Terapia ablativă pentru aritmiile cardiace

Aritmiile cardiace reprezintă ritmuri anormale ale inimii. Ele se împart în bradiaritmii – când frecvența cardiacă este scăzută sub normal și tahiaritmii – ritmuri cardiace rapide.

Bradiaritmiile sunt cauzate de degenerarea țesutului normal de conducere electrică al inimii, cu încetinirea sau chiar întreruperea completă a activității uneia sau mai multor componente ale sale.

Tahiaritmiile sunt urmarea apariției unor zone anormale la nivelul inimii, ce pot descărca automat impulsuri sau creează veritabile circuite electrice anormale. Acestea duc la apariția de bătăi cardiace suplimentare – așa-numitele extrasistole – sau chiar la înlocuirea completă a ritmului normal al inimii – tahicardii.

Impactul aritmiilor cardiace

Aritmiile cardiace pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și, în anumite situații, pot chiar să pună viața în pericol.

În funcție de locul de origine și de frecvența cardiacă atinsă, tulburările de ritm se pot manifesta variat de la persoană la persoană, uneori fiind complet asimptomatice (pacientul este în aritmie fără să simtă nimic), alteori ducând la pierderea completă a conștienței sau chiar la moarte subită cardiacă.

Printre cele mai frecvente acuze ale pacienților cu aritmii se numără: palpitațiile/bătăile rapide, puternice în piept sau în gât, amețeli, stări lipotimice (senzație de slăbiciune, „leșin”), durere sau disconfort toracic, greutate la respirație (dispnee), angoasă, oboseală, tremur.

Terapia ablativă a aritmiilor cardiace

Terapia ablativă a aritmiilor cardiace este capabilă să livreze energie unor zone limitate din miocard, producând leziuni permanente (ireversibile), cu scopul de a împiedica generarea sau transmiterea unei aritmii cardiace.

Obiectivul procedural al terapiei ablative poate fi eliminarea substratului aritmogen (când acesta este limitat, ca de exemplu în: sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW), tahicardia prin reintrare în nodul atrioventricular (TRNAV), flutterul atrial istmic, tahicardia atrială focală, tahicardia ventriculară cu originea în tractele de ejecție, tahicardiile idiopatice fasciculare, tahicardia ventriculară prin reintrare „ramură în ramură”.

De asemenea, obiectivul ablație poate fi modificarea substratului în cazul aritmiilor complexe (când adesea substratul este extins și/sau cu arhitectură complexă), astfel încât să nu mai poată susține aritmia. Modificarea substratului se poate face prin deconectarea acestuia din punct de vedere electric de restul miocardului atrial sau ventricular (izolarea venelor pulmonare în fibrilația atrială, deconectarea cicatricei aritmogene de restul miocardului ventricular în unele tipuri de tahicardie ventriculară), prin conectarea acestuia cu zone de țesut neexcitabil (flutterul atrial pericicatriceal, tahicardia ventriculară perianulară) sau prin „omogenizarea” acestuia (eliminarea fibrelor musculare viabile restante în interiorul unei zone de cicatrice/fibroză și transformarea acesteia într-o zonă complet inertă din punct de vedere electric).

Ablația cu radiofrecvență transcateter

Livrarea energiei ablative se realizează de obicei transcateter (prin metode percutane minim invazive). În cazuri selecționate, terapia ablativă poate implica tehnici chirurgicale (standard sau minim invazive) sau chiar un abord mixt (intervențional și chirurgical).

Ablația cu radiofrecvență transcateter a revoluționat tratamentul tahicardiilor într-o perioadă relativ scurtă de timp, devenind terapie de primă linie în multe scheme de management aritmologic actual.

Ablațiile standard sunt practicate în caz de tahicardie paroxistică supraventriculară (TPSV), flutter atrial tipic, tahicardii atriale focale, extrasistole pe cord structural intact, iar ratele de succes se apropie de 100%.

Ablațiile cu grad sporit de dificultate, complexe, practicate în caz de fibrilație atrială, fluttere si tahicardii atriale cicatriceale, tahicardii ventriculare pe cord cu afectare structurală, presupun integrare imagistică anatomico-funcțională, atât prin crearea de hărți intracardiace în timp real, reconstruind anatomia intracardiacă 3D, cât și prin suprapunerea imaginii cu cea obținută în prealabil prin tomografie computerizată cardiacă de înaltă rezoluție (multi-slice) sau rezonanță magnetică cardiacă.

Pot fi necesare și tehnici speciale, precum puncția pericardică în cazul unor aritmii ventriculare cu origine epicardică, sau alternative pentru energia de radiofrecvență (crio-balonul pentru anumite cazuri de fibrilație atrială). De asemenea, pentru unele tahicardii amenințătoare de viață ce nu se pretează la terapie ablativă, este indicat implantul unui defibrilator cardiac.

Terapia ablativă, la SANADOR

În Centrul de Aritmologie din cadrul Spitalului Clinic SANADOR se pot efectua toate tipurile de proceduri diagnostice (studii electrofiziologice simple, cartografiere 3D) și terapeutice (ablații), atât standard, cât și complexe.

Dotarea Laboratorului de Electrofiziologie este la cel mai înalt standard european, cu console de electrofiziologie intracardiacă multicanal, dar și cu sisteme 3D/4D de cartografiere color în timp real de tip CARTO.

De asemenea, Spitalul dispune de tehnologie de ultimă generație pentru angiografie și monitorizare electrică și hemodinamică, ceea ce permite efectuarea în mod constant a procedurilor de implantare de stimulatoare și defibrilatoare cardiace (uni-, bi- sau tricamerale, stimulare His), stimulatoare intracardiace sau de dispozitive implantabile de monitorizare de lungă durată.

Informații oferite de Conf. Dr. Radu Vătășescu, medic primar Cardiologie și medic primar Medicină internă, cu competențe europene în electrofiziologie intervențională și în pacing, defibrilatoare interne și terapie de resincronizare, Spitalul Clinic SANADOR.

SANADOR