Investigațiile necesare pentru diagnostic
Nu există un test specific care să confirme demența vasculară. Diagnosticul de demență vasculară este susținut de evaluarea simptomelor, de istoricul medical al pacientului în ceea ce privește AVC-urile și bolile cardiovasculare, de evaluarea factorilor de risc cardiovasculari (măsurarea tensiunii arteriale, a nivelului de colosterol și a glicemiei) și de teste de imagistică cerebrală.
Medicul va efectua un examen neurologic, pentru a evalua starea generală a sistemului nervos al pacientului. Acest examen implică evaluarea reflexelor, a tonusului muscular, a forței musculare, a coordonării și a echilibrului. Uneori, poate apela la testul ceasului.
Pentru a confirma diagnosticul și pentru a exclude alte cauze ale simptomelor, medicul poate recomanda teste de imagistică cerebrală: imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie computerizată (CT). RMN-ul este testul preferat pentru diagnosticarea demenței vasculare, deoarece furnizează detalii mai precise privind starea vaselor de sânge și istoricul de accidente vasculare cerebrale.
De asemenea, medicul poate indica teste neuropsihologice, care evaluează capacitatea pacientului de a vorbi, scrie și înțelege limbajul, de a lucra cu numere, a învăța și reține informații. De obicei, pacienții cu demență vasculară au dificultăți mai mici de învățare a informațiilor noi și de memorare în comparație cu persoanele cu demență cauzată de boala Alzheimer, cu excepția situațiilor în care problemele vasculare afectează regiunile specifice ale creierului importante pentru memorie. Totuși, cei mai mulți pacienți diagnosticați cu demență Alzheimer prezintă modificări vasculare cerebrale, iar cei mai mulți pacienți diagnosticați cu demență vasculară manifestă modificări concomitente în creier asociate bolii Alzheimer.