nopții, pentru imobilizarea încheieturii;
Exerciții speciale pentru sindromul de tunel carpian, recomandate de un kinetoterapeut, conform unui program de recuperare medicală personalizat;
Modificarea poziției în timpul lucrului, astfel încât mâna să nu mai fie suprasolicitată când folosim anumite instrumente sau când scriem la calculator.

În fazele mai avansate ale sindromului, când funcționalitatea mâinii este vizibil afectată, intervenția chirurgicală este singura soluție.

Un nou tratament minim invaziv ar putea fi reprezentat de injecțiile cu soluție salină în nervul median afectat, sub ghidaj ecografic, pentru a-l separa astfel de țesutul adiacent, care îl apasă. Un studiu recent a demonstrat că această metodă a dus la ameliorarea simptomelor sau chiar la dispariția lor pe termen lung, putând fi astfel o alternativă la infiltrațiile cu corticosteroizi.

Tratamentele conservatoare sunt eficiente însă doar în cazul unor simptome ușoare sau moderate, care apar ocazional. În fazele mai avansate ale sindromului, când funcționalitatea mâinii este vizibil afectată, intervenția chirurgicală este singura soluție.

Watch on YouTube

Tratamentul chirurgical

Operația are ca scop secționarea ligamentului care apasă pe nervul median, pentru a elimina astfel presiunea și, implicit, disconfortul. Intervenția se poate realiza prin două metode: clasic (prin operație deschisă) sau endoscopic (minim invaziv).

Intervenția chirurgicală deschisă presupune o incizie în palmă, deasupra tunelului carpian și tăierea ligamentului, pentru a elibera nervul afectat.

Dacă operația se face endoscopic, atunci chirurgul va introduce în canalul carpian un instrument special, prevăzut cu o cameră video în capăt, pentru a vizualiza interiorul articulației. Apoi, ligamentul va fi secționat prin doar una sau două mici incizii făcute în palmă sau încheietură. Intervenția minim invazivă are mai multe avantaje pentru pacient, deoarece permite o recuperare mai rapidă și durere postoperatorie redusă.

Chirurgul plastician sau chirurgul ortoped vor discuta cu pacientul despre avantajele și dezavantajele fiecărei metode chirurgicale, astfel încât soluția aleasă să fie cea mai potrivită. Este important ca intervenția să aibă loc într-un spital dotat cu aparatură modernă, de ultimă generație și cu personal medical experimentat, care poate realiza cu succes orice tip de operație pentru sindromul de tunel carpian. Rata de succes a intervenției, dacă este efectuată în cele mai bune condiții, este de peste 90%.

Intervenția chirurgicală deschisă presupune o incizie în palmă, deasupra tunelului carpian și tăierea ligamentului, pentru a elibera nervul afectat.

Vindecarea completă a inciziilor durează câteva săptămâni, indiferent de metoda chirurgicală folosită. În câteva luni, ligamentul secționat va crește la loc, dar va lăsa mai mult spațiu pentru nervul median, astfel încât nu va mai exista compresie asupra acestuia.

Un ușor disconfort este posibil să existe mult timp după intervenție, iar pentru o recuperare completă, pacientul trebuie să respecte cu strictețe indicațiile medicului. La început, nu va avea voie să-și solicite prea mult degetele și încheietura, prin urmare utilizarea normală a mâinii va fi reluată treptat, pentru ca ligamentul să aibă timp să se refacă. Cu cât simptomele au fost mai severe, cu atât recuperarea completă va dura mai mult.

Procedurile de fizioterapie și kinetoterapie sunt indicate și după intervenția chirurgicală, pentru a stimula vindecarea și a preveni reapariția sindromului.

Cum poate fi prevenită apariția sindromului de tunel carpian?

În anumite situații, poate fi dificil de prevenit declanșarea sindromului de tunel carpian, pentru că unele activități cresc foarte mult riscul de suprasolicitare a mâinii. Totuși, printr-o postură corectă la birou, nu doar a spatelui, ci și a pumnului și degetelor, poate fi redus acest risc, iar simptomele, dacă au apărut deja, pot fi ameliorate.

Există și alte metode care pot fi de ajutor:

Purtarea unei orteze în timpul somnului, pentru ca încheietura să stea în poziție dreaptă;
Evitarea mișcărilor repetate din încheietură;
Pauzele frecvente atunci când încheietura este foarte solicitată;
Includerea unor exerciții speciale pentru articulația mâinii în rutina zilnică;
Purtarea unor mănuși fără degete menține calde mâinile, reducând astfel durerea și înțepenirea încheieturii;
Apăsarea mai ușoară pe taste sau scrisul de mână mai puțin apăsat previne suprasolicitarea încheieturii;
Folosirea unui mouse care nu solicită încheietura;
Îmbunătățirea posturii – o poziție incorectă la birou poate comprima nervii de la nivelul gâtului, ceea ce afectează și încheieturile, degetele și mâinile.

021.9699 Sună la SANADOR și programează o consultație!

Din păcate, niciuna dintre aceste metode nu poate garanta că sindromul de tunel carpian nu se va manifesta la un moment dat. De aceea, consultul medical periodic, chiar și la cele mai mici semne de disconfort, poate descoperi din timp afectarea nervului, prevenind astfel complicațiile care ar apărea în lipsa tratamentului.