Cum se face un test de sensibilitate calorică
Testul sensibilității calorice pentru neuropatie periferică este realizat prin aplicarea pe piele a unui stimul cu temperatură mai ridicată (de exemplu 36 grade Celsius) și alt stimul cu temperatură scăzută (26-32 grade Celsius). Examenul sensibilității termice poate fi realizat cu ajutorul a două eprubete umplute cu apă de temperatură diferită (apă caldă și apă rece).
Pacientul va fi așezat într-o încăpere liniștită și i se va explica procedura. El va fi instruit să spună „cald” la aplicarea eprubetei cu apă caldă și „rece” când simte atingerea cu eprubeta care conține apă rece.
Atingerea pielii cu eprubeta durează câteva secunde, iar apa din eprubete poate fi testată cu termometrul, nu doar verificată de examinator, și asta pentru că, între 28 și 32 grade Celsius unele persoane nu pot sesiza diferențe termice semnificative.
Un alt mod de a realiza investigația este de a folosi mai multe eprubete pentru cald, cu diferite niveluri de temperatură, la fel și pentru rece, urmărind un alt mod de testare, cu identificarea unui prag al durerii în funcție de creșterea și apoi scăderea temperaturii.
Pentru testul clasic, cu o singură variantă de temperatură pentru cald și tot una pentru rece, există posibilitatea ca examinatorul să folosească alte surse pentru a obține stimulii probei calorice, de exemplu pot fi folosite obiecte din metal (diapazonul) pentru stimulul „rece” și obiecte din lemn (creion) sau plastic (pix) pentru „cald”.
Aplicarea stimulilor se face dinspre centrul corpului spre periferie (extremități) și în mod simetric (pe stânga și apoi pe dreapta). Ambele sensibilități (la rece și la cald) trebuie să fie testate, deoarece sensibilitatea la temperatură este mediată de receptori diferiți: corpusculii Krause, situați în derm, pentru senzația de rece și corpusculii Ruffini, localizați în hipoderm, pentru senzația de cald.
-
Rezultate rapide și diagnostic precis, asigurate de medici experimentați.
Vino la SANADOR!