Cancerul de col uterin este un tip de cancer care ia naștere de la nivelul celulelor care alcătuiesc colul uterin (cervixul), porțiunea inferioară a uterului care face legătura cu vaginul.

Virusul HPV are un rol important în etiologia celor mai multe dintre cancerele de col uterin, prin intermediul diferitelor tulpini virale care conduc la dezvoltarea infecțiilor cu transmitere sexuală.

Acest virus poate să râmână latent în organism pentru perioade de ani de zile, iar la un procent mic de persoane ajunge să producă cancer de col uterin.

Rata de a dezvolta cancer de col uterin poate fi semnificativ îmbunătățită prin efectuarea testelor de screening și prin vaccinarea împotriva tulpinilor HPV care dau naștere cel mai frecvent acestui tip de cancer.

Tipuri de cancer cervical

Identificarea tipului de cancer cervical contribuie la stabilirea prognosticului și tratamentului. Aceste tipuri sunt:

  • Carcinom scuamos – acest tip de cancer cervical are ca punct de plecare celulele scuamoase din regiunea exterioară a colului uterin (exocol), proiectată în direcția vaginului; categoria aceasta de cancer reprezintă marea majoritate a cancerelor de col uterin;
  • Adenocarcinom – acest tip de cancer are ca punct de plecare celulele glandulare din interiorul canalului cervical.

Uneori, ambele tipuri de celule sunt implicate în etiologia cancerului cervical. Sunt cazuri mai rare în care cancerul se formează plecând de la celelalte tipuri celulare care se găsesc în structura histologică a colului uterin.

Cauze

Cancerul de col uterin începe să se dezvolte atunci când apar mutații la nivelul ADN-ului celulelor din colul uterin. Acestea își modifică ulterior funcțiile și încep să producă substanțe pentru care corpul nu are linii metabolice.

Celulele sănătoase au un ciclu prestabilit de regenerare celulară, existând un echilibru între celulele care mor și cele nou formate. Celulele canceroase ajung să se multiplice necontrolat, acumulându-se în exces și formând o masă tumorală. Celulele canceroase invadează țesuturile învecinate și pot exista fragmente celulare care ajung să migreze localizându-se metastatic în altă regiune din corp.

Nu este complet elucidat care este mecanismul exact de producere a cancerului de col uterin, dar se consideră că HPV are un rol important în etiologia acestui tip de cancer. Infecția cu acest virus este foarte frecventă și există multe persoane purtătoare care nu dezvoltă acest tip de cancer. Acest lucru orientează spre alți factori care ar putea determina riscul de apariție al cancerului de col uterin, cum ar fi factori de mediu sau care țin de stilul de viață.

Factori de risc

Factorii de risc considerați demni de analizat în evaluarea medicală a cazurilor de cancer cervical sunt:

  • Parteneri sexuali multipli;
  • Activitate sexuală cu debut precoce;
  • Antecedente de alte infecții cu transmitere sexuală;
  • Un status imunitar deficitar;
  • Fumatul;
  • Expunerea intrauterină la anumite medicamente pe bază de estrogen cu scopul de a preveni avorturile spontane.

Prevenție

Ca instrumente de prevenție a cancerului de col uterin, pot fi luate în considerare următoarele recomandări:

  • Vaccinarea împotriva HPV – se consideră că vârsta optimă pentru administrarea acestui vaccin este 12 ani, înainte de debutul vieții sexuale, datorită răspunsului imun maximal obținut în acest moment al vieții;
  • Examinarea ginecologică de rutină și efectuarea testului Babeș-Papanicolau periodică – acestea pot identifica leziunile precanceroase ale colului uterin, astfel încât să poată fi monitorizate sau tratate cu scopul de a preveni cancerul cervical; recomandările din ghiduri sugerează că testul Babeș-Papanicolau ar trebui inițiat la vârsta de 21 de ani și repetat la 1-2 ani;
  • Activitate sexuală protejată – aceasta reduce riscul de a dezvolta cancer cervical prin evitarea contractării infecțiilor cu transmitere sexuală utilizând metode contraceptive și prin limitarea partenerilor sexuali;
  • Renunțarea la fumat – persoanele care fumează trebuie încurajate să renunțe, iar cele nefumătoare sunt sfătuite să evite inițierea acestui viciu.

Simptome

Cancerul de col uterin în stadii incipiente nu produce semne sau simptome specifice, însă stadiile avansate pot fi însoțite de manifestări variate:

  • Sângerare vaginală dupa actul sexual, între menstruații sau după instalarea menopauzei;
  • Secreții vaginale abundente, sanghinolente, urât mirositoare;
  • Durere pelvină sau durere în timpul actului sexual.

În stadiile avansate (metastaze), simptomele sunt specifice cancerelor malignizate (pierdere în greutate, scăderea apetitului, astenie), alături de dureri în zona pelvisului, edem localizat la membrele inferioare, sângerări vaginale masive.

Diagnostic

Testele de screening ajută la diagnosticarea precoce a cancerului de col uterin sau a leziunilor precanceroase care au potențial malign. Majoritatea ghidurilor sugerează inițierea screeningului pentru cancer cervical la vârsta de 21 ani.

Testele de screening sunt reprezentate de:

  • Testul Babeș Papanicolau – acest test constă în raclarea unor celule de la nivelul exocolului (stratul exterior al colului, cu deschidere în vagin), care mai apoi sunt analizate microscopic pentru a identifica eventualele celule anormale, inclusiv celule canceroase sau celule cu caracter suspect ce au risc crescut de a se transforma malign;
  • Genotipare HPV – constă în analizarea celulelor recoltate de la nivelul colului uterin cu scopul de a identifica prezența infecției cu una dintre tulpinile virusului HPV cu potențial cancerigen.

În cazul în care se stabilește suspiciunea de cancer de col uterin, planul investigațional se continuă, de regulă, cu efectuarea colposcopiei, care are avantajul că poate analiza mai detaliat celulele anormale. În timpul acesteia, medicul poate decide să extragă un fragment de țesut (biopsie) pentru a obține un rezultat histopatologic, utilizând una dintre metodele:

  • Biopsie cervicală (recoltarea de țesut prin puncționarea unor regiuni din țesutul cervical suspect);
  • Chiuretaj endocervical (utilizarea unei chiurete sau periuțe subțiri ce raclează o probă de țesut cervical).

Dacă în urma folosirii celor două metode, rezultatul este îngrijorător, se poate recurge la electrorezecție cu ansă diatermică (ERAD), prin care se obține o probă de țesut sub anestezie locală sau conizație, procedură de rezecție chirurgicală a unui fragment de țesut în formă de con de la nivelul colului uterin, sub anestezie generală.

Odată ce s-a stabilit diagnosticul de cancer de col uterin, următorul pas este stadializarea bolii, importantă pentru stabilirea conduitei ulterioare. Așadar, pentru a afla stadiul cancerului, se efectuează mai multe investigații: radiografie, CT, RMN, PET-CT, precum și examinarea organelor învecinate (vezică urinară, rect) prin colonoscopie sau cistoscopie pentru a vizualiza dacă există extindere metastatică în corp.

Tratament

Tratamentul cancerului cervical poate să includă chirurgie, radioterapie, chimioterapie, dependent de stadiul cancerului, alte patologii preexistente și preferința de abordare terapeutică acceptată de pacientă.

Tratament chirurgical

Cancerul de col uterin în stadiu incipient poate beneficia de tratament chirurgical. În funcție de stadiu, de dimensiunile cancerului și de dorința pacientei de a obține o sarcină pe viitor, se optează pentru metoda chirurgicală potrivită.

Opțiunile chirurgicale includ:

  1. Chirurgie radicală pentru îndepărtarea cancerului in-situ – în cazul cancerelor cervicale de mici dimensiuni, poate fi necesară îndepărtarea unui fragment tisular în formă de con de la nivelul colului uterin; efectuarea acestei proceduri are avantajul de a lăsa restul colului uterin integru, modalitate care permite femeii să obțină o sarcină pe viitor;
  2. Trahelectomie (îndepărtarea chirurgicală a colului uterin) – cancerul de col uterin în stadiu incipient poate fi abordat prin chirurgie radicală, ceea ce înseamnă îndepărtarea chirurgicală a colului uterin în întregime și a zonelor de siguranță tisulare învecinate tumorii; în urma acestei proceduri, uterul rămâne integru, ceea ce permite obținerea ulterioară a unei sarcini;
  3. Histerectomie (intervenția chirurgicală de extirpare a colului uterin și a uterului) – o pondere mare a cancerelor cervicale în stadiu incipient au parte de acest abord chirurgical, care presupune efectuarea unei chirurgii radicale, cu îndepărtarea colului uterin, uterului, a unei porțiuni din vagin si a grupurilor ganglionare regionale; avantajul histerectomiei este obținerea vindecării bolii și asigurarea prevenirii recidivelor; dezavantajul acestei proceduri este imposibilitatea de a obține o sarcină ulterior.

Uneori, în cancerele cervicale incipiente, se poate opta pentru efectuarea unei histerectomii minim invazive, care presupune executarea de incizii abdominale de dimensiuni mici. Pacientele care aleg această opțiune chirurgicală se pot recupera mai repede, procedura necesitând o spitalizare mai scurtă. Însă, există studii clinice care arată că histerectomia minim invazivă este mai puțin eficientă decât histerectomia clasică. Tipul de tratament chirurgical potrivit trebuie stabilit cu medicul curant, în urma analizării riscurilor și beneficiilor fiecărei metode.

Radioterapie

Radioterapia utilizează fascicule de radiații de intensitate înaltă cu scopul de a distruge celulele canceroase. Radioterapia poate fi utilizată în asociere cu chimioterapia ca modalitate de tratament principală pentru cancerele cervicale loco-regionale avansate. De asemenea, poate fi utilizată post-chirurgie dacă se consideră că riscul de recidivă este crescut.

Modurile în care poate fi administrată radioterapia sunt:

  • Radioterapie externă: prin direcționarea fasciculelor de radiații către zona afectată;
  • Radioterapie internă: prin plasarea unui dispozitiv intern cu conținut radioactiv în interiorul cavităților anatomice (de exemplu vagin), pentru câteva minute;
  • Radioterapie combinată (internă și externă).

Unul dintre efectele adverse cu impact important ale radioterapiei valabile pentru femeile aflate la vârstă fertilă este provocarea menopauzei precoce sau forțate. Dacă pacienta dorește să obțină o sarcină după radioterapie, se poate sfătui cu medicul curant privind opțiunea de a conserva ovule înainte de inițierea radioterapiei.

Chimioterapie

Chimioterapia reprezintă o metodă de tratament prin care se administrează chimioterapice cu scopul de a distruge celulele canceroase. Chimioterapia poate fi administrată oral sau intravenos, ori utilizând ambele forme de administrare concomitent.

Pentru tratamentul cancerului avansat locoregional, se poate recomanda utilizarea chimioterapiei în doze mici asociată cu radioterapie, datorită avantajului chimioterapiei de a îmbunătăți rezultatul terapeutic al radiațiilor. Pentru a obține un control eficient al simptomelor formelor severe de cancer poate fi recomandată utilizarea chimioterapicelor în doze crescute.

Terapie țintită

Terapia țintită se concentrează pe anumite anomalii de la nivelul celulelor canceroase. Prin efect asupra acestor defecte, aceste terapii pot distruge țintit populațiile celulare tumorale.

Medicația de acest tip este de obicei asociată cu chimioterapicele și această combinație este frecvent folosită în cazurile de cancer avansat.

Imunoterapie

Imunoterapia reprezintă un tip de terapie medicamentoasă care se bazează pe acțiunea sistemului imun pentru a contracara cancerul. Combaterea bolilor prin sistemul imun propriu organismului poate să nu funcționeze asupra celulelor canceroase pentru că acestea produc proteine ce le ajută să nu fie detectate și distruse de sistemul imun propriu. Imunoterapia însă acționează tocmai prin interferența cu mecanismul anterior descris.

În cancerul de col uterin, imunoterapia este considerată o opțiune de tratament pentru formele avansate de boală sau în cazurile în care celelalte alternative de tratament nu au funcționat.

Îngrijire paliativă

Paliația este domeniul medical care se ocupă cu îngrijirea suportivă, controlul simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților cu afecțiuni severe oncologice.

Pacienții diagnosticați cu această boală care primesc tratamentele optime asociate cu o îngrijire paliativă corespunzătoare beneficiază de o calitate superioară a vieții și de un prognostic mai bun al bolii.