Cancerul la sân este cel mai comun tip de cancer dezvoltat în rândul femeilor din lumea întreagă, cu aproximativ 1.7 milioane de cazuri anual, reprezentând un total de 25% din totalul cancerelor la femei. Bărbații pot dezvolta la rândul lor cancer la sân, însă cazurile sunt de 100 de ori mai rare.

Sânul este o grupare de țesuturi diferite, de la țesut adipos până la țesut foarte dens. În aceste țesuturi există o rețea de lobi, formate din lobuli, formațiuni în formă de tuburi care conțin glandele ce produc laptele mamar. Aceste ducturi au rol în conectarea glandelor și transportul laptelui de la lobi la mameloane. Mamelonul este localizat în mijlocului areolei, această fiind o zona închisă la culoare ce îl înconjoară. În sân pot fi întâlnite vase sangvine și limfatice care "drenează" fluidele, conectându-se la nodulii limfatici, mici organe în formă de boabă de fasole, care dețin un rol în protejarea față de infecții.

Tipuri de cancer mamar

Cancerul de sân poate fi invaziv și non-invaziv. Cel invaziv se răspândește și la celulele din jur, în timp ce cancerul de sân non-invaziv nu părăsește ducturile sau lobulii în care a fost format. Cele mai comune tipuri de patologii mamare maligne includ:

  • Carcinomul ductal infiltrat (invaziv) - este cel mai comun tip, cu o incidența de 80% din cazurile totale. Acest tip invadează țesuturile din jur, ajungând până la nodulii limfatici.
  • Carcinomul lobular infiltrat (invaziv) - pornește de la nivelul lobulilor, răspândindu-se în țesuturile înconjurătoare. Are o incidența de 10% până la 15% din cazurile totale.
  • Carcinom ductal in situ - este o formațiune aflată în stadiu incipient sau precanceros, în care celulele nu s-au răspândit de la zona de origine.
  • Carcinom lobular in situ - este un marker (un indicator de risc) pentru cancerul la sân care se va dezvoltă mai târziu la nivelul lobulilor.
  • Alte tipuri - sarcomul, angiosarcomul, carcinomul metaplastic, carcinomul adenochistic, tumorile phyllodes, boală Piaget (este de regulă in situ, dar poate fi și un cancer invaziv în unele cazuri).

Factori de risc

Factori genetici - există mai multe gene ereditare care pot crește riscul de dezvoltare a cancerului la sân. Cele mai cunoscute mutații sunt BRCA1 și BRCA2, care sunt asociate cu un risc crescut de cancer  la sân, ovarian sau alte tipuri de cancer. Alte tipuri de mutații genetice sau condiții ereditare, deși mai rar întâlnite, pot include:

  • Sindromul Lynch
  • Sindromul Cowden
  • Sindromul Li-Fraumeni
  • Sindromul Peutz-Jeghers
  • Cancerul gastric difuz ereditar
  • Sindormul Louis-Bar (Ataxia telangiectazia)
  • Gena PALB2
  • Gena CHEK2

Menstruația precoce și menopauza târzie - femeile care au început ciclul menstrual înainte de 11-12 ani sau au ajuns la menopauza după vârstă de 55 de ani au un risc crescut de a dezvoltă cancer la san. Acest fapt este cauzat de expunerea îndelungată la estrogen și progesteron, hormoni care ajută la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, precum dezvoltarea sânilor și sarcina.

Sarcina - femeile care au avut prima sarcina după vârstă de 35 de ani sau care nu au avut niciodată o sarcina prezintă un risc crescut de cancer la san. Sarcina ajută prin dezvoltarea celulelor la ultimul stadiu de maturitate.

Terapia cu hormoni după menopauza

Contraceptive orale - acest factor de risc este încă în cercetare, însă unele studii arată o corelație între acestea și dezvoltarea cancerului la san.

Rasă și etnicitate - cancerul la san este mai comun la rasă caucaziană, dar cel format sub vârstă de 45 de ani este prevalent la rasă neagră.

Factori individuali - că și în alte cazuri de cancer, diverși factori de viață pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni:

  • Obezitatea - crește atât riscul de dezvoltate, cât și de recidivă;
  • Sedentarism - activitatea fizică regulată ajută la menținerea greutății, scade nivelul de hormoni și ajută la metabolism;
  • Alcoolul - cantitățile în exces (peste un pahar sau două pe zi) pot crește riscul;
  • Alimentația - consumul excesiv de grăsimi de origine animală și lipsa legumelor și fructelor pot crește riscul de cancer;
  • Expunerea la radiații* la o vârstă fragedă - poate crește riscul. De exemplu, o persoană care a trecut prin radioterapie pentru limfomul Hodgkins are un risc crescut de dezvoltare a cancerului mamar.

* Cantitatea mică de radiații din timpul mamogramei nu este corelată cu un risc crescut.

Simptome

Majoritatea femeilor diagnosticate cu cancer mamar nu prezintă semne și simptome. Chiar și când acestea există, pot fi un indicator ale altor afecțiuni. Iată care sunt cele mai comune simptome:

  • Un nodul care se simte ca un nod la atingere, în interiorul șanului sau în axilă. De regulă, inspecția și palparea se face țînând cont de diferențele dintre cei doi sâni;
  • Modificări ale formei sau volumului;
  • Secreții din mamelon, fie acute, cu sânge, fie care apar la un singur san;
  • Schimbări fizice - mamelon care începe să crească înăuntru sau senzație de durere în zona areolei;
  • Iritații și schimbări ale pielii, precum aspectul uscat și ridat sau schimbarea culorii (sâni roșii, care se simt umflați și calzi la palpare, cu aspect de coajă de portocală);
  • Durere în zona pieptului care nu încetează. De regulă, nu este un simptom definitoriu al cancerului de san.

Diagnostic

Cea mai sigură metodă de stabilire a unui diagnostic în cazul cancerelor rămâne biopsia. Dacă aceasta nu este posibilă, medicul va sugera alte metode de diagnostic. Diagnosticul depinde de simptomele prezente, de vârstă și starea generală a pacientei, de istoricul medical și de tipul de cancer suspectat. Alte metode de diagnosticare includ metodele imagistice ecografia mamară, mamografia (mamograma), RMN.

Tratamentul cancerului mamar

Recomandările de tratament depind foarte mult de tipul tumorii, de stadiul acesteia, de rezultatul diagnosticului, precum și de vârsta pacientei, starea de sănătate, starea menopauzei și prezența mutațiilor genetice. Opțiunile de tratament pot include:

Intervenția chirugicală (operația), care poate fi de mai multe tipuri:

  • Mastectomia - îndepărtarea pe cale chirugicală a lobulilor, canalelor (ductelor), a țesutului adipos, a mamelonului, areolei și a unei porțiuni de piele din regiunea afectată;
  • Sector cu evidare ganglionară - excizia tumorii și a unei regiuni de țesut din jurul acesteia;
  • Biopsia de nodul santinelă - eliminarea unui ganglion limfatic pentru prevenirea răspândirii cancerului.

Radioterapie - pentru reducerea dimensiunii tumorii și distrugerea celulelor canceroase. În funcție de stadiul tumorii, pot fi făcute de la 3 până la 5 sesiuni de câteva minute pe săptămâna.

Chimioterapia - administrarea de medicamente citotoxice, în special în cazurile de recurentă sau de metastazare. Dacă tumoră este de mari dimensiuni și este necesară intervenția chirurgicală, se pot administra medicamente înainte, pentru a ușura îndepărtarea acesteia. În acest caz, se numește chimioterapie neoadjuvanta.

Tratament cu hormoni - se folosește de regulă după intervenția chirugicală, deși în unele cazuri (tumori de mari dimensiuni) poate fi folosită înaintea operației.

Prevenție

Există numeroase studii în curs care analizează factorii ce conduc la apariția cancerului la san, incluzând prevenirea apariției acestuia. Deși nu există o medota 100% sigură de prevenție, pot fi luate anumite măsuri, precum:

Intervenție chirurgicală preventivă - în cazul femeilor cu mutațiile BRCA1 sau BRCA2 poate fi luată în considerare o mastectomie profilactică (îndepărtarea chirurgicală a sânilor), ce reduce riscul cu până la 95%. Persoanele care prezintă această mutație pot lua în considerare și îndepărtarea preventivă a ovarelor și tubelor fallopiene, denumit salpingo-ooforectomie profilactică, reducant astfel riscul de cancer ovarian.

Medicație preventivă (preventi endocrina) - pot fi folosite medicamente care blochează hormonii pentru a reduce riscul. Tamoxifen - este un medicament care blochează efectele estrogenului, în special pe tumorile în creștere. Poate fi folosit pentru scăderea riscului de cancer la san sau a condițiilor benigne, precum hiperplazia șanului sau carcinomul în situ.