Bypassul arterial este intervenția chirurgicală cel mai frecvent practicată în Chirurgia vasculară. Prin bypass arterial se înțelege crearea chirurgicală a unui nou traseu arterial care depășește o zonă în care artera nativă este astupată sau sever stenozată (îngustată).
Urmarea stenozei arteriale este că segmentul anatomic situat distal (în aval) de leziunea arterială se află în ischemie, respectiv într-o lipsă de irigație, ceea ce determină o suferință foarte severă a țesuturilor distale.
Dacă, în mod normal, arterele sunt structuri cilindrice, cu pereți elastici, odată cu înaintarea în vârstă, pe măsură ce se acumulează așa-numiții factori de risc cardiovasculari (fumat, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat, obezitate), pe pereții arterelor se depun colesterol și calciu și se formează plăcile de aterom. Astfel, arterele se îngustează, pereții se îngroașă și se întăresc, iar aceste procese sunt continue și ireversibile.
„Lupta” cu acest proces se duce prin tratarea sau eliminarea factorilor de risc, așa-numita schimbare a stilului de viață, pentru a încetini progresia bolii.
Trebuie subliniat că segmentele de arteră modificate, întărite și, mai ales, astupate nu vor avea o soluție terapeutică medicamentoasă, ci necesită o variantă tehnică de creare a unui traseu nou, care să înlocuiască funcția vasului bolnav. Acest nou traseu se realizează folosind un grefon, care poate fi reprezentat de un material sintetic sau de o porțiune de venă recoltată de la pacient.
Succesul intervenției depinde în mare măsură de locul unde se conectează grefonul deasupra și dedesubtul leziunii. În practică, întâlnim stenoze/leziuni seriate, care trebuie evaluate atent și investigate preoperator, pentru definirea unei strategii terapeutice optime.
După examenul clinic și ecografia Doppler arterială, investigația „de aur” este arteriografia periferică, realizată prin injectarea de substanță de contrast la nivelul arborelui arterial investigat sub control radiologic. Este o investigație invazivă, care presupune, la rândul său, riscuri și complicații, dar care poate stabili nu doar sediul stenozelor, ci imaginea diagnostică de ansamblu a patului arterial. Metodele avansate de vizualizare imagistică a arterelor includ angio-CT și angio-RM.
Cel mai frecvent, în chirurgia vasculară, se realizează operații de bypass la membrele inferioare, dar acestea pot fi practicate și la membrele superioare sau în alte zone ale corpului, dacă situația o impune.
Având în vedere modificările arteriale descrise mai sus, pacienții vasculari au multiple comorbidități (afecțiuni asociate), motiv pentru care trebuie să fie investigați minuțios și evaluați preoperator. Sunt avute în vedere teste de sânge uzuale, ecografia Doppler a vaselor carotidiene, evaluarea funcției cardiace (EKG, ecocardiografie, coronarografie dacă este cazul), teste de screening bacteriologic, având în minte faptul că orice material străin organismului (grefonul sintetic) este susceptibil infecțiilor.
Intervenția chirurgicală se desfășoară sub anestezie locoregională sau cu anestezie generală, în funcție de amploarea intervenției de revascularizare. Din punct de vedere tehnic, proteza vasculară se conectează la artera de deasupra și la cea de dedesubtul leziunii prin sutură cu fir monofilament.
Postoperator, se urmărește funcționarea noului traseu arterial. Se recomandă tratament medicamentos care să evite astuparea acestuia, cum ar fi medicația anticoagulantă și antiagregantă.
Totodată, se monitorizează recuperarea țesuturilor care au suferit de ischemie și recuperarea funcționalității membrului operat, în ansamblu. Se recomandă urmărire clinică si ecografică la 1, 3 și 6 luni postoperator, cu menținerea recomandărilor igieno-dietetice și a tratamentului medicamentos al factorilor de risc.
Informații oferite de Dr. Carmen Popescu, medic primar Chirurgie vasculară cu competență în ecografie vasculară la Spitalul Clinic SANADOR
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
