Tulburarea de comportament în somnul REM

Ce este tulburarea de comportament în somnul REM

Tulburarea de comportament în somnul REM (prescurtat RBD, din engleză REM sleep behavior disorder) este o parasomnie în care persoana afectată „pune în scenă” visele în timpul somnului REM, adică vorbește și se mișcă. La SANADOR, pacienții beneficiază de evaluare specializată și investigații adecvate, pentru stabilirea unui diagnostic corect și a unui plan terapeutic personalizat.

În mod normal, în această fază a somnului, mușchii corpului sunt temporar „decuplați” printr-un mecanism de atonie, care ne protejează de transformarea visului în acțiune. În RBD, această protecție nu funcționează complet, astfel încât apar mișcări și vocalizări involuntare în timpul visării.

La SANADOR, diagnosticul tulburării de comportament în somnul REM se bazează pe evaluare clinică atentă și pe studii de somn, care permit diferențierea de alte tulburări de mișcare nocturnă.

În limbaj medical, mai poate fi întâlnit și termenul de tulburare de comportament de somn REM. Deși poate apărea la orice vârstă, este mai des recunoscută la adulți, iar frecvența crește odată cu înaintarea în vârstă. Manifestările acestei tulburări de somn pot fi discrete sau spectaculoase: mișcări bruște în somn, ridicarea în șezut, gesticulații, strigăte, vorbit în somn sau lovituri în somn către partener.

Episodul este adesea asociat cu vise trăite, vii, uneori neplăcute, iar persoana poate povesti dimineața conținutul visului. Totuși, nu orice agitație nocturnă înseamnă RBD. Apneea obstructivă în somn, somnambulismul (parasomnii NREM), tulburările de panică nocturnă sau unele crize epileptice pot mima tabloul. De aceea, diagnosticul este stabilit prin evaluare medicală și, de regulă, printr-un studiu de somn.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

De ce apare tulburarea de comportament în somnul REM

Somnul REM este controlat de circuite din trunchiul cerebral și din alte regiuni ale creierului, care coordonează visarea și „opresc” activitatea mușchilor scheletici. Când aceste mecanisme sunt afectate, apare somn REM fără atonie, adică persistența activității musculare în REM. În acest context, creierul poate visa normal, dar corpul rămâne capabil să execute mișcări, ca și cum scenariul visului ar fi tradus în gesturi și vocalizări.

RBD poate fi izolată (fără o cauză evidentă la momentul diagnosticului) sau secundară unor condiții. Este descrisă în asociere cu afecțiuni neurologice, în special sinucleinopatii precum boala Parkinson, demența cu corpi Lewy sau atrofia multisistemică, dar poate apărea și în narcolepsie ori după unele leziuni vasculare.

La unii pacienți, debutul sau agravarea episoadelor este corelată cu anumite medicamente (de exemplu, unele antidepresive) sau cu factori precum privarea de somn, consumul excesiv de alcool și stresul. În plus, apneea în somn și alte tulburări pot coexista cu RBD, iar tratarea lor poate modifica semnificativ simptomatologia.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Simptome și riscuri ale tulburării de comportament în somnul REM

Simptomul central este însușirea viselor: comportamente motorii și vocale care par să urmeze scena visată. Pacientul poate „alunga” un pericol, poate „lupta” sau „fugi” în vis, iar în realitate sunt observate gesturi corespunzătoare: mișcări de apărare cu membrele, lovituri în somn, împingeri, mișcări de alergare sau ridicare bruscă din pat.

Vocalizările sunt frecvente, de la murmur până la strigăte, râs, plâns sau vorbit în somn. Episoadele apar tipic în a doua parte a nopții, când somnul REM este mai abundent. Dacă persoana este trezită în timpul episodului, de multe ori devine rapid orientată și poate descrie visul.

Riscul major este accidentarea: vânătăi, tăieturi, entorse, căderi din pat, lovirea de mobilier, dar și rănirea partenerului. Episoadele repetate pot fragmenta somnul, crescând oboseala, somnolența diurnă, iritabilitatea și anxietatea legată de somn.

Un alt aspect important este legătura dintre RBD izolată și unele boli neurologice: la unii pacienți, tulburarea poate preceda cu ani apariția unor simptome precum tremor, încetinirea mișcărilor, rigiditate, tulburări de echilibru sau modificări cognitive. Acest lucru nu înseamnă că diagnosticul echivalează automat cu o boală neurodegenerativă, însă justifică monitorizare și reevaluare atunci când apar simptome noi.

Diagnosticul tulburării de comportament în somnul REM

Diagnosticul pornește de la un istoric detaliat, ideal completat de relatarea unui martor (partenerul de pat). Medicul va întreba despre frecvența episoadelor, tipul mișcărilor, momentul apariției în noapte, consumul de alcool, nivelul de stres, privarea de somn și medicație (în special antidepresive).

Medicul evaluează și simptome sugestive pentru apnee obstructivă în somn (sforăit, pauze respiratorii, somnolență diurnă), parasomnii NREM sau epilepsie. Uneori, o filmare făcută acasă și un jurnal de somn (când apar episoadele, ce le declanșează, dacă există accidentări) pot ajuta semnificativ la orientarea diagnosticului.

Confirmarea este realizată, de regulă, prin polisomnografie cu înregistrare video într-un laborator de somn. Studiul monitorizează activitatea cerebrală (EEG), respirația, oxigenarea, ritmul cardiac și activitatea musculară, inclusiv la bărbie și membre, pentru a identifica activitatea crescută din somnul REM. Pentru RBD, criteriul obiectiv esențial este demonstrarea somnului REM fără atonie, asociată cu episoade de comportament compatibil observate video sau descrise clinic.

Polisomnografia ajută și la excluderea „mimicilor”, precum apneea în somn cu treziri agitate, parasomnii NREM și crize epileptice nocturne. În funcție de context, medicul poate recomanda și evaluare neurologică suplimentară, mai ales dacă există semne care sugerează o afecțiune asociată.

Tratamentul tulburării de comportament în somn REM

Tratamentul urmărește două obiective:

  • prevenirea accidentărilor;
  • reducerea episoadelor.

Măsurile de siguranță sunt primul pas și este aplicat tuturor pacienților: îndepărtarea obiectelor dure sau ascuțite din jurul patului, protejarea colțurilor mobilierului, eliberarea spațiului de lângă pat, securizarea ferestrelor și folosirea unui covor gros sau a unei saltele lângă pat.

În episoade frecvente sau violente, medicul poate recomanda coborârea patului ori folosirea temporară a unei saltele pe podea și, la nevoie, somn separat până la controlul simptomelor. Pentru unii pacienți, discutarea planului de siguranță cu partenerul și stabilirea unui mod de trezire blând (fără a brusca persoana) reduc riscul de accidente.

În paralel, sunt corectați factorii care pot agrava episoadele: privarea de somn, alcoolul, febra, stresul intens și anumite medicamente, atunci când medicul consideră că există o legătură. Dacă există apnee obstructivă în somn, tratamentul acesteia (de exemplu, cu CPAP) poate reduce comportamentele nocturne și somnolența diurnă.

Pentru control simptomatic, medicul poate recomanda melatonină (de regulă, cu eliberare imediată), frecvent utilizată datorită profilului bun de tolerabilitate. Medicamente din grupa benzodiazepinelor (cu proprietăți anticonvulsivante, anxiolitice, sedative și miorelaxante), pot fi eficiente, dar pot provoca somnolență diurnă, tulburări de echilibru și pot agrava apneea în somn, astfel că trebuie utilizate cu prudență, mai ales la vârstnici. Alegerea tratamentului este făcut individual, în funcție de severitatea episoadelor, comorbidități și riscul de accidentare.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Prognostic și monitorizare pentru tulburarea de comportament în somnul REM

Evoluția este variabilă. Mulți pacienți se ameliorează cu măsurile de siguranță și medicație, iar intensitatea și frecvența episoadelor scad. Alte persoane pot avea episoade persistente, mai ales dacă există factori declanșatori necontrolați sau comorbidități, precum apneea în somn. Un obiectiv realist este reducerea riscului de accidentare și îmbunătățirea calității somnului, nu neapărat dispariția completă a oricărei mișcări nocturne.

În cazul RBD izolată, monitorizarea are rolul de a detecta precoce semne care ar putea sugera o afecțiune neurologică asociată. Medicul poate recomanda controale periodice și urmărirea unor simptome precum tremor, încetinirea mișcărilor, rigiditate, tulburări de echilibru, scăderea mirosului, constipație persistentă, anxietate/depresie, modificări ale atenției sau memoriei. Un jurnal de somn (frecvența episoadelor, factorii declanșatori, accidentările) contribuie la ajustarea tratamentului.

Dacă episoadele devin mai violente, apar căderi, răniri repetate sau simptome neurologice noi, este importantă reevaluarea medicală. Menținerea unui program regulat de somn, activitatea fizică adaptată și controlul factorilor de risc cardiovasculari pot susține sănătatea generală, chiar dacă nu înlocuiesc tratamentul specific.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație! 

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la consultații de neurologie realizate de medici cu experiență, care analizează simptomatologia, istoricul medical și posibilele afecțiuni asociate. În funcție de caz, evaluarea medicală poate include o abordare multidisciplinară, realizată de medici cu experiență în somnologie sau psihiatrie.

Pentru un diagnostic corect, pacienții au acces la Spitalul Clinic SANADOR de planuri de evaluare prin studii de somn cu monitorizare complexă și înregistrare video, realizate cu echipamente de polisomnografie de ultimă generație, care ajută la confirmarea diagnosticului și la diferențierea RBD de alte tulburări.

Abordarea este integrată, astfel încât să fie excluse alte cauze ale manifestărilor nocturne și să fie identificată cea mai potrivită conduită terapeutică. Pacienții beneficiază de recomandări clare privind igiena somnului și măsuri de siguranță, cu obiectivul îmbunătățirii calității vieții.

Întrebări frecvente despre tulburarea de comportament în somn REM

  • Tulburarea de comportament în somnul REM este același lucru cu somnambulismul?

Nu. Somnambulismul apare de obicei în somnul profund (NREM), iar persoana poate fi confuză dacă este trezită și, de regulă, nu își amintește un vis. În RBD, episoadele apar în somnul REM, sunt adesea legate de vise trăite și persoana devine, de obicei, rapid orientată când este trezită.

  • Este obligatoriu să fac polisomnografie?

În multe situații, da, mai ales dacă există risc de accidentare sau dacă diagnosticul nu este clar. Polisomnografia cu video poate confirma somn REM fără atonie și poate exclude apneea în somn ori epilepsia nocturnă, care pot mima tulburarea de comportament în somnul REM.

  • RBD înseamnă sigur Parkinson?

Nu. RBD poate fi secundară unor medicamente sau altor condiții și poate rămâne izolată. Totuși, la unii pacienți, RBD izolată este asociată cu un risc crescut de sinucleinopatii, motiv pentru care este recomandată monitorizare și evaluare neurologică periodică, conform indicației medicului.

  • Ce pot face acasă până ajung la medic?

Prioritatea este siguranța: îndepărtarea obiectelor periculoase din jurul patului, protejarea marginilor mobilierului, punerea unei saltele sau unui covor gros lângă pat și discuția cu partenerul despre somn separat dacă există lovituri în somn. Evitarea alcoolul și privarea de somn și nu modifica medicația fără recomandare. De menționat ar fi că informațiile au scop educațional și nu înlocuiesc consultul medical. Nu este recomandat administrarea sedativelor sau suplimentelor noi fără acordul medicului.

Programează-te la SANADOR!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR