Ce reprezintă fracția de ejecție

Fracția de ejecție (FE) arată cât sânge reușește inima să pompeze la fiecare bătaie, raportat la volumul total de sânge existent în ventriculul stâng, exprimată ca procent. La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de cardiologie și de investigații imagistice performante, realizate cu aparatură modernă.

Această fracție de ejecție indică eficiența cu care inima evacuează sângele din ventricul. Fracția nu măsoară cât de bine se simte o persoană, cât sânge pompează inima pe minut și nici nu stabilește singură dacă există sau nu simptome.

O persoană poate avea simptome importante cu o fracție de ejecție păstrată, iar o altă persoană poate avea puține simptome chiar dacă fracția de ejecție este redusă. De aceea, medicul interpretează fracția de ejecție împreună cu simptomele, examenul clinic și alte investigații.

La SANADOR, evaluarea fracției de ejecție poate fi indicată în investigațiile cardiologice realizate pentru verificarea funcției inimii.

Fracția de ejecție nu este același lucru cu volumul-bătaie și nici cu debitul cardiac. Volumul-bătaie este cantitatea absolută de sânge ejectată la fiecare contracție, iar debitul cardiac este cantitatea pompată într-un minut.

Fracția de ejecție se referă la proporția de sânge evacuată raportat la cât sânge există în ventricul la finalul umplerii. Tensiunea arterială, nivelul de hidratare, bolile valvulare și ritmul cardiac pot influența valoarea, astfel încât fracția de ejecție nu este un „număr fix” pentru totdeauna.

În limbaj comun, fracția de ejecție este uneori confundată cu „forța inimii”. În realitate, este doar o componentă a funcției cardiace. Inima trebuie și să se relaxeze corect pentru a se umple, să aibă un ritm coordonat și să aibă valve funcționale. Din acest motiv, fracția de ejecție este interpretată ca parte a unei evaluări cardiovasculare complete, conform recomandării medicului.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Valori normale și patologice pentru fracția de ejecție

Pentru ventriculul stâng, multe laboratoare și ghiduri descriu o fracție de ejecție „normală” în jurul intervalului 50%–70%. Valori ușor sub acest interval pot fi considerate ușor reduse, iar intervalul 41%–49% este adesea descris ca fracție de ejecție ușor redusă sau „borderline”. O fracție de ejecție a ventriculului stâng de 40% sau mai mică este folosită frecvent pentru a defini fracția de ejecție redusă în clasificarea insuficienței cardiace.

Aceste intervale nu sunt absolute. Valorile de referință pot varia în funcție de metoda imagistică, de tehnica de analiză și de particularitățile pacientului, inclusiv sex și vârstă. Aceeași persoană poate avea valori ușor diferite la două ecografii făcute în zile diferite sau poate obține rezultate diferite la ecocardiografie față de rezonanța magnetică cardiacă. Din acest motiv, pragurile trebuie considerate orientative, cu avertizare că există variabilitate între laboratoare, iar interpretarea se face în context clinic, conform recomandării medicului.

Este important de înțeles și că „normal” nu înseamnă automat „fără boală”. O persoană poate avea fracție de ejecție păstrată, dar relaxare deficitară (disfuncție diastolică), boală valvulară, hipertensiune pulmonară, afectarea microcirculației coronariene sau implicarea cordului drept. Invers, o fracție de ejecție scăzută sugerează disfuncție sistolică, dar nu identifică singură cauza care a dus la slăbirea mușchiului inimii.

Unele rapoarte includ și fracția de ejecție a ventriculului drept, mai ales atunci când este efectuată rezonanța magnetică cardiacă sau când există suspiciune de afectare a cordului drept. Fracția de ejecție a ventriculului drept are intervale de normalitate diferite și este mai dificil de cuantificat prin ecocardiografia standard. Medicul o poate lua în calcul în evaluarea hipertensiunii pulmonare, a unor boli valvulare, a bolilor cardiace congenitale sau a insuficienței cardiace avansate.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Cum se măsoară fracția de ejecție

Fracția de ejecție este măsurată cel mai frecvent prin ecocardiografie transtoracică. Prin imagini standardizate, medicul estimează volumele ventriculului stâng la sfârșitul umplerii (telediastolă) și la sfârșitul contracției (telesistolă) și calculează procentul de sânge evacuat. Metodele pot include estimarea vizuală, metoda Simpson biplan și, atunci când este disponibilă, ecocardiografia tridimensională.

Rezonanța magnetică cardiacă este considerată o metodă foarte precisă pentru măsurarea volumelor ventriculare și a fracției de ejecție, mai ales atunci când imaginile ecografice sunt limitate. Un avantaj major este că poate oferi și informații despre structura miocardului, cum ar fi inflamația (miocardită), cicatricile după infarct sau semne sugestive pentru boli infiltrative, care pot explica modificările fracției de ejecție.

Alte metode pot include investigații de medicină nucleară (de exemplu SPECT cu sincronizare ECG), tomografie computerizată cardiacă în contexte selectate și ventriculografie invazivă în timpul coronarografiei. Fiecare metodă are avantaje și limite legate de disponibilitate, cost, expunere la radiații și scopul clinic al investigației. Metoda aleasă depinde de întrebarea clinică și de contextul pacientului, conform recomandării medicului.

Pentru că rezultatul depinde de calitatea imaginii și de tehnica de analiză, diferențe mici între măsurători sunt frecvente. Variabilitatea între evaluatori, ritmurile neregulate (de exemplu fibrilația atrială), extrasistolele frecvente și modificările tensiunii arteriale sau ale volumului de lichide pot influența valoarea. De aceea, medicul urmărește adesea evoluția în timp și interpretarea se face ca tendință, nu ca un singur număr izolat.

În anumite situații, fracția de ejecție este completată cu alți parametri imagistici, cum ar fi deformarea miocardică (global longitudinal strain), care poate identifica o disfuncție sistolică subtilă chiar și atunci când fracția de ejecție este păstrată. Acest lucru poate fi util, de exemplu, în monitorizarea cardiotoxicității sau în cardiomiopatii aflate la debut.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

De ce este importantă măsurarea fracției de ejecție

Măsurarea fracției de ejecție este importantă deoarece ajută la clasificarea insuficienței cardiace, la estimarea riscului și la alegerea terapiilor care au dovezi solide de eficiență pentru anumite categorii de pacienți. Multe tratamente recomandate în ghiduri sunt validate în special pentru insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă, iar fracția de ejecție este un criteriu major în decizia terapeutică.

Fracția de ejecție poate oferi informații și despre impactul unor afecțiuni precum boala coronariană, miocardita, cardiomiopatiile, hipertensiunea arterială necontrolată sau unele boli valvulare. O scădere progresivă a fracției de ejecție poate sugera evoluție nefavorabilă sau complicații, iar o creștere a valorii poate indica un răspuns bun la tratament sau recuperarea după o agresiune temporară asupra miocardului.

În anumite contexte, fracția de ejecție este folosită și pentru a ghida decizii legate de dispozitive intracardiace, la pacienți selectați, cum ar fi defibrilatorul cardioverter implantabil sau terapia de resincronizare cardiacă. În aceste situații, pragurile, momentul evaluării și criteriile de eligibilitate sunt stabilite prin ghiduri și prin aprecierea stabilității clinice. Decizia este complexă și aparține specialistului, însă fracția de ejecție este unul dintre elementele centrale luate în considerare.

Totuși, fracția de ejecție nu trebuie tratată ca singurul „scor” relevant. Simptomele, capacitatea de efort, tensiunea arterială, funcția renală, markerii biologici, evaluarea valvelor, ritmul cardiac și semnele de congestie la investigații pot fi la fel de importante. O evaluare completă previne falsa liniștire atunci când fracția de ejecție este păstrată și evită concentrarea excesivă pe un număr atunci când tabloul clinic este stabil.

În final, utilitatea fracției de ejecție este practică: ajută la conectarea simptomelor și a investigațiilor cu un traseu de tratament structurat. Valoarea devine cu adevărat relevantă atunci când este interpretată ca parte din „povestea completă” a pacientului, conform recomandării medicului.

Când trebuie evaluată fracția de ejecție a inimii

Fracția de ejecție a inimii este evaluată atunci când există simptome care pot sugera o problemă cardiacă, precum lipsa de aer, oboseala la efort, umflarea picioarelor, durerea toracică, episoade de leșin sau palpitații. De asemenea, este frecvent măsurată după un infarct miocardic, în suspiciune de miocardită sau atunci când există suspiciunea de cardiomiopatie pe baza istoricului familial ori a unor expuneri toxice, inclusiv anumite medicamente.

Monitorizarea poate fi recomandată și la persoanele care urmează tratamente cu potențial cardiotoxic (de exemplu anumite terapii oncologice), la pacienții cu boală valvulară, hipertensiune arterială dificil de controlat sau insuficiență cardiacă cunoscută. Momentul și frecvența reevaluărilor depind de stabilitatea clinică, de simptome și de boala de bază și sunt stabilite conform recomandării medicului.

În anumite situații, fracția de ejecție a inimii este verificată ca parte a evaluării preoperatorii pentru intervenții majore sau înainte de inițierea unor terapii care necesită cunoașterea funcției cardiace de bază. Scopul este evitarea testărilor inutile, dar și depistarea la timp a unei deteriorări relevante. Decizia este individualizată și este luată de către medic.

Reevaluarea devine deosebit de importantă atunci când simptomele se schimbă, când apar aritmii noi, când există un episod de decompensare care necesită prezentare la urgență sau când controlul tensiunii arteriale se deteriorează semnificativ. În aceste contexte, repetarea ecocardiografiei poate clarifica dacă simptomele sunt legate de o modificare a funcției de contracție sau de alte mecanisme, precum progresia unei boli valvulare ori agravarea disfuncției diastolice.

La persoanele stabile, măsurătorile repetate pot fi mai rare. Obiectivul nu este „urmărirea obsesivă a unui număr”, ci asigurarea faptului că deciziile clinice sunt bazate pe o evaluare recentă a funcției cardiace atunci când acest lucru contează cu adevărat.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație! 

Evaluare cardiologică la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la consultații de cardiologie efectuate de medici cu experiență, care recomandă investigațiile necesare în funcție de simptome și de istoricul medical.

La SANADOR sunt disponibile investigații avansate, invclusiv ecocardiografie transtoracică și transesofagiană 2D și 3D (cu sedare asistată), RMN cardiac, efectuat cu aparat RMN 3 Tesla, care permit măsurători precise ale fracției de ejecție și ale altor parametri cardiaci importanți.

Pe baza rezultatelor obținute, medicii pot identifica din timp modificările funcției inimii și pot orienta pacientul către monitorizare, tratament medicamentos sau investigații suplimentare, atunci când situația o impune.

La SANADOR, pacienții beneficiază de supraveghere medicală constantă și de recomandări clare pentru controlul bolilor cardiovasculare pe termen lung.

Întrebări frecvente

Fracția de ejecție este același lucru cu tensiunea arterială?

Nu. Tensiunea arterială descrie presiunea sângelui în artere, în timp ce fracția de ejecție arată proporția de sânge pompată din ventricul la fiecare bătaie.

Fracția de ejecție se poate modifica în timp?

Da. Poate crește sau scădea în funcție de cauză și de tratament. Se poate ameliora după tratamentul ischemiei miocardice, după controlul tensiunii arteriale sau după recuperarea din miocardită și se poate reduce în cardiomiopatii progresive.

Dacă fracția de ejecție este normală, mai poate exista insuficiență cardiacă?

Da. Există insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată, în care simptomele sunt determinate de presiuni de umplere crescute, rigiditatea miocardului, boli valvulare sau hipertensiune pulmonară. Sunt necesare și alte criterii clinice și ecocardiografice pentru diagnostic.

Ce înseamnă o modificare „semnificativă” a fracției de ejecție?

Diferențe mici pot apărea din variabilitatea metodei și a condițiilor de măsurare. Medicul interpretează modificările în context și urmărește, de regulă, tendințe consistente, nu un singur rezultat.

Care este investigația „cea mai bună”?

Investigația potrivită depinde de întrebarea clinică, de disponibilitate și de calitatea imaginilor. Ecocardiografia este cea mai utilizată, iar rezonanța magnetică cardiacă poate fi mai precisă în anumite situații.

De ce pot exista valori diferite între două rapoarte?

Diferențele pot reflecta metode distincte, calitate diferită a imaginilor, ritmul cardiac din momentul testării sau variabilitate normală. Discutarea rezultatului cu medicul ajută la înțelegerea semnificației pentru situația concretă.

Programează-te la SANADOR!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR