Ce este incontinența urinară?

Incontinența urinară este inabilitatea de a controla în mod voluntar vezica urinară, ceea ce duce la scăpări de urină frecvente.

Sistemul excretor este format din rinichi, uretere, vezică urinară și uretră. Rinichii filtrează și elimină prin urină substanțele nefolositoare din organism. Aceasta ajunge la vezica urinară prin cele două uretere (tuburile care o conectează cu rinichii), unde este stocată temporar.

Uretra este tubul prin care urina este eliminată la exterior. În mod normal, sfincterele acesteia, care reprezintă un tip de țesut muscular circular, rămân închise pentru a preveni scurgerile de urină. Sfincterul intern se află sub control involuntar, în timp ce sfincterul extern poate fi controlat voluntar. Astfel, odată ce vezica se umple, creierul trimite semnale nervoase la acest nivel. În continuare, mușchii vezicii urinare se contractă pentru a elimina urina, însă sfincterele sunt cele care controlează întregul proces de micțiune. În cazul incontinenței urinare, acești mușchi nu mai funcționează corect.

Tipuri de incontinență urinară

Principalele tipuri de incontinență urinară sunt:

  • Incontinența de stres. Apare din cauza unei presiuni sau unui factor de stres, adesea în contextul mușchilor pelvini slăbiți. Strănutul, exercițiul fizic sau ridicarea de greutăți pot fi factori declanșatori;
  • Incontinența prin imperiozitate. Se manifestă prin nevoia urgentă și puternică de a urina, apărută frecvent, inclusiv pe timpul nopții. Pacienții au scăpări de urină înainte de a reuși să ajungă la toaletă. Acest tip de incontinență este comun în rândul vârstnicilor și persoanelor cu afecțiuni neurologice. Totuși, simptomele sunt similare cu cele ale infecțiilor urinare, iar uneori pot fi confundate;
  • Incontinența funcțională. Este cauzată de tulburări psihice (cum ar fi boala Alzheimer) sau dizabilități fizice care pot afecta acțiunea de a urina. Spre exemplu, pacienții cu Alzheimer pot uita că trebuie să utilizeze toaleta, iar cei cu incapacități fizice pot prezenta dificultăți în ceea ce privește deschiderea nasturilor de la pantaloni;
  • Incontinența de preaplin. Scăpările de urină apar frecvent sau constant, din cauza golirii incomplete a vezicii urinare. Afecțiunea este mai comună în rândul bărbaților;
  • Incontinența mixtă. Descrie o combinație între mai multe tipuri de incontinență urinară (de obicei, cea de stres și cea de urgență);
  • Incontinența extrauretrală. Apare frecvent la femei ca urmare a unor comunicări anormale între aparatul urinar și cel genital, numite și fistule urinare;
  • Enurezis nocturn. Este caracterizat de urinarea involuntară în timpul somnului, pe parcursul nopții. Este mai frecvent în cazul copiilor.

Cauze și factori de risc

  • Identificarea cauzelor este importantă pentru tratamentul incontinenței medicale. Programează-te!

Cauzele diferă în funcție de tipul de incontinență urinară. Cea de stres este adesea cauzată de slăbirea sau deteriorarea mușchilor planșeului pelvin și sfincterelor uretrei. Cea de preaplin poate fi cauzată de un blocaj la nivelul tractului urinar, iar cea de urgență, de hiperactivitatea mușchilor vezicii urinare.

Incontinența urinară temporară poate fi cauzată de constipație și de infecțiile de tract urinar. Materiile fecale dure și voluminoase care stagnează în rect pun presiune pe nervii implicați în controlul vezicii urinare. De asemenea, infecțiile irită acest organ și provoacă nevoia de a urina urgent.

În schimb, incontinența urinară persistentă poate fi cauzată de:

Factorii care cresc predispoziția de a dezvolta incontinență urinară sunt:

  • Vârsta înaintată – procesul îmbătrânirii poate slăbi mușchii tractului urinar;
  • Fumatul;
  • Excesul ponderal – pune presiune suplimentară pe vezica urinară;
  • Sexul feminin – este mai des întâlnită incontinența urinară la femeile care au fost însărcinate, au născut pe cale naturală sau se află în perioada menopauzei;
  • Malformații congenitale ale tractului urinar, cum sunt malformațiile renale;
  • Prezența unor afecțiuni, cum ar fi cele la nivelul prostatei, diabetul zaharat, afecțiunile  neurologice, obezitatea, constipația cronică;
  • Istoric medical familial de incontinență urinară.

De asemenea, consumul anumitor alimente și băuturi sau administrarea unor medicamente și suplimente alimentare se pot asocia temporar cu nevoia frecventă de a urina, prin diferite mecanisme:

  • Medicamente cu efect diuretic, cum sunt unele tipuri de antihipertensive;
  • Sedative și miorelaxante (relaxante musculare);
  • Alcoolul și băuturile bogate în cafeină (cafea, energizante, ceai negru);
  • Dozele mari de vitamina C;
  • Băuturile carbogazoase;
  • Ardeii iuți;
  • Ciocolata;
  • Alimentele bogate în îndulcitori artificiali și cele acide, cum ar fi tomatele și citricele.

Cum se manifestă incontinența urinară?

Principalul simptom al incontinenței urinare sunt pierderile urinare incontrolabile și neintenționate.

Severitatea afecțiunii variază de la un pacient la altul. În timp ce unele persoane experimentează scăpări de urină ocazional, cum ar fi atunci când strănută sau tușesc, altele se pot confrunta frecvent cu nevoia urgentă de a urina și nu reușesc să ajungă la timp la toaletă.

De asemenea, momentul apariției, factorii declanșatori și intensitatea diferă în funcție de tipul de incontinență urinară.

Stabilirea diagnosticului

În primă fază, medicul va efectua o anamneză, în cadrul căreia va adresa întrebări cu privire la istoricul medical și simptome. Spre exemplu, poate întreba cât de des urinezi, care este cantitatea de pierderi urinare involuntare, precum și de cât timp te confrunți cu incontinența urinară. De asemenea, îți poate cere detalii cu privire la sarcini și nașteri anterioare. Este important să ai asupra ta documentele medicale privind afecțiunile diagnosticate.

Ulterior, specialistul poate recomanda o serie de investigații medicale, cum ar fi:

  • Analize de sânge și de urină – pentru depistarea infecțiilor urinare sau afecțiunilor renale;
  • Teste imagistice – ecografie pelvină, cistouretrografie micțională (care utilizează raze X);
  • Examen pelvin (consultație ginecologică, în cazul femeilor, sau tușeu rectal, în cazul bărbaților).
  • Teste urodinamice – evaluează funcționarea vezicii urinare și sfincterelor uretrei. Poate implica inserarea unui tub subțire prin uretră;
  • Test de stres urinar – constă în stimularea scăpărilor de urină prin acțiuni precum tusea, exercițiul fizic sau prin palparea abdomenului;
  • Cistoscopie – constă în inserarea unui tub subțire prin uretră, prevăzut cu o cameră video;
  • Măsurarea volumului rezidual postmicțional, prin cateterism – medicul cuantifică urina rămasă în vezică după urinare, prin inserarea unui tub subțire în uretră, care va drena lichidul.

Posibile complicații

Printre complicațiile posibile ale incontinenței urinare se numără:

  • Infecțiile recurente de tract urinar;
  • Afecțiuni dermatologice în zona intimă, din cauza umidității persistente;
  • Disconfort fizic și tulburări psihologice – incontinența urinară poate afecta viața socială și profesională. Uneori, acest lucru poate evolua spre depresie.

Tratamentul pentru pierderile de urină

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

În unele situații, când incontinența urinară este temporară, aceasta trece odată cu tratarea cauzei. Totuși, dacă apare în contextul unei afecțiuni cronice, pot fi necesare strategii de gestionare a pierderilor urinare pe termen lung.

Măsuri de auto-îngrijire

Poate fi nevoie să adopți anumite obiceiuri sau măsuri legate de stilul de viață, de exemplu:

  • Efectuarea regulată a exercițiilor Kegel pentru întărirea planșeului pelvin – poți cere ajutorul unui kinetoterapeut;
  • Menținerea unei alimentații sănătoase și echilibrate, bogate în fibre, pentru a gestiona constipația și a scădea în greutate;
  • Evitarea alimentelor și băuturilor asociate cu agravarea incontinenței urinare;
  • Consum de apă atent planificat (inclusiv evitarea lichidelor înainte de culcare);
  • „Antrenarea” vezicii urinare printr-un program stabil de urinare și amânarea controlată a utilizării toaletei;
  • Evitarea ridicării de obiecte grele;
  • Folosirea absorbantelor pentru incontinență urinară.

Tratament medicamentos

În funcție de cauze, medicul poate recomanda o serie de medicamente care pot reduce scăpările de urină, cum ar fi:

  • Anticolinergice pentru a trata vezica urinară hiperactivă;
  • Hormoni de substituție, cum ar fi estrogen în cazul femeilor la menopauză;
  • Medicamente pentru micșorarea prostatei mărite;
  • Antidepresive.

Proceduri chirurgicale și non-chirurgicale

Uneori, poate fi nevoie și de proceduri mai complexe:

  • Intervenție chirurgicală pentru întărirea mușchilor din această zonă sau plasarea vezicii în poziție normală;
  • Colposuspensia retropubică - o procedură de chirurgie laparoscopică, care presupune legarea țesuturilor din zona pelviană pentru susținerea uretrei și a vezicii;
  • Electrostimularea;
  • Injectarea unor substanțe care îngroașă țesutul uretrei și vezicii urinare;
  • Inserarea unei sonde urinare și menținerea ei pe termen lung;
  • Folosirea unor dispozitive speciale pentru prevenirea scăpărilor de urină, cum ar fi inserarea unui pesar (inel rigid) în vagin.
  • Terapii Laser Fotona Smooth – Incontilase. O formă de tratament pentru incontinența urinară la femei, care se bazează pe efectul termic produs de tehnologia laser. Astfel, se induce formarea de noi fibre de colagen și remodelarea mucoasei în regiunea orificiului uretral și vestibular, precum și la nivelul peretelui vaginal anterior. În general, pacientele necesită 2 proceduri laser, efectuate la interval de o luna, pentru corectarea incontinenței urinare de efort ușoare și medii.
  • Stimularea electrică pentru întărirea musculaturii pelvine, ca alternativă la exercițiile Kegel, prin tehnologia „ATTAIN” (dispozitiv intravaginal de stimulare a contracțiilor musculaturii pelvine) sau „Scaunul FMS REMED” ( stimularea musculaturii pelvine prin așezarea timp de 30 de minute pe scaunul REMED)
  • Injectarea intra și peri-sfincterian, la nivel uretral, de celule stem autologe recoltate din musculatura pectorală.
  • Cistoplastia – procedura chirurgicală de mărire a vezicii urinare utilizând o porțiune de ansă intestinală (enteroplastie), tehnică utilizată doar în situații excepționale.

Cum poate fi prevenită incontinența urinară?

Poți preveni dezvoltarea incontinenței urinare prin:

  • Menținerea unui stil de viață echilibrat (sport, alimentație sănătoasă) și unei greutăți normale;
  • Renunțarea la fumat;
  • Activitate fizică regulată;
  • Exerciții Kegel;
  • Tratarea corespunzătoare a afecțiunilor care pot cauza incontinență urinară.

Tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu incontinență urinară au acces la proceduri de diagnosticare și tratament moderne, realizate cu cele mai avansate echipamente disponibile pe piața medicală. Astfel, medicii urologi identifică precis factorii care provoacă pierderile incontrolabile de urină și eventualele afecțiuni asociate. În funcție de diagnostic, aceștia recomandă tratamentul adecvat, care poate viza atât gestionarea pe termen lung a incontinenței, cât și terapii medicamentoase și chirurgicale.

Dacă tulburarea este provocată de probleme sau afecțiuni ale altor sisteme, pacienții sunt orientați către specialitățile unde se tratează acestea. De exemplu, modificările hormonale sau accidentul vascular cerebral, medicii recomandă consultații la endocrinologie, respectiv neurologie.

Pentru femeile cu incontinență urinară de efort ușoară sau medie, la SANADOR se efectuează și terapia cu laserul Fotona Smooth. Fotona este un pionier în cercetarea și dezvoltarea acestui domeniu, fiind primul producator care a introdus tehnologia Er:YAG în ginecologie, îmbunătățind considerabil performanța tehnologiei laser. Eforturile depuse în acest sens au condus la apariția unei inovații de tip Smooth-mode pentru terapii termice fără incizie. Terapia produce disconfort minim și restabilește rapid continența urinară.  

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR