Ce este torticolisul

Torticolisul, cunoscut și sub denumirea de „gât înțepenit”, „gât strâmb” sau „gât răsucit”, apare atunci când mușchii gâtului se contractă involuntar, determinând înclinarea capului într-o parte. SANADOR oferă acces la consultații de neurologie și neurochirurgie, la investigații de specialitate și la servicii moderne de recuperare medicală, prin fizioterapie și kinetoterapie personalizată.

Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile, cum ar fi deformările permanente sau limitarea mobilității cervicale.

Deși poate fi foarte dureros, torticolisul nu este o afecțiune propriu-zisă ci, mai degrabă, o manifestare temporară a unei disfuncții musculare care, în majoritatea cazurilor, dispare de la sine.

Torticolisul poate apărea brusc, peste noapte, fără un motiv evident (torticolis acut), sau se poate dezvolta treptat, după o leziune, o infecție sau ca reacție la administrarea unui medicament. Poate afecta persoane de toate vârstele, inclusiv sugarii, categorie la care este relativ frecvent, dar tratabil în majoritatea cazurilor.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație!

Tipuri de torticolis

Există mai multe tipuri de torticolis, care variază în funcție de vârstă și de mecanismul declanșator:

  • Torticolisul congenital – apare la un număr mic de nou-născuți și sugari; este cauzat, cel mai probabil, de o poziție anormală a capului în uter, care afectează mușchiul sternocleidomastoidian; menținerea acestei poziții pe o perioadă îndelungată poate determina reducerea fluxului sanguin (ischemie) în mușchiul sternocleidomastoidian, cu fibroza și rigidizarea ulterioară a acestuia; torticolisul congenital poate fi observat imediat după naștere sau în primele săptămâni de viață;
  • Torticolisul dobândit – poate fi o formă de torticolis la copii, ce apare pe fondul unor infecții, inflamații, tumori cerebrale sau accidentări la nivelul gâtului;
  • Torticolisul temporar (acut) – este cea mai frecventă formă; o criză de torticolis debutează brusc, de obicei fără o cauză clară, și dispare în 1-2 zile; poate apărea fără o cauză evidentă, sau poate fi provocată de iritații la nivelul unui mușchi sau ligament al gâtului;
  • Torticolisul fix – este o formă permanentă de torticolis, cauzată de anomalii structurale la nivelul mușchilor, vaselor de sânge sau oaselor gâtului; de exemplu, torticolisul fix cu cauză musculară poate fi determinat de prezența unor cicatrici sau de contractura (tensionarea) cronică a mușchilor de pe o parte a gâtului; la sugari, această formă poate fi determinată de dezvoltarea anormală sau de fuziunea incompletă a vertebrelor cervicale;
  • Torticolisul spasmodic (distonia cervicală) – este o formă rară de torticolis la adulți, afectând în special persoanele cu vârste de peste 40 de ani; aceasta se manifestă prin contracții involuntare (mișcări necontrolate) ale mușchilor gâtului, care determină poziții anormale ale capului și gâtului, extrem de dureroase; această formă nu are un tratament curativ, însă injecțiile regulate cu toxină botulinică pot ajuta la ameliorarea simptomatologiei.

Cauze și factori de risc pentru torticolis

Riscul de a dezvolta torticolis variază în funcție de vârstă și de anumite condiții medicale sau factori predispozanți. În anumite situații, însă, cauza exactă poate rămâne necunoscută.

Torticolisul acut apare frecvent fără o cauză clar identificabilă și poate afecta chiar și persoane fără probleme anterioare la nivelul gâtului. Este o cauză frecventă de durere cervicală în rândul tinerilor și, de regulă, nu este asociat cu un traumatism evident.

La copii și adulți, torticolisul poate apărea brusc, ca urmare a unui spasm muscular, fiind declanșat de o întindere ușoară sau de o iritație a unui mușchi sau ligament cervical. Printre factorii favorizanți se numără:

  • Dormitul sau statul într-o poziție incomodă, fără susținere adecvată a gâtului;
  • Postura incorectă în fața ecranului calculatorului;
  • Purtarea greutăților în mod dezechilibrat, de exemplu purtarea unei genți grele pe un singur umăr.

Cauze mai puțin frecvente ale torticolisului pot include:

  • Prezența unor cicatrici sau arsuri la nivel cervical, ce pot restricționa mișcările mușchilor gâtului;

La nou-născuți și sugari, torticolisul apare frecvent din cauze congenitale, atunci când unul dintre mușchii sternocleidomastoidieni (SCM) ai bebelușului este mai scurt decât în mod normal. Acești doi mușchi, situați de fiecare parte a gâtului, leagă partea din spate a craniului de stern (osul pieptului) și claviculă.

Cauza exactă a scurtării unuia dintre acești mușchi nu este pe deplin cunoscută, însă poate fi rezultatul unei poziții anormale în uter sau al unei nașteri dificile, care determină leziuni musculare la nivelul gâtului, urmată de dezvoltarea anormală a mușchiului afectat. Lipsa timpului petrecut pe burtă („tummy time”) sau preferința pentru o anumită poziție a capului pot contribui, de asemenea, la apariția torticolisului după naștere.

Torticolisul dobândit la copii apare frecvent din cauza unei inflamații în zona gâtului, pe fondul unor infecții virale sau infecții bacteriene (inclusiv abcese în gât – abces retrofaringian, infecții ale urechii, sinusurilor sau scalpului). Această inflamație poate slăbi țesuturile din jurul coloanei cervicale, permițând vertebrelor să se deplaseze ușor din poziția lor normală. Acest dezechilibru determină spasme ale mușchilor gâtului, ceea ce duce la înclinarea capului într-o parte.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Cum se manifestă torticolisul

Torticolisul se manifestă în principal prin înclinarea sau răsucirea capului într-o parte, fiind însoțit adesea de durere, rigiditate și limitarea mișcărilor gâtului. Simptomele pot varia în funcție de vârstă și tipul afecțiunii (congenital sau dobândit), iar în unele cazuri pot evolua treptat.

