Principalii hormoni implicați în sarcină și efectele lor
Printre cei mai importanți hormoni implicați în sarcină se numără estrogenul și progesteronul, care ating niveluri mult mai ridicate decât în orice alt moment al vieții femeii. Estrogenul stimulează creșterea uterului și a placentei, crește vascularizația pentru a asigura transferul optim de nutrienți către făt, necesari dezvoltării fetale și contribuind la maturizarea fătului, și contribuie la dezvoltarea glandelor mamare necesare alăptării. Nivelurile crescute de estrogen sunt, de asemenea, responsabile pentru unele simptome precum greața din primul trimestru și modificările pigmentare ale pielii, de pildă, melasma sau „masca sarcinii”.
Progesteronul, produs inițial de corpul galben și apoi de placentă, de asemenea, este produs în cantități foarte mari și are rolul de a relaxa ligamentele și articulațiile, permițând astfel adaptarea corpului la schimbările fizice ale sarcinii, cum ar fi mărirea uterului și a altor structuri interne precum ureterele. Totodată, progesteronul contribuie la crearea unui mediu imunosupresiv pentru a preveni respingerea fătului de către organismul matern.
Acești hormoni influențează nu doar dezvoltarea fetală, ci și modificările fizice ale mamei, inclusiv creșterea sânilor, modificările posturale și retenția de fluide care poate duce la umflarea membrelor. De asemenea, hormonii sarcinii pot afecta simțurile, determinând modificări ale gustului, mirosului ori vederii, dar și schimbări ale pielii, părului și unghiilor. În plus, aceste modificări hormonale pot influența capacitatea de exercițiu fizic, crescând riscul de entorse datorită laxității ligamentelor și modificărilor circulatorii.
Gonadotropina corionică umană (hCG) este un alt hormon esențial, produs la scurt timp după implantarea embrionului. Acesta susține corpul galben în primele săptămâni de sarcină pentru a produce progesteronul necesar și este hormonul detectat de testele de sarcină.
Prolactina, secretată de glanda pituitară, stimulează dezvoltarea glandelor mamare și pregătește organismul pentru producția de lapte, în timp ce oxitocina va juca un rol crucial la finalul sarcinii, declanșând contracțiile uterine și facilitând expulzia laptelui în timpul alăptării.
Relaxina, un hormon mai puțin cunoscut, ajută la relaxarea ligamentelor pelvine și la înmuierea colului uterin pentru a permite nașterea. De asemenea, hormonii tiroidieni, cortizolul și insulina suferă modificări pentru a susține metabolismul crescut și adaptările energetice necesare atât mamei, cât și fătului. Toate aceste schimbări hormonale sunt interconectate și contribuie la transformările fizice, emoționale și metabolice caracteristice sarcinii, având un impact semnificativ asupra sănătății materne și fetale.