Ce este encefalita autoimună

Encefalita autoimună este o inflamație a creierului produsă de o reacție anormală a sistemului imunitar. În Compartimentul de Primiri Urgențe* de la Spitalul Clinic SANADOR, urgențele medicale precum encefalita sunt gestionate nonstop, de o echipă medicală experimentată.

În loc să lupte împotriva unui virus sau a unei bacterii, sistemul imunitar reacționează greșit, împotriva unor componente implicate în funcționarea creierului, cum ar fi receptori de pe celulele nervoase sau proteine care ajută neuronii să comunice.

Când această reacție apare, transmiterea semnalelor în creier este perturbată, iar simptomele se pot instala rapid, uneori în doar câteva zile. În encefalopatia autoimună pot apărea confuzie, probleme de memorie pe termen scurt, schimbări de comportament sau de personalitate, pierderea stării de conștiență și convulsii.

Pentru diagnosticul în regim de urgență al unor afecțiuni precum encefalita autoimună, în Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR analizele de laborator sunt realizate prin protocol point-of-care.

Encefalita autoimună nu este o singură afecțiune. Este un grup de sindroame inflamatorii determinate de mecanisme imune. Unele forme sunt asociate cu anticorpi specifici, de exemplu encefalită anti-NMDA (descrisă frecvent ca encefalită anti-NMDA receptor).

În alte situații, testele de anticorpi pot fi negative, dar tabloul clinic și investigațiile de susținere indică totuși un proces autoimun. Pentru că encefalita autoimună poate semăna la început cu o tulburare psihică, evaluarea medicală corectă este esențială și, de regulă, se face rapid, în spital.

Cauze care duc la encefalopatie autoimună

În multe cazuri, nu există un singur factor declanșator evident. Encefalita autoimună poate apărea după o infecție, inclusiv după o viroză respiratorie sau digestivă, care poate acționa ca o „scânteie” pentru sistemul imunitar. La unele persoane, sistemul imunitar rămâne activat după ce infecția a trecut și începe să reacționeze împotriva creierului.

În alte situații, encefalita autoimună este legată de o tumoră. Când o tumoră declanșează o reacție imunitară care afectează și sistemul nervos, se folosește termenul de encefalită paraneoplazică.

Nu orice persoană cu encefalită autoimună are o tumoră și nu toate persoanele au o infecție înainte de debut. În plus, multe alte afecțiuni pot provoca manifestări clinice similare encefalitei. De aceea, medicii evaluează în paralel encefalita infecțioasă și alte cauze. Planul de diagnostic și de tratament trebuie individualizat și stabilit conform recomandării medicului.

Cum se manifestă encefalopatia autoimună

Simptomele apar de obicei în câteva zile sau săptămâni și sunt adesea percepute de familie ca fiind manifestări „neobișnuite” pentru persoana respectivă. Pot apărea confuzie, dificultăți de concentrare și probleme de memorie pe termen scurt. Comportamentul se poate schimba vizibil, cu iritabilitate, anxietate, agitație sau apatie.

Unele persoane pot avea halucinații sau idei delirante. Aceste manifestări pot fi mai pronunțate în encefalită anti-NMDA și pot fi confundate cu o tulburare psihică primară atunci când contextul neurologic nu este recunoscut.

Convulsiile sunt frecvente și pot fi evidente, dar și discrete. De exemplu, convulsiile se pot manifesta prin episoade de privire fixă, confuzie bruscă, mișcări repetitive neobișnuite sau blocaj de vorbire pentru câteva secunde.

Pot apărea și tulburări de vorbire, mișcări anormale (tremor, distonie, rigiditate), tulburări de somn și scăderea nivelului de conștiență. În formele severe pot apărea simptome vegetative, inclusiv puls sau tensiune arterială instabile, dereglarea temperaturii și probleme de respirație care necesită monitorizare intensivă, conform recomandării medicului.

Tipuri de encefalită autoimună

Encefalita autoimună este clasificată de medici folosind atât tiparul simptomelor, cât și rezultatele testelor. Un tipar clinic important este encefalita limbică, în care sunt afectate în principal rețelele pentru memorie și emoții.

Encefalita limbică poate fi asociată cu anticorpi sau poate fi seronegativă. Unele sindroame cu anticorpi au manifestări sugestive. De exemplu, encefalita anti-NMDA poate combina simptome psihice, convulsii, mișcări anormale și instabilitate vegetativă.

Există și alte forme asociate cu anticorpi, cum ar fi anticorpii împotriva LGI1, CASPR2, receptorului GABA-B sau receptorului AMPA. Aceste forme pot determina convulsii proeminente și tulburări de memorie.

O categorie separată este encefalita paraneoplazică, în care reacția imunitară este determinată de un cancer. Pentru că asocierile cu tumori diferă între sindroame, screeningul oncologic este personalizat de la caz la caz, conform recomandării medicului.

Diagnosticul de encefalită autoimună

Diagnosticul encefalitei autoimune trebuie stabilit urgent și se face etapizat. Medicul urmărește mai întâi identificarea și tratarea cauzelor care pot pune viața în pericol, în special encefalita infecțioasă, în timp ce sunt investigate și mecanismele autoimune.

Examinarea neurologică și analizele uzuale de sânge ajută la orientarea asupra unor tulburări metabolice, a unei infecții sistemice sau a altor probleme care pot explica simptomele. De regulă, este necesară imagistică cerebrală.

Rezonanța magnetică cerebrală poate evidenția modificări sugestive pentru inflamație, mai ales în zonele limbice, și poate exclude alte cauze, precum accident vascular cerebral, tumoră cerebrală sau sângerare. Un RMN normal la început nu exclude encefalita autoimună.

Electroencefalograma este importantă deoarece convulsiile pot continua fără semne vizibile. Acest lucru poate explica o confuzie prelungită sau o stare de conștiență fluctuantă și ajută la ghidarea tratamentului antiepileptic.

Puncția lombară este o investigație esențială. Analiza lichidului cefalorahidian poate evidenția inflamație, de exemplu creșterea numărului de celule sau creșterea proteinelor, și permite testarea pentru cauze infecțioase (de exemplu virusurile herpetice), precum și pentru anticorpi specifici de encefalită autoimună.

Pragurile și intervalele de referință diferă între laboratoare și pot varia cu vârsta. Ca repere orientative, multe laboratoare consideră normale aproximativ până la 5 leucocite/µL în lichidul cefalorahidian la adult, iar proteinele în lichidul cefalorahidian sunt frecvent în jur de 15–45 mg/dL, însă valorile pot fi diferite în funcție de metodă. De aceea, interpretarea analizelor trebuie făcută ținând cont de variabilitatea pragurilor și întotdeauna în contextul clinic.

Testarea anticorpilor în sânge și în lichidul cefalorahidian poate identifica un sindrom specific, dar un rezultat negativ nu exclude encefalita autoimună. Abordările moderne de diagnostic pun accent pe tabloul clinic, pe investigațiile de susținere prin rezonanță magnetică, electroencefalogramă și studii ale lichidului cefalorahidian, precum și pe excluderea altor diagnostice.

În anumite situații, medicul poate recomanda investigații pentru depistarea unei tumori, adaptate profilului de risc al pacientului. Când suspiciunea de encefalită paraneoplazică este mare, screeningul poate fi repetat în timp, conform recomandării medicului.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Tratamentul pentru encefalită autoimună

Tratamentul este inițiat de obicei rapid atunci când suspiciunea de encefalită autoimună este ridicată, mai ales dacă simptomele se agravează. Prima linie de imunoterapie include frecvent corticosteroizi în doze mari, imunoglobuline intravenoase și/sau plasmafereză (schimb plasmatic terapeutic).

Aceste tratamente urmăresc reducerea inflamației cerebrale și neutralizarea sau eliminarea anticorpilor implicați. Alegerea și succesiunea depind de severitate, de contraindicații și de recomandarea medicului.

Atunci când răspunsul este incomplet, medicul poate indica tratamente de linia a doua, precum rituximab sau ciclofosfamidă. În encefalita paraneoplazică, tratarea tumorii este esențială.

Controlul simptomelor face parte din îngrijire: convulsiile sunt tratate cu medicamente antiepileptice, agitația și tulburările de somn sunt gestionate prin măsuri de siguranță și medicație atent aleasă, iar instabilitatea vegetativă poate necesita monitorizare intensivă, conform recomandării medicului.

Recuperarea nu trebuie amânată până la finalizarea imunoterapiei. În funcție de deficit, medicul poate recomanda recuperare cognitivă, logopedie, kinetoterapie și terapie ocupațională. Vizitele de control permit ajustarea tratamentului antiepileptic și monitorizarea reacțiilor adverse ale imunoterapiei, conform recomandării medicului.

Prognostic

Evoluția diferă între tipurile de encefalită autoimună. Starea multor persoane se ameliorează semnificativ când diagnosticul este stabilit la timp și imunoterapia este inițiată precoce, dar recuperarea poate dura luni.

Problemele cognitive, precum atenția scăzută și dificultățile de memorie pe termen scurt, se îmbunătățesc de obicei treptat și pot persista mai mult decât alte simptome. Oboseala și tulburările de somn sunt frecvente în perioada de recuperare.

Recăderea este posibilă în unele sindroame, inclusiv în encefalită anti-NMDA. Urmărirea include de obicei reevaluări neurologice, monitorizarea convulsiilor și un plan individualizat de recuperare medicală și de revenire la activitățile zilnice.

Dacă a fost identificată o tumoră, urmărirea oncologică face parte din managementul pe termen lung. Deciziile despre imunoterapie de menținere, testări ulterioare și monitorizare sunt stabilite de medic.

  • Pentru investigații complete și evaluare medicală corectă, alege SANADOR!

Diagnostic și tratament la SANADOR

În cazul unor urgențe neurologice, cum este encefalita, pacienții beneficiază de evaluare medicală promptă în Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR, care funcționează permanent cu 26 de lunii de gardă, inclusiv linie de gardă de neurologie.

În funcție de indicație, pacienții beneficiază de investigații avansate, precum RMN cerebral cu aparat RMN 3 Tesla, iar analizele de laborator sunt realizate prin protocol point-of-care, la patul bolnavului.

Atunci când este necesar, pacienții sunt internați pe secția de specialitate, pentru monitorizare și investigații suplimentare, precum electroencefalogramă, video-EEG sau puncție lombară, în funcție de recomandarea medicală.

  • Vino la SANADOR și descoperă standardul de excelență în îngrijirea medicală!

Întrebări frecvente despre encefalita autoimună

  • Encefalita autoimună este contagioasă?

Nu. Este determinată de o reacție a sistemului imunitar. Totuși, medicul verifică frecvent și posibile cauze infecțioase, deoarece simptomele pot fi asemănătoare.

  • Poate începe encefalita autoimună cu simptome psihice?

Da. Unele forme, în special encefalita anti-NMDA, pot debuta cu anxietate, halucinații sau schimbări de comportament înainte să apară semne neurologice mai clare.

  • Testele de anticorpi confirmă întotdeauna diagnosticul?

Nu. Un rezultat negativ nu exclude encefalita autoimună. Medicul integrează tabloul clinic cu rezonanța magnetică, electroencefalograma și analiza lichidului cefalorahidian.

  • Cum se tratează encefalita autoimună?

Tratamentul include frecvent corticosteroizi în doze mari, imunoglobuline intravenoase și/sau plasmafereză. Unele persoane pot necesita rituximab sau ciclofosfamidă. Controlul convulsiilor și îngrijirea de suport sunt esențiale.

  • Se pot întoarce simptomele după vindecare?

Recăderea este posibilă în unele tipuri. Urmărirea la neurolog este importantă, iar reapariția simptomelor trebuie evaluată rapid.

  • Pentru evaluare completă și tratamente moderne, alege SANADOR!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

*serviciile de urgență se prestează contra cost.

SANADOR