Ce sunt tulburările de coagulare?

Tulburările de coagulare sunt afecțiuni care modifică procesul normal de coagulare a sângelui, provocând formarea excesivă de cheaguri sau hemoragii incontrolabile. Acestea pot pune viața în pericol și pot reprezenta urgențe medicale.

Atunci când apare o leziune, spre exemplu o rană deschisă, organismul încearcă să oprească sângerarea, prin formarea unui cheag de sânge. Dacă există o stare de hipocoagulabilitate, cheagul format nu poate opri hemoragia și poate duce la șoc circulator. În schimb, dacă în organism există o stare de hipercoagulabilitate (coagulare excesivă), atunci cheagul format poate fi de dimensiuni prea mari și poate afecta vascularizația organelor vitale.

Cele mai frecvente probleme de coagulare a sângelui

Tromboza venoasă profundă este determinată de formarea unui cheag de sânge la nivelul venelor membrului inferior (de obicei în gambă). Acest cheag se poate deplasa în circulația pulmonară, provocând tromboembolism pulmonar (embolie pulmonară), afecțiune care pune viața în pericol.

Problemele de coagulare a sângelui pot fi înnăscute sau dobândite. Mutația factorului V Leiden sau a genei protrombinei sunt cele mai frecvente defecte genetice în populația europeană ce se manifestă prin formarea de cheaguri. Manifestările clinice pot fi absente, până când sunt asociate cu alți factori de risc, care cresc coagulabilitatea sângelui, precum fumatul.

Factorii de coagulare sunt elemente indispensabile în asigurarea hemostazei (oprirea sângerării). Aceștia pot fi absenți în boli precum hemofilia A (deficit de factor VII) sau B (deficit de factor VIII), manifestate prin sângerări excesive sau chiar spontane.

Boala von Willebrand este cea mai frecventă tulburare de coagulare moștenită. Factorul von Willebrand este o proteină (cofactor al factorului VII) care, atunci când lipsește, poate determina epistaxis (sângerări nazale), hemoragii bucale după tratamente stomatologice, meno-metroragii (menstruații abundente), dar poate fi asimptomatic timp de mulți ani.

Cauze și factori de risc

Factorii de risc pentru hipercoagulabilitate (tendință la formarea de cheaguri excesiv) includ fumatul, tratamentul cu anticoncepționale, din cauza hormonilor estrogeni din compoziție, sarcina, obezitatea sau călătoriile lungi cu avionul. Imobilizarea, în special după intervenții chirurgicale ortopedice, este, de asemenea, un factor de risc important, motiv pentru care de multe ori este recomandat tratament anticoagulant profilactic la domiciliu după operație.

Factorii de risc genetici sau moșteniți, precum mutații ale factorului V Leiden sau a genei protrombinei sau deficitul de factor von Willebrand, VII sau VIII, sunt factori nemodificabili, ce nu pot fi preveniți.

Factorii de risc pentru hipocoagulabilitate (tendință la sângerare incontrolabilă) sunt afecțiunile hepatice. Ficatul produce factorii de coagulare, iar atunci când acesta este afectat de boli precum hepatita cronică sau ciroza hepatică, nivelul factorilor de coagulare scade și există o tendință crescută la sângerare în organism. Nivelul scăzut de plachete (trombocite) reprezintă, de asemenea, un factor de risc pentru sângerare.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semnele și simptomele unor tulburări de coagulare

Unul dintre semnele ce apare în tulburările de coagulare și care necesită prezentarea de urgență la spital este sângerarea masivă ce nu se oprește la presiune. Alte semne ce sugerează tulburări de coagulare sunt prezența sângelui în urină sau în scaun și meno-metroragii (sângerări prelungite în cantitate mare în perioada menstruației și în afara ei). De asemenea, la inspecția tegumentului, se pot observa multiple echimoze (vânătăi).

Tromboza venoasă profundă se manifestă prin durere la nivelul gambei, eritem (roșeață) și edem (umflarea zonei). Tromboembolismul pulmonar se suspectează atunci când, în general după o tromboză venoasă profundă la nivelul gambei, apar dureri toracice, tuse și dificultate în respirație.

Analize pentru diagnosticul tulburărilor de coagulare a sângelui

Analizele recomandate de primă intenție atunci când este suspectată o problemă de coagulare sunt hemograma si coagulograma. Hemograma poate evidenția trombocitopenie (scăderea numărului trombocitelor în sânge, atunci când există tendința de hemoragie) sau trombocitoză (creșterea numărului trombocitelor, atunci când există un risc de formarea a cheagurilor de sânge).

Coagulograma este o analiză ce investighează mai multe căi ale cascadei coagulării și poate demonstra un deficit pe una din acestea. INR-ul este un marker al coagulogramei ce necesită monitorizare în cazul în care pacienții urmează tratament anticoagulant. În afara acestuia, coagulograma va conține – APTT (timp de tromboplastină parțial activată) și PT (timp  de protrombină), ce măsoară timpul necesar formării unui cheag.

Dozarea D-dimerii se recomandă dacă există o suspiciune de tromboză venoasă profundă sau tromboembolism pulmonar. Dozarea factorilor coagulării sau a factorului von Willebrand sunt investigații speciale, recomandate de medicul hematolog. Investigațiile imagistice, ecografiile sau tomografia computerizată pot vizualiza cheagurile de sânge.

Valorile normale pentru timpul de coagulare

Timpul de coagulare este o analiză de sânge efectuată prin înțeparea cu un ac fin într-un deget sau în lobul urechii. La fiecare 30 de secunde se va monitoriza formarea cheagului de sânge. Valorile normale ale acestui test sunt de 8-15 minute, dar sângerarea se oprește de obicei după aproximativ 2-7 minute.

Posibile complicații ale tulburărilor de coagulare

Complicațiile ce pot să apară în cazul în care există o stare de hipercoagulabilitate în organism sunt accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic. O altă complicație ce poate pune viața în pericol este tromboembolismul pulmonar, ce poate să apară ca urmare a trombozei venoase profunde la nivelul gambei.

Hipocoagulabilitatea se poate complica cu pierderi excesive de sânge – hemoragii interne sau externe și cu șoc hemoragic.

Tratamentul tulburărilor de coagulare

Tratamentul tulburărilor de coagulare de tip hipercoagulabilitate este medicamentos și implică administrarea de anticoagulante, care subțiază sângele. Cele mai utilizate anticoagulante sunt heparina si warfarina. Aceste tratamente cresc riscul de sângerare și necesită monitorizare paraclinică (efectuarea repetată a INR-ului). Anticoagulantele de nouă generație, precum apixaban sau rivaroxaban, nu necesită monitorizare, fiind considerate mai sigure.

Aspirina este un medicament antiagregant, utilizat pentru a reduce riscul de infarct miocardic. Aceasta nu interferă cu procesul de coagulare, ci doar cu agregarea trombocitelor (plachetelor). Vitamina K (fitomenadiona) poate fi recomandată ca tratament în stările de hipocoagulabilitate asociate cu deficit de vitamina K. Hemoragiile importante pot necesita transfuzii de sânge integral sau transfuzii de masă plachetară.

Diagnosticul și tratamentul tulburărilor de coagulare la SANADOR

În clinicile SANADOR, pacienții au acces la gama completă de analize necesare pentru diagnosticul rapid și precis al problemelor de coagulare a sângelui. De asemenea, ei beneficiază de consultații asigurate de medici hematologi experimentați, care vor recomanda tratamentul necesar, pe baza rezultatelor.

În cazul unor complicații provocate de tulburările de coagulare, pacienții pot primi cele mai bune îngrijiri medicale în Compartimentul de Primiri Urgențe SANADOR, singurul din sistemul medical privat din țară, unde funcționează nonstop 24 de linii de gardă. Aici, medicii pot asigura tratament prin angioplastie coronariană pentru infarct miocardic sau tromboliză intravenoasă pentru accidentul vascular ischemic acut. De asemenea, echipa medicală specializată în medicină de urgență poate asigura tratamentul necesar în cazul unor hemoragii puternice, provocate de problemele de coagulare.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR