Ce este mielomul multiplu? Aceasta neoplazie (un tip de cancer) se manifesta prin multiplicarea necontrolata a plasmocitelor (un tip de leucocite) de la nivelul maduvei osoase. In mod normal, rolul plasmocitelor este de a produce anticorpii necesari pentru imunizarea organismului. In cazul mielomului, plasmocitele incep sa se divida necontrolat, producand o proteina anormala, denumita paraproteina. Afectiunea cunoaste mai multe grade de dezvoltare, in stadiul initial remarcandu-se doar prezenta acestei proteine (gamapatie monoclonala). Formele agresive pot progresa spre leucemie cu plasmocite, o forma foarte grava. Exista si variante localizate de tumori cu plasmocite, cu localizari variate, numite plasmocitoame.

Incidenta mielomului este relativ scazuta, cu circa 5 cazuri la 100.000 de persoane. Luand in calcul totalul neoplaziilor hematologice (cancere ale sangelui), mielomul multiplu reprezinta 10-15% dintre acestea. Afecteaza in special persoane peste 60 de ani, barbatii mai mult decat femeile.

Cauze si factori de risc

Nu exista o cauza bine stabilita pentru aceasta afectiune, desi s-a sugerat ca pot exista anumiti factori care favorizeaza aparitia mielomului. Acestia includ cauze genetice, inflamatii cronice si factori infectiosi, factori de mediu, precum si expunerea la radiatii.

Simptome

Aceasta afectiune poate lua diverse forme, motiv pentru care simptomele pot diferi de la caz la caz. In stadiile initiale, mielomul poate fi descoperit accidental, la controale de rutina. In cazurile avansate sau de o severitate crescuta, simptomele pot cuprinde:

  • Dureri osoase - localizate in regiunea lombara a coloanei;
  • Fracturi in os patologic - pot fi intalnite la nivelul oricarui os;
  • Sindromul de compresie medulara - apare la nivelul segmentelor coloanei si poate da nastere la alte simptome, precum slabiciunea musculara, paralizia membrelor, parestezii. Necesita tratament de urgenta inainte ca simptomele sa devina ireversibile;
  • Insuficienta renala - se manifesta din cauza depunerii proteinelor anormale (paraproteine) la nivelul rinichilor, afectand functia acestora;
  • Anemie - atunci cand celulele tumorale impiedica procesul normal de creare a hematiilor (eritrocitelor);
  • Hipervascozitate - odata cu dezvoltarea mielomului, cantitatea de imunoglobuline din sange creste, conducand la cresterea vascozitatii, cu simptome precum oboseala, cefalee sau chiar afectiuni grave, precum accidente vasculare sau infarct la nivelul organelor;
  • Hemoragii - pot aparea fie din cauza afectarii coagularii, prin dezvoltarea de proteine monoclanale, fie prin trombocitopenie (numar scazut de trombocite, cu rol in coagulare), din cauza inflitrarii tumorale;
  • Hipercalcemia - se manifesta prin secretia de celule osoase data de cele tumorale, cu simptome precum somnolenta, dureri osoase, greata si varsaturi, senzatie accentuata de sete;
  • Infectii - in cadrul acestei afectiuni pot aparea infectii precum pneumonia sau infectiile urinare. Chiar daca, per total, cantitatea de imunoglobuline este crescuta, acestea sunt anormale si nu raspund in procesul de imunitate.

Diagnostic

Definitorii pentru mielom sunt prezenta proliferarii tumorale plasmocitare (in maduva osoasa hematogena), existenta unei proteine patologice monoclonale. Avand in vedere ca simptomele sunt foarte diverse si nespecifice, pentru stabilirea unui diagnostic corect se iau in calcul o serie de criterii, denumite CRAB (hipercalcemie, insuficienta renala, anemie, leziuni osoase).

Astfel, acestea vor fi analizate conform unui set standard de metode de diagnostic, ce cuprinde:

  • Analize de laborator - hemograma, frotiu de sange, teste urinare, electroforeza, imunograma, teste biochimice, beta-2-microglobulina serica, proteina C reactiva, vascozitate etc.
  • Teste imagistice - radiografie (pentru a determina diverse schimbari morfologice la nivelul scheletului) sau RMN, o metoda utila in determinarea afectiunilor de la nivelul coloanei vertebrale.
  • Examen histopatologic - prin biopsie si analiza amanuntita la microscop pot fi determinate schimbarile la nivel celular ale tesutului medular.
  • Examen citogenic - se efectueaza pentru depistarea evetualelor anomalii la nivel cromozomial.

Dupa stabilirea unui diagnostic cu certitudine se va incerca stadializarea bolii. In cadrul mielomului multiplu, metoda standard de stadializare este Salmon-Durie.

Tratament

In cazul acestei afectiuni, terapia va fi aleasa in functie de fiecare caz in parte, vizand atat boala cat si complicatiile sale (fracturi, infectii, insuficienta renala). Printre optiunile terapeutice se numara chimioterapicele in diverse combinatii, anticorpi monoclonali, transfuziile, radioterapia, transplantul de celule stem hematopoietice, terapii de suport etc.

Complexitatea bolii reclama de multe ori abordarea pluridisciplinara (de exemplu hematolog, neurochirurg, ortoped, infectionist, radioterapeut)

Mielomul multiplu nu se trateaza in orice stadiu al bolii.