La copii și adulți, cele mai frecvente manifestări includ:

  • Poziție anormală a capului (capul înclinat într-o parte, cu bărbia în direcția opusă);
  • Dureri și spasme musculare în zona gâtului;
  • Umăr mai ridicat pe o parte;
  • Dificultate în mișcarea capului în direcția opusă;
  • Tumefacția (umflarea) sau încordarea mușchilor gâtului;
  • Tulburări de vedere, greață, amețeli sau dezechilibru (în cazuri severe).

La sugari, semnele pot fi mai subtile, torticolisul putând fi observat prin:

  • Capul înclinat într-o parte și bărbia orientată opus;
  • Mobilitate redusă a gâtului;
  • O umflătură mică, moale, la nivelul mușchiului gâtului;
  • Aspect mai aplatizat la nivelul unei părți a capului (de obicei, zona din spatele urechii);
  • Asimetria trăsăturilor faciale;
  • Preferința pentru alăptarea la un singur sân.

Complicații provocate de torticolis

Deși torticolisul apărut în urma unei leziuni minore sau a unei infecții este de obicei temporar și tratabil, formele congenitale sau cele cronice pot duce la complicații pe termen lung. În cazurile persistente pot apărea dureri cronice, inflamații ale mușchilor gâtului, simptome neurologice cauzate de compresia nervilor și dificultăți în realizarea activităților zilnice.

Pe lângă disconfortul fizic, formele cronice de torticolis pot avea un impact psihologic semnificativ, determinând izolare socială și apariția depresiei. La sugari, torticolisul netratat poate duce la asimetrie facială sau la apariția sindromului capului turtit (plagiocefalie), cauzat de presiunea prelungită exercitată pe o singură parte a capului, care este încă moale și depresibilă (modelabilă).

Diagnosticul de torticolis

Diagnosticul torticolisului începe, de obicei, cu un consult medical și un examen fizic atent. Medicul va evalua poziția capului, mobilitatea gâtului și tonusul muscular și va solicita informații cu privire la istoricul medical al pacientului.

Pentru copiii mici, medicul va cere informații referitoare la evoluția sarcinii și nașterii, iar în cazul adulților este esențial să fie precizat momentul apariției simptomelor și eventualele traumatisme anterioare. În cazurile de torticolis dobândit la copii sau în cazul suspicionării unor leziuni cervicale la adulți, evaluarea va include testarea mobilității cervicale și un examen neurologic, pentru detectarea posibilelor deficite motorii, de mers sau de echilibru.

La sugari, medicul va evalua mobilitatea gâtului și va verifica dacă există zone aplatizate la nivelul capului sau feței, care pot apărea atunci când bebelușul își întoarce capul într-o singură direcție în timpul somnului, exercitând presiune constantă pe aceeași parte a craniului.

Pentru a confirma diagnosticul sau pentru a exclude alte afecțiuni, pot fi recomandate investigații suplimentare, precum:

  • Radiografii sau tomografie computerizată (CT) pentru a depista eventuale fracturi, luxații sau probleme osoase;
  • RMN, în cazuri mai complexe, pentru a exclude afecțiuni neurologice sau leziuni profunde;
  • Ecografie cervicală, mai ales la sugari, pentru a identifica mase sau modificări ale mușchilor gâtului;
  • Electromiografie (EMG), investigație care măsoară activitatea electrică a mușchilor și care poate demonstra ce mușchi sunt afectați.

Tratamentul pentru torticolis

Tratamentul torticolisului variază în funcție de cauză și severitate, dar, în cele mai multe dintre cazuri, este eficient și duce la recuperare completă. Formele ușoare pot fi ameliorate prin aplicarea de comprese calde, masaj și menținerea unei poziții corecte a gâtului.

La bebelușii cu torticolis congenital, efectuarea unor exerciții pentru torticolis, precum întinderile blânde și „tummy time” (timpul petrecut pe burtă) contribuie la corectarea poziției capului și întărirea musculaturii gâtului. La adulți, fizioterapia și exercițiile de mobilitate efectuate sub îndrumarea unui kinetoterapeut pot reduce durerea, spasmul muscular și rigiditatea cervicală.

În unele cazuri, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare, relaxante musculare sau injecții cu toxină botulinică (Botox) pentru a relaxa musculatura și pentru a reduce spasmele. Când tratamentele conservatoare nu dau rezultate, se poate apela la intervenție chirurgicală pentru corectarea poziției gâtului sau alungirea mușchilor scurtați.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la o gamă completă de servicii medicale integrate, prin consultații de specialitate și investigații avansate, precum testul EMG, axate pe diagnosticare rapidă și tratament personalizat. Micii pacienți au acces la consultații de pediatrie și la servicii de recuperare adaptate vârstei și nevoilor specifice ale copiilor, inclusiv la consiliere parentală, pentru prevenirea și corectarea problemelor posturale.

Departamentul de Medicină Fizică și de Reabilitare dispune de specialiști care elaborează planuri terapeutice adaptate fiecărui caz, incluzând kinetoterapie și masaj terapeutic. În plus, pacienții beneficiază de proceduri de fizioterapie moderne, precum terapia TECAR, care utilizează curenți de înaltă frecvență pentru a reduce inflamația și a relaxa musculatura contractată, oferind rezultate rapide și eficiente. În plus, pacienții beneficiază de acces la echipamente moderne și la evaluări detaliate, efectuate de o echipă multidisciplinară.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Programează-te

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